Înălțarea Sfintei Cruci. Liturghie Arhierească și Te Deum la începutul Anului școlar, în Catedrala Veche din Arad

De veghe credincioșilor arădeni de mai bine de un secol și jumătate, și martora peste timp a tuturor bucuriilor și încercărilor Cetății Aradului, Catedrala Veche s-a dovedit a fi și astăzi înțelept, tăcut, rugător și vrednic martor unei noi încercări. O încercare căreia suntem cu toții astăzi chemați a-i culege înțelesul tocmai din praznicul Înălțării Sfintei Cruci.

Însă pentru a o putea înțelege pe cea de astăzi, răsfoim cu emoție și reținere fila de jurnal a zilei de 22 martie 2020. Data în sine poate, desigur, să nu spună nimic. Însă tainicele legături create între acel 22 martie și acest 14 septembrie se găsesc oglindite într-un afiș care, la vremea respectivă, părea aproape ireal. Chiar în pridvorul Catedralei Vechi, în Duminica a treia din Postul Paștelui, pandemia de coronavirus așezase un afiș pe care era scris ”TRECEREA OPRITĂ”. 

Era Duminica Sfintei Cruci și participam atunci la ultima Liturghie la care credincioșii mai puteau lua parte fizic, nu în catedrală ci în curtea acesteia. Era soare și totuși era frig. Era bucurie și erau lacrimi în colțuri de ochi, așezate de acea vremelnică despărțire în Liturghie. Însă îndiferent de cât de mare a fost încărcătura acelei zile, ne-am luat cu toții Crucea care, așa cum face de secole, ne-a purtat cu blândețe și nădejde spre biruința primei împreună-Liturghii din timpul acestei pandemii.

Astăzi, 14 septembrie 2020, afișul nu mai este în tinda bisericilor ci, nevăzut, stă în tinda școlilor, acolo unde Slujitorii Sfintelor Altare n-au mai putut merge, din cauza regulilor impuse de pandemia de coronavirus, pentru a da obișnuita și binevenita binecuvântare învățăceilor și dascălilor, la începutul Noului An școlar. 

Însă, cu puterea culeasă tocmai din praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Ierarhii, Preoții, Părinții, Dascălii și Copiii și-au luat această nouă Cruce, de a fi despărțiți în acest nou început. Despărțiți, categoric, doar fizic, pentru că la fel ca atunci când, în urmă cu câteva luni, credincioșii nu aveau voie să participe la Sfintele Liturghii s-au întâlnit în catedrala nevăzută, imposibil de năruit, de pe cerul Aradului, și astăzi ”Deși nu este o cruce ușoară să nu poți merge în școli să binecuvântezi cu răbdare și dragoste elevii și profesorii, rugăciunea străbate întotdeauna dincolo de ziduri, materiale sau spirituale, și biruie orice încercare de a îndepărta valorile Bisericii, valorile creştin-ortodoxe, din instituții”, după cum a spus în cuvântul de învățătură de astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

„Părinții și copiii formează familia Bisericii. La începutul unui an școlar în timp de pandemie fiind, ne rugăm în mod special pentru profesori și școlari, pentru ca Maica Domnului și Mântuitorul Iisus Hristos să reverse peste ei harul sfânt și darul cunoașterii, lumina înțelepciunii și iubirea vieții, pentru a fi lumină lumii, bucurie și folos familiei, Bisericii și poporului lui Dumnezeu. Chiar dacă astăzi nu suntem fizic în școli, să fiți încredințați că v-am purtat pe toți, elevi, dascăli și părinți, în rugăciunile noastre.” – a mai spus Preasfinția Sa, după Slujba Tedeumului săvârșită la începutul acestui încercat an școlar. 

Zi de încercare, zi de mare sărbătoare: Înălțarea Sfintei Cruci

Am călătorit, așadar, în dimineața acestei zile de 14 septembrie, parte a unui an în care, fiecare în parte și toți împreună, am fost chemați a purta o altfel de Cruce, până în Duminica Sfintei Cruci. O Duminică ce a deschis atunci calea unei Săptămâni a Patimilor pe care nădăjduim să nu o mai trăim altfel decât împreună adunați în jurul Crucii pline de iubire a Mântuitorului, o Duminică a Crucii care, indiferent de povara purtată atunci ne face astăzi dovada clară că ea, Crucea, este „păzitoarea creștinilor”, „lauda credincioșilor”, „arma nebiruită a iubitoarei de Hristos oști”, „izbăvitoarea multor răutăți”, „dăruitoarea multor bunătăți”, „ridicarea celor căzuți”, „sprijinirea sărmanilor”, „semnul călătorilor”, „doctorul celor ce bolesc” și „apărare tare a cetății”. 

”Prin Cruce a venit biruința și bucuria la toată lumea”, a fost vestea cea bună care a străbătut astăzi hotărât din cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor de Preasfințitul Emilian Crișanul, în timpul Sfintei Liturghii Arhierești săvârșită împreună cu un sobor de preoți și diaconi în aceeași Catedrală Veche din Cetatea Aradului.

 Același cuvânt în care Ierarhul arădean a vorbit celor prezenți atât despre sensul istoric al acestei sărbători care ne duce gândul, în primul rând, la Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Cruce, cât și despre asumarea Crucii, după modelul Mântuitorului, de toți creștinii. 

”Din punct de vedere istoric, această sărbătoare ne aduce aminte de mai multe evenimente: aflarea Sfintei Cruci în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare și înălțarea ei în văzul credincioșilor de către patriarhul Macarie în ziua de 14 septembrie, anul 335; readucerea ei la Ierusalim în timpul împăratului Heraclie (629), după ce a fost răpită de perși. Amândouă, momente care s-au ținut în Biserica Învierii, ctitorită de Sfântul Constantin pe mormântul Domnului Iisus Hristos. Asumarea Crucii de către Domnul Hristos, însă, nu rămâne un eveniment istoric, ci un model de lucrare a omului pe pământ, o participare liberă a omului la viața lui Dumnezeu: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze” (Marcu 8, 34).”, a spus Preasfințitul Emilian. 

Încredințați, așa a spus ierarhul celor prezenți să fie, de puterea Crucii și a Învierii care se vede și în Biserică, dar și în viața poporului român, răstignit adeseori în istorie, dar care a știut să învieze mereu datorită credinței, capacității sale de jertfă, suferință și nădejde. Sfânta Cruce și credința în Înviere au transfigurat poporul român într-un neam de sfinți și eroi, iar ca dovadă de netăgăduit în fața tuturor stau crucile de pe turlele bisericilor, stă Crucea Monument de pe Muntele Mic, stau crucile din răspântiile drumurilor din satele noastre și stă Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, sfințită în chiar ziua Înlțării Sfintei Cruci, în urmă cu 92 de ani. 

 ”Sfânta Cruce, astăzi înălțată, este semnul libertății după Dumnezeu și ne dă puterea de a-L iubi pe Dumnezeu, a iubi creația Sa și de a-i iubi pe semeni. Dumnezeu este mai mult ca oriunde în Cruce. El s-a făcut Cruce pentru noi din iubire. Crucea este un mod de viață, este viața lui Dumnezeu pe pământ și este modelul vieții omului care vrea să ajungă să trăiască în cer, și tocmai de aceea, să fim încredințați că prin acest semn, semnul Crucii, și noi vom învinge”, a mai spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Astăzi este Înălțarea Sgintei Cruci, este sărbătoarea aceea care, prin post, rugăciune si inimă bună scoate Crucea din prăpăstiile nepăsării, delăsării, amânării și o așează pe piedestalul vieții trăite în duhul Lui Hristos – un duh al iubirii față de aproapele, față de animale și față de natură, un duh al respectului față de toți și toate, un duh al dragostei, solidarității, implicării și al sincerității. Iar noi, ca popor creștin-ortodox, ar trebui să fim mai conștienți ca niciodată de puterea Crucii, cu atât mai mult cu cât…

 ”Când seara mergem la culcare

Cu crucea sfântă ne-nsemnăm.

Și tot cu ea începem ziua,

Când dimineața ne sculăm.

 

Mai sfântă mângâiere nu-i

Pe acest pământ de suferință

Pentru creștin, ca sfânta cruce

Slăvitul semn de biruință.” (Parte dintr-o poezie culeasă dintr-o carte apărută în 1924 la Iași, sub egida Mitropoliei Moldovei și Bucovinei) 

Sursa:https://www.glasulcetatii.ro/articol/2051/inaltarea-sfintei-cruci-liturghie-arhiereasca-si-te-deum-la-inceputul-anului-scolar-in-catedrala-veche-din-arad