Apropierea aniversării a două decenii de la redeschiderea porţilor Facultăţii de Teologie din Arad, în anul 1991, este pregătită de frumoasele momente ale cursurilor festive ale absolvenţilor. Una cu totul specială, însă, este aceea prilejuită de sărbătorirea unui deceniu de la absolvire, căci aici se văd cel mai bine roadele seminţelor bune sădite de profesori în studenţii lor de altă dată.

Un astfel de moment de bucurie şi emoţie a fost ocazionat de revederea celei de-a şasea promoţii (1996-2000) a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, în data de 28 mai ac.

Acesta a debutat cu slujba de Te Deum oficiat în Catedrala Veche din Arad, la care a asistat şi Înaltpreasfinţitul Arhiepsicop al Aradului Dr. Timotei Seviciu, care, într-un scurt cuvânt, le-a amintit celor de faţă că „este un moment deosebit prilejuit de împlinirea unor visuri legate din studenţie şi realizate într-o primă etapă a vieţii, de aceea, suntem datori să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acestea”, mai ales că bunele nădejdi pe care le-au pus Părinţii Profesori în aceşti absolvenţi, au fost confirmate de realizările lor din cei zece ani.

După încheierea slujbei a urmat cursul festiv îndătinat, susţinut de Părintele Decan, Prof. dr. Ioan Tulcan, în Aula Magna „Ilarion V. Felea”, care le-a vorbit studenţilor despre importanţa şi valoarea Crezului pentru misiunea slujitorului bisericesc. Pornind de la exprimarea câtorva premise care au scos în evidenţă faptul că scopul mărturisirii, în şi prin Crez, nu este unul abstract ci fundamental soteriologic, acesta fiind întemeiat pe Revelaţie şi Tradiţie, a arătat cum Crezul sintetizează cele trei mari dogme ale Bisericii: despre Sfânta Treime, despre Iisus Hristos şi despre Sfântul Duh. Simbolul de credinţă devine, astfel, o permanenţă a autenticităţii credinţei creştine, prin care s-a reuşit să se păstreze unitatea de credinţă a Bisericii, acesta constituindu-se într-un punct de verificare a credinţei noastre. Pe baza acestor temeiuri au fost trasate câteva accente privind tema amintită: a) slujitorul mărturiseşte Crezul Bisericii şi nu o credinţă concepută de el, ceea ce-i dă conştiinţa trimiterii sau a investirii; b). prin mărturisirea acestui Crez el are garanţa că se află în adevăr, Crezul nefiind un produs exclusiv al raţiunii umane, ci al conlucrării cu harul divin; c) Crezul devine astfel o oportunitate de a iniţia un dialog cu credincioşii din interiorul şi de dincolo de zidurile bisericii.

După această prelegerea academică, fiecare dintre absolvenţii prezenţi şi-au prezentat, în câteva cuvinte, realizările şi evenimentele mai importante din cei zece ani scurşi de la absolvirea studiilor universitare, aducând mulţumiri şi aprecieri laudative părinţilor profesori.