Ca în fiecare an postul Adormirii Maicii Domnului ne prilejuieşte un popas duhovnicesc, un moment de înălţare duhovnicească: praznicul Schimbării la faţă a Mântuitorului. Prăznuit pe data de 6 august, face parte din şirul sărbătorilor care ţin de misiunea împărătească a Mântuitorului. Evenimentul relatat de cei trei Evanghelişti sinoptici (Mt. 17, 1–8;Mc. 9, 2–8; Lc. 9, 28–36) dezvăluie profunde şi multiple înţelesuri duhovniceşti. Faptul în sine are loc cu patruzeci de zile înainte de Patimi, însa este prăznuit la data mai sus amintită, cu patruzeci de zile înainte de sărbătoare Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), sărbătoare care este socotită la fel ca şi Vinerea Mare.

Şi la străvechea Mănăstire Hodoş-Bodrog, praznicul a fost cinstit cum se cuvine, mai ales că paraclisul de iarna al sfintei mănăstiri are hramul Schimbarea la faţă şi mai ales că potrivit unei tradiţii mai vechi la această sărbătoare se organizau pelerinaje de către credincioşii din împrejurimi dornici de a se împărtăşi din darurile dumnezeieşti şi din binecuvântările Maicii Domnului. Desigur că pelerinajul acesta este legat de vremurile în care mănăstirea era printre puţinele vetre de spiritualitate de pe aceste meleaguri. Frumuseţea şi solemnitatea praznicului au fost sporite şi de prezenţa Înaltpreasfinţiei Sale Dr. Timotei Seviciu Arhiepiscopul Aradului care a săvârşit Sfânta Liturghie împreună cu un sobor alcătuit din Precuviosul Păr. Arhim. Nestor Iovan, stareţul sfintei mănăstiri, ieromonahii şi ierodiaconii din obştea mănăstirii, şi preoţii de la parohiile învecinate.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat că sărbătoarea face legătura dintre Legea Veche şi Legea Nouă, pecetluită cu adeverirea învierii de obşte şi preamărirea celor care urmează învăţătura Mântuitorului. În continuarea cuvântului său, a făcut referire la luna lui August în care este sărbătorit acest praznic; lună care în calendarul roman era închinată împăratului Augustus. Aşadar şi sub acest semn profan începe să se lămurească taina praznicului de astăzi. În popor această luna se mai numeşte Gustar fiindcă gustăm din rodul viţei. Mântuitorul Însuşi a zis despre Sine: ,, Eu sunt viţa şi voi sunteţi mlădiţele’’ ; arhiereul la liturghie binecuvântând poporul rosteşte: ,, Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi, şi cercetează via aceasta…’’; noi înşine ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, ca şi garanţie a mântuirii noastre şi părtăşie la Liturghia Cerească. Referindu-se la pericopa apostolului: ,, …siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea voastră şi alegerea voastră…’’ (II Petru 1,10), evidenţiază părtăşia noastră la jertfa Mântuitorului ceea ce ne călăuzeşte către învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Tot în cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Părinte, a făcut referire la cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola I către Tesaloniceni: ,, Iar noi cei vii vom fi răpiţi în nori’’ şi la alt cuvânt al aceluiaşi Apostol care zice: ,, Nu toţi vom muri, însă toţi ne vom schimba’’ făcând legătura între schimbarea trupurilor de la sfârşitul veacurilor şi schimbarea la faţa a Mântuitorului, schimbare care arată slava chipului lui Dumnezeu în om care deşi stricat, prin cădere, este restaurat de Hristos. La această restaurare avem părtăşie prin Trupul şi Sângele Său; iar pentru adeverirea slavei de care ne putem împărtăşi, Mântuitorul realizează această minune asupra propriei Sale firi.

O altă idee subliniată în cuvântul de învăţătură este aceea că nu toţi pot pricepe această taină, dovadă că Mântuitorul alege trei dintre ucenici. Tot aceştia vor fi luaţi în noaptea Cinei celei de Taină, în grădina Gheţimani pentru a priveghea împreună cu Mântuitorul. Aici ei văd suferinţa umană în Hristos, însă sunt încredinţaţi de dumnezeirea Sa prin cele văzute pe Tabor.

Pentru a nu fi nălucire, această minune a schimbării la faţă, Mântuitorul aduce pe Moise şi pe Ilie. Pe Moise ca cel care a primit legea, iar pe Ilie ca cel care s-a înălţat cu trupul adeverind astfel posibilitatea îndumnezeirii trupului. Cuvântul de învăţătură a Înaltpreasfinţiei Sale, s-a încheiat cu îndemnul de a umbla în lumina taborică după cuvintele chinonicului: ,, Doamne, întru lumina feţei Tale vom umbla şi întru numele Tău ne vom bucura in veci’’. Aceeaşi lumină să pătrundă în sufletele noastre pentru a o putea răspândi în jurul nostru.

Frumuseţea slujbei a fost amplificată şi de hirotonia întru diacon a tânărului monah Iustin Popovici, doctor al Facultăţii de Teologie din Athena şi prin hirotesia în treapta de protosinghel a patru dintre cei mai vrednici ieromonahi din obştea mănăstirii.