Miercuri, 19 octombrie 2011, la Protopopiatul Ortodox Român Ineu din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Aradului a avut loc conferinţa pastoral-misionară de toamnă dedicată omagierii Sfinţilor Mitropoliţi ai Transilvaniei Simion Ştefan şi Andrei Şaguna, canonizaţi cu puţin timp în urmă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Lucrările conferinţei au fost prezidate, din încredinţarea ÎPS Arhiepiscop Timotei de către P.C.Pr. Mircea Bupte, consilier eparhial.

Conferinţa propriu-zisă a fost susţinută de către referentul principal – Părintele Ciprian-Petru Sălăvăstru de la Parohia Moţiori. Prea Cucernicia Sa a prezentat un referat cu tema „Sfinţii Mitropoliţi ai Transilvaniei, Simion Ştefan şi Andrei Şaguna, ctitori de limbă şi spiritualitate românească”, propunând auditoriului o prelegere foarte bine concepută şi riguros documentată. Au fost reliefate, pe larg, aspecte legate de biografia celor doi ierarhi, precum şi de activitatea bogată desfăşurată pe tărâm sacerdotal, pastoral-misionar, administrativ-gospodăresc, cultural şi naţional, care s-a bucurat de aprecieri aproape unanime din partea contemporanilor lor şi ale celor ce le-au cercetat viaţa şi neobositele strădanii. Referitor la însemnătatea celor doi sfinţi ierarhi, s-a subliniat, pe de o parte, faptul că Sfântul Mitropolit Simion Ştefan, „fără a fi tributar programului reformator al vremii sale, s-a dovedit a fi, în acelaşi timp, un umanist şi un ortodox convins, păstrând nealterată identitatea confesională a românilor transilvăneni şi militând pentru introducerea limbii naţionale în Biserică. Cu mijloacele ce i-au stat la îndemână, cu dârzenia şi abilitatea sa, la care se adaugă şi credinţa puternică a păstoriţilor săi, a ştiut să treacă peste orice obstacole, lăsând culturii româneşti acel dar nepreţuit care este Noul Testament de la Bălgrad din anul 1648”. Pe de altă parte, s-a evidenţiat că, la rândul său, Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna rămâne, indiscutabil, „omul istoriei, care – fie că e vorba de cea bisericească, politică sau naţională – nu poate fi scrisă fără istoria lui, istoria acestuia fiind aproape istoria poporului român însuşi”; „vrednic cârmuitor de oameni şi îndreptător al vremurilor sale, care, de pe scaunul său de arhiereu conducea ca de pe un scaun de rege – după cum afirma Nicolae Iorga – a reprezentat o nouă epocă în viaţa poporului român şi a Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal”.

Părinţii coreferenţi desemnaţi pentru această conferinţă – Părintele Dan Turean (Parohia Ortodoxă  Ineu I), Părintele Ioan Vatrici (Parohia Ortodoxă Răpsig), Părintele Ioan Huţ (Parohia Ortodoxă Beliu) şi Părintele Adrian Zaha (Parohia Ortodoxă Agrişu Mare) – au apreciat stradaniile depuse de refentul principal în elaborarea lucrării susţinute şi au adus în atenţia celor prezenţi chestiuni legate de tema conferinţei care n-au fost abordate în referatul audiat sau au fost atinse doar tangenţial.

Deosebit de interesantele au fost şi discuţiile care au avut loc, în final, pe marginea subiectului dezbătut şi a unor probleme de admistraţie bisericească, de limbă, cultură şi spiritualitate românească ridicate în strânsă legătură cu acesta.