Aşezat pe o culme domoală de deal, în inima staţiunii balneoclimaterice Moneasa, judeţul Arad, schitul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” este cea mai tânără aşezare monahală din cuprinsul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Aradului, inaugurat, în mod oficial, chiar în cursul anului acesta. Schitul a fost ridicat din dorinţă obştească, căreia i-a dat glas Înalt Prea Sfinţitul Părinte Dr. Timotei Seviciu – Arhiepiscopul Aradului, pe un teren aparţinând Arhiepiscopiei, beneficiindu-se, totodată, şi de o bună colaborare venită din partea primăriei comunei Moneasa.

Bisericuţa schitului a fost înălţată între anii 2009-2011, în formă de navă cu un turn central, pe o fundaţie din beton, restul construcţiei fiind din lemn de brad fasonat; acoperişul este învelit cu plăci onduline, iar bolta interioară este placată cu scândură lambrisată de brad.

Cheltuielile legate de construcţia locaşului de cult,  de confecţionarea iconostasului, precum şi de achiziţionarea policandrelor au fost suportate de către ctitorii Pavel şi Floarea Mihalca din localitatea Bunea Mare, judeţul Timiş, iar dotarea cu vase liturgice, veşminte, icoane, cărţi de slujbă etc. reprezintă donaţia unor buni credincioşi şi instituţii din sectorul de stat sau privat.

Biserica schitului, având hramul celor doi mari „corifei ai Apostolilor”- Sfinţii Petru şi Pavel, a fost târnosită în ziua 30 iulie 20011, de către Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Timotei al Aradului, dată care a coincis, de fapt, cu începutul oficial a activităţii monahale a aşezării.

Într-un timp foarte scurt, prin grija monahului Serafim Hotea – stareţul schitului – şi a fratelui vieţuitor Adrian Maftei s-a înjghebat aici o frumoasă viaţă duhovnicească, precum şi o rânduială liturgică mănăstirească adecvată, spre bucuria credincioşilor veniţi pentru tratament sau relaxare în staţiunea Moneasa din toate colţurile ţării şi nu numai, care frecventează în număr mare această oază de spiritualitate ortodoxă  spre a-şi însănătoşi nu doar trupul, ci şi sufletul şi spre a-l înălţa la cer.

La cererea expresă a acestora, s-a statornicit obiceiul de a se oficia săptămânal,  în fiecare seară de vineri, Taina Sfântului Maslu de obşte, săvârşită de un sobor alcătuit, de obicei, din preoţi slujitori în parohiile învecinate sau aflaţi la tratament ori concediu de odihnă în staţiune. Acest lucru s-a întâmplat şi vineri, 4 noiembrie 2011, din sobor făcând parte parte preoţii Ioan Ardelean (pensionar), Flavius Ardelean (Parohia Bocsig) şi Valentin Herbei (Parohia Buhani), care au mijlocit har şi binecuvântare cerească peste numeroşii credincioşi prezenţi la acestă Sfântă Taină a Bisericii.

La momentul potrivit, preotul Flavius Ardelean a ţinut un cuvânt de învăţătură despre bunătatea negrăită a lui Dumnezeu care se arată multor păcătoşi, adesea într-un mod neaşteptat şi nemeritat, nu doar pentru schimbarea vieţii acestora, ci şi pentru toţi oamenii, în general, spre a deveni cât mai buni, cât mai milostivi, cât mai preocupaţi a căuta asemănarea cu Dumnezeu Atotmilostivul. Fiind oferit ca pildă concretă vameşul Zaheu, s-a subliniat că „pocăinţa arătată prin schimbarea spirituală a mai-marelui vameşilor din Ierihon  nu este o pocăinţă care se manifestă doar ca regret pentru relele săvârşite, ci şi o schimbare în bine – din proprie iniţiativă – a modului de a gândi, simţi şi făptui; nici Mântuitorul Hristos nu l-a mustrat pe Zaheu, nici Zaheu nu a rostit cuvinte de pocăinţă sau cerere de iertare, ci, copleşit de iubirea milostivă  a Domnului, păcătosul a trecut direct la faptele îndreptării şi ale pocăinţei, ceea ce înseamnă că şi noi ne putem schimba viaţa în bine din proprie iniţiativă, nu aşteptând să fim pedepsiţi sau certaţi cu vreo boală ori suferinţă, ci cugetând la copleşitoarea bunătate a lui Dumnezeu faţă de noi, precum şi la darurile şi binecuvântările nemeritate ce le primim, de multe ori, de la El”.

În final, părintele stareţ Serafim Hotea a mulţumit tuturor  – preoţi şi credincioşi – pentru prezenţă, făcând şi un apel de suflet către cei cu dare de mână, în vederea continuării lucrărilor de edificare a chiliilor din proximitatea schitului.