Cea dintâi sărbătoare mare a anului bisericesc, Naşterea Maicii Domnului şi ajunul acesteia au constituit pentru maicile şi pentru mulţimea pelerinilor prezenţi la mănăstirea Arad-Gai, un prilej de alese bucurii duhovniceşti.  La sfintele slujbe rânduite: Vecernia şi Utrenia cu Priveghere,  Taina Sfântului Maslu, în ajun şi ziua praznicului, Ceasurile liturgice, Slujba Aghiasmei Mici, Acatistul, Sfânta Liturghie, săvârşite cu sobrietatea specifică aşezământului monahal de către un ales sobor de ieromonahi şi preoţi de mir, a participat, împreună rugător şi înţelept dascăl, prin cuvinte calde de învăţătură, care au pătruns adânc în mintea şi inima celor prezenţi, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului.

Înalt Preasfinţia Sa  a oficiat slujba Vecerniei cu Priveghere, în ajun şi Sfânta Liturghie Arhierească în ziua praznicului. Cuvântul  de învăţătură rostit la cele două slujbe a avut ca temă locul bucuriei în viaţa creştină, ca rod al Duhului Sfânt(Galateni 5, 22), cu referire deosebită la cultul Maicii Domnului în ortodoxie, ea însăşi numită Maică a Bucuriei, pe care a dat-o lumii, născând pe Mântuitorul. Înalt Preasfinţia Sa a arătat că sentimentul bucuriei este mai mult decât un simţământ; este o stare cuprinsă în bucuria universală a creaţiei: ,,toată suflarea să laude pe Domnul…”. Sensul moral şi dogmatic al bucuriei, adâncit în lumina Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii abundă, îndeosebi în imnografia praznicelor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca dealtfel în toată rânduiala slujbelor, aducând astfel credincioşilor adevărată bucurie sufletească. Prin mijlocirea aceleia de care ,,se bucură toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc…”, cum cântă Axionul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, credincioşii găsesc bună călăuzire spre neîncetata înălţare în bucuria cea veşnică, însuşi conţinutul troparului sărbătorii arătând că bucuria este tocmai biruinţa noii Eve în raport cu cea dintâi, prin care dezlegând blestemul s-a dobândit binecuvântarea.

Chiriarhul a evidenţiat totodată faptul că prezenţa monahilor şi preoţilor, ca şi a pelerinilor în această zi la mănăstire, reîmprospătează binecuvântarea venirii în lume a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care ne-a adus tuturor bucuria mântuirii.