Un fiu al Eparhiei arădene, doctor în Teologie

Prestigioasa Facultate de Teologie Ortodoxă din Sibiu a găzduit pe data de 23 octombrie, susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată „Sfântul Isaac Sirul. Ascet şi mistic”, elaborată de domnul Marcel Tang. Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea PărinteluiArhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, având ca şi coreferenţi pe Arhid. Prof. Dr. Ioan Caraza, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Pr. Prof. Dr. Marius Ţepelea, de la Facultatea de Teologie din Oradea, Pr. Conf. Dr. Ioan-Mircea Ielciu, de la Facultatea de Teologie din Sibiu, iar ca şi preşedinte al comisiei, pe Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr.

Domnul Marcel Tang este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, cu studii masterale în cadrul aceleaşi facultăţi şi studii doctorale la Facultatea de Teologie din Atena. Bun cunoscător al limbii greceşti (veche şi modernă) şi al principalelor limbi de circulaţie internaţională (engleză şi franceză), dovedeşte încă de tânăr student preocupări faţă de teologia practico-liturgică, pe de o parte, dar şi de profunzimile marilor mistici ai Răsăritului, pe de altă parte. În prezent, domnul Marcel Tang activează ca profesor de religie în cadrul Colegiului Naţional „Preparandia – Dimitrie Ţichindeal” şi protopsalt al Parohiei Arad – Centru (Catedrala Veche).

Potrivit aprecierilor unanime exprimate public de membrii comisiei, lucrarea prezentată ca proiect de teză de doctorat oferă un interes major pentru teologia românească, în special datorită unicităţii şi complexităţii subiectului abordat. Lucrarea poate fi considerată o monografie completă referitoare la teologia Sfântului Isaac Sirul şi care se înscrie pe linia unor lucrări recent apărute în mediul occidental. Subiectul, de o deosebită profunzime şi actualitate, tratează rolul teologiei Sfântului Isaac Sirul în cadrul tradiţiei dogmatice şi duhovniceşti a Răsăritului creştin, precum şi specificităţi şi accente ale gândirii isaachiene. Forma de expunere este adecvată unei lucrări ştiinţifice, abordând subiectul la un nivel ridicat, într-un stil elevat, precis şi riguros. Este de evidenţiat şi eleganţa descrierii, fapt ce conferă o mai mare coerenţă textului şi o evidenţiere a trăsăturilor esenţiale.

Teza este structurată în trei părţi alcătuite la rândul lor din mai multe capitole şi subcapitole, oferind un echilibru dar şi o unitate întregului expozeu. Consistenţa lucrării este dată de cele 1159 de note bibliografice, extrase din scrierile avvei Isaac – menţionăm folosirea a două ediţii critice a Părţii I sau a Cuvintelor ascetice – din 70 de izvoare patristice, 112 monografii şi lucrări de specialitate, 64 de studii şi articole, 18 recenzii, prefeţe şi introduceri.

 

Contribuţiile originale ale autorului pot fi sintetizate prin: încercarea laborioasă de a prezenta învăţătura ascetică şi mistică a episcopului ninivitan; evidenţierea ortodoxiei acestui Părinte al Orientului creştin şi raportarea sa la marea Tradiţie răsăriteană; actualizarea operei şi experienţei sale prinevidenţierea influenţei asupra unor mari personalităţi duhovniceşti contemporane aparţinătoare tradiţie şi spaţiului athonit; elaborarea unei lucrări echilibrate, scrisă fără patimă, cu spirit critic şi istoric, dar în acelaşi timp şi cu o evlavie cuvenită unei abordări teologie de acest gen.

Complexitatea temei abordate precum şi contribuţiile autorului, înscriu acest demers în abordările de înaltă ţinută ştiinţifică şi duhovnicească a teologie arădene şi sibiene, ca unele care au contribuit la formaţia tânărului doctor în Teologie, precum şi a teologiei româneşti în genere.

La final, candidatul a depus jurământul de credinţă faţă de Biserica Ortodoxă Română şi s-a angajat să continue munca de cercetare în domeniul Patristicii Răsăritene din noua sa postură de doctor în Teologie.

Ultima actualizare (Vineri, 24 Octombrie 2014 21:10)