Duminică, 13 noiembrie, preoții Cercului misionar Sebiș I, conduşi din încredinţarea ÎnaltPreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei, de către Pr. Valentin Herbei, s-au întrunit în Parohia Rănușa, Protopopiatul Sebiș.
În prima parte a întrunirii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de către un sobor de 9 preoți care alături de credincioşii prezenţi au înălţat rugăciuni pentru vindecare de boli trupeşti şi sufleteşti, şi pentru iertare de păcate, în Biserica parohială cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de către pr. Beni Ioja de la Parohia Sebiș I care a subliniat preocuparea pe care prin prezenţa la Sfânta Biserică, fiecare creştin o arată faţă de dobândirea vieţii veşnice. Ori Biserica este locul în care creştinul se întâlneşte cu Dumnezeu-Samarineanul cel Milostiv, care vine să ne vindece rănile trupeşti şi sufleteşti, şi ne învaţă că iubirea de Dumnezeu şi semeni trebuie să fie coordonata esenţială care trebuie să stea la temelia vieţii fiecărui creştin, mai ales acum la început de post, când ni se reaminteşte prin această pildă, că iubind pe semenii noştri prin fapte de milostenie, împlinim şi noi porunca Mântuitorului -„Mergi şi fă şi tu asemenea”.
În partea a doua a întâlnirii Pr. Radu Bătrân de la Parohia Dezna a susținut referatul cu titlul: „Forme eficiente de cultivare a iubirii, prieteniei, respectului față de aproapele și ajutorarea oamenilor nevoiași, în rândul tinerilor.”
În cadrul referatului susținut, pornind de la problematica solidarității umane Pr. Radu Bătrân a subliniat că dincolo de înțelesurile anterioare, în creștinism aceasta capătă o semnificație nouă- jertfa creştină, slujirea lui Dumnezeu.
Preocupările majore ale Sfinţilor Părinţi privind aproapele, în primele secole creştine, se realizează prin acţiunea comună şi continuă pentru viaţa în comun ca formă ideală de convieţuire, prin întrajutorarea multilaterală. Sfântul Vasile cel Mare arată încă de la începutul creştinismului că oamenii erau conştienţi de caracteristicile vieţii în comunitate, printre care solidaritatea: „omul este o vieţuitoare socială, oamenii trebuie să comunice între ei, ei se ajută unii pe alţii, oamenii dovedesc iubirea unora faţă de alţii prin faptă”.
Exemplicarea cea mai elocventă este Vasiliada, sau instituţia de solidaritate a Sfântului Vasile. Motivaţia se regăseşte în porunca lui Pavel: „să facă binele, să facă fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă” (I Timotei 4, 18).
În fața provocărilor lumii actuale, Biserica nu poate să rămână indiferentă, pentru că misiunea ei constă tocmai în vestirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos în lume și a modului de viețuire în conformitate cu aceasta. Activitatea educațional-formativă a Bisericii a fost rânduită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Marcu 10, 14), iar preoţii în calitate de părinți sufletești, trebuie să poarte o grijă cu atât mai mare creșterii spirituale a copiilor și tinerilor.
Parohia, ca familie bisericească a tuturor credincioşilor, trebuie să se îngrijească de toate vârstele, însă mai ales față de copii şi tineri, deoarece aceștia sunt speranțe ale poporului nostru, iar, din cauza provocărilor sociale, această vârstă prezintă cele mai acute probleme și determină continuitatea sau discontinuitatea tradiției bisericești în viața societății noastre.
În virtutea ideilor expuse părintele, a subliniat importanţa promovării ideii de iubire creştină, care să fie la baza tuturor relaţiilor inter-umane, a prieteniei, a respectului faţă de aproapele şi a ajutorării celor nevoiaşi, mai ales în rândul tinerilor pe care Biserica trebuie să îi ajute cu multă deschidere şi să-i antrenze încă din copilărie în spiritul iubirii creştine, prin acţiuni practice cu caracter educativ-religios şi social desfăşurate în fiecare parohie.
Activitățile educațional-religioase desfășurate la nivelul parohiei și al organizațiilor de tineret trebuie să fie o șansă pentru tineri de a redescoperi Biserica de azi ca fiind locul unde sunt bine primiți, respectați și iubiți, loc al comuniunii și al prieteniei dezinteresate, al reconcilierii și al redescoperirii sensului profund creștin al vieții, al frumuseții rugăciunii, al împărtășirii reciproce a bucuriilor credinței, al trăirii păcii lăuntrice și întâlnirii cu Dumnezeu, loc purtător de viață și de spiritualitate creatoare.
Cultivarea solidarității sau a filantropiei în fața suferinței prin vizitarea persoanelor tinere sau vârstnice în orfelinate, spitale sau penitenciare, oferirea de alimente persoanelor vârstnice la domiciliul acestora, donarea de sânge, intensificarea comuniunii prin întâlniri după Sfânta Liturghie, agape, întreceri sportive, sunt, de asemenea, alte câteva posibilități de a asigura prezența tinerilor voluntari în Biserică și de a-i integra în familia parohială.
În acest sens, preotul trebuie să manifeste un comportament deschis și apropiat, trebuie să fie sensibil și receptiv față de nevoile și frământările specifice vârstei lor.
În urma referatului susţinut, s-a subliniat importanţa împărtăşirii tinerilor şi a copiilor purtându-se discuţii pe această temă
Seara s-a încheiat cu o agapă frățească oferită de către parohia gazdă.

Pr. Valentin Herbei