Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Timotei Seviciu al Aradului ne aflăm la a patra ediție din prima săptămână a Postul Mare în care am obișnuit să săvârșim după rânduiala Triodului, Pavecernița Mare și canonul Sf. Andrei Criteanul împărțit pe cele patru zile având invitați în fiecare seară duhovnicească câte un preot duhovnic pentru a ne întări în credinta cea ortodoxă și a întelege mai mult despre pocaință și viața in Hristos.
Înainte cu o săptămână am fost pe la casele creștinilor din parohie fără excepție pt a le adresa o “invitație la rugăciune” stând de vorbă cu ei și aflând că în urmă cu mulți ani pe vremea Pr. Partenie Mârza se săvârșeau aceste slujbe împreună cu ceasurile împărătești la vremea lor.
Cu mare bucurie în suflet în prima seară ne-am strâns la Biserica din sat întrun număr mare de credincioși la ora 17.00, începând slujba și având în mijlocul nostru pe Pr. Ic. Neicu Alexandru de la Parohia Lupești care ne-a vorbit despre păcat care este cu gândul, cuvântul și fapta. Originea păcatului fiind de la protopărinții noștri Adam și Eva ca neascultare și nepostire, omul este creat de Dumnezeu liber și este responsabil de păcat. Apoi ne-a spus despre împărțirea păcatelor în păcate capitale pentru că sunt capăt și altor păcate: mândria, iubirea de arginți, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia și lenea; păcate împotriva lucrării Duhului Sfânt și anume împotriva credinței: pentru că slăbește credința, erezia și lepădarea credinței; împotriva nădejdii: cel care își pierde nădejdea și poate ajunge la sinucidere; împotriva dragostei față de Dumnezeu că El oricum ne iartă. Păcate strigătoare la cer pentru că strigă la Dumnezeu să intervină cu judecata încă din timpul vieții: sodomia – păcat împotriva firii care ispitește cu putere lumea de astăzi; asuprirea văduvelor, orfanilor și săracilor; oprirea plății lucrătorilor fără de motiv din răutate; lipsa de cinste și de mulțumire față de părinți indiferent cum ar fi ei față de noi. Cu toate că suntem păcătoși avem șansa de a ne curăți de păcate alergând la Taina Spovedaniei cu precădere în post.
În seara zilei de marți ne-am bucurat în mijlocul nostru de prezența Pr. Ic. Ardeuan Florin de la Parohia Chesinț care a avut ca temă centrală ”postul in viata crestinului” care are origine încă din Gradina Edenului fiind prima poruncă dată de Dumnezeu de a nu mânca din Pomul cunoștinței binelui și a răului; aflăm despre post și în Cartea Judecătorilor cap.20 vers 26 ”atunci toți fii lui Israel au venit la Casa Domnului și au postit în ziua aceia”; în Cartea Isaia cap.58 postul fiind plăcut înaintea lui Dumnezeu în care ne îndeamna să rupem lanțul fărădelegilor și împlinirea faptelor bune; amintim de postul lui Moise înainte de a primi Tablele Legii, Daniel în cartea Regilor vorbind de postul celor 40 de zile asemenea și Mântuitorului nostru Iisus Hristos înainte de începerea propovăduirii Sale dar și Sfintii Apostoli au postit știind din Cartea Faptelor Apostolilor cap.13, v.2-3 au postit și s-au rugat chemând ajutorul lui Dumnezeu. Rânduiala postului fiind foarte veche în Biserica noastră care a rânduit patru posturi mari: al Nașterii Domnului, al Patimilor Domnului, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului. Avem și zile de post precum Ajunul Bobotezei, Tăierea Capului Sf.Ioan Botezatorul, Înălțarea Sfintei Cruci precum și toate miercurile și vinerile de peste an și zilele de post rânduite de episcopul locului sau de duhovnic. Postul poate fi de patru feluri: ajunarea desîvârșită în care nu bem și nu mâncîm nimic, postul aspru care îngăduie spre seara putina apî și pâine-uscat, postul comun cel știut la care ne abținem de la carne, lapte, brânză, ouă și derivate de ale lor și postul ușor cel în care renunțăm doar la carne pt cei în vârstă și bolnavi specifiv în săptămâna brânzei. Prin post omul se ridică către cunoașterea lui Dumnezeu în care sufletul supune trupul și îl silește dar nu ca regim alimentar ci alături de cele două aripi ale sale rugăciunea și milostenia. Să ne silim să postim după puterea noastră pentru a ne apropia de Sfintele Taine cu frică de Dumnezeu și cu dragoste.
În a treia seară duhovnicească am avut bucuria de a avea alături de noi pe Pr. Blaga Casian de la Parohia Julița care ne-a vorbit despre Plânsurile Sf. Efrem Sirul și despre pocăință care nu înseamnă altceva decât schimbarea voinței și a viețuirii în Hristos, părăsind păcatele, putem observa și în slujba Canonului cum Sf. Andrei Criteanul iși ”biciuiește” sufletul asemănându-se cu cei mai răi din Vechiul Testament neînvinuind pe nimeni în afară de el tocmai de aceea este scris la persoana întâi iar această părere de rău, să ne aducă la spovedanie pentru a ne împărtăși și a nu sta departe prin nepăsare și indiferență căci precum mâncăm pentru trup trebuie să ne hrănim și sufletul mâncând Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Încheind prin începutul plânsului de miercuri al Sf Efrem Sirul:”Dorul de-a grăi către Tine, Doamne, mă silește să-Ți vorbesc, dar nevrednicia și păcătoșenia mea îmi poruncesc să tac. Durerile și necazurile vieții mă îndeamnă să cuvântez, dar fărădelegile trecutului îmi spun să fiu mort. Sufletul meu geme din adâncuri și ochii mei lacrimi poftesc. Greșit-ai, suflete !Pocăiește-te ! Căci iată, zilele noastre ca umbra trec și înfricoșate și groaznice locuri va să treci, sufletul meu! Nu întârzia multă vreme amânand zi de zi întoarcerea ta la Domnul !Umilește-te, sufletul meu, de toate bunătățile câte le-ai luat de la Domnul și nu le-ai păzit. Umilește-te pentru toate câte ai lucrat și Dumnezeu îndelung a răbdat pentru tine ca să nu intri în întunericul cel mai dinafară și să te dai înaintea înfricoșatului Divan al lui Hristos. Vai mie, păcătosului, că am întinat și de-a pururi întârzii curățenia inimii mele din pricina trândăvirii.”, să nu ne trândăvim și să nu amânăm întorcerea noastră la Domnul.
În seara zilei de Joi am avut în mijlocul nostru pe Pr. Protos. Dimitrie Ivașco starețul Schitului Straja care ne-a pus la inimă despre ”Întalnirea cu Dumnezeu” învățându-ne că am fost aduși din neființă la ființă cum spun sfintele rugăciuni, în lumea aceasta în care am venit nu am fost întrebați dacă noi vrem sau nu să venim și am ajuns în această lume din voia lui Dumnezeu fiind făcuți după chipul lui Dumnezeu și să luptăm să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu precum în sânul Sfintei Treimi unde Ei, nu se cearta, ci conlucrează așa ar trebui să conlucrăm și noi în lume. Marii Sfinți ai Bisericii au tăcut despre Dumnezeu pentru a nu greși căci nu putem vorbi despre Dumnezeu având riscul de a greși fără a ne putea exprima corect despre înălțimea și profunzimea dumnezeiască; când l-am întâlnit pe Dumnezeu prima dată? Poate atunci când am fost copii sau când am privit o icoană sau când bunica ne-a dus la Biserică ca să ne împărtășească sau un om a ajutat un alt om neputincios vîzând în această faptă pe Dumnezeu, în bucuria din noaptea Învierii am simțit întâlnirea cu Dumnezeu pentru aceasta venim la Biserică și postim pentru că avem nădejdea și bucuria Învierii căci postul nu este un Post al Răstignirii ci al Învierii și greu este pentru cei ce nu au credința noastră și nu au bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Pe Dumnezeu L-am întâlnit încă din pântecele maicii noastre căci dragostea lui Dumnezeu ne-a purtat de grijă și dacă El n-ar fi vrut să venim în lume nu am fi ajuns, conștiința noastră înaintea Lui va vorbi despre noi, nu trebuie să îl iubim pe Dumnezeu de frică cu toate că începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu dar este doar începutul nu este însăși înțelepciunea, noi trebuie să îl iubim pe Dumnezeu din recunoștință. Avem două exemple puternice care în anumit timp al vieții lor l-au întâlnit pe Dumnezeu și anume Sf. Apostol Pavel și Sf. Maria Egipteanca. Saul înainte de convertire credea că ceea ce face, face bine și că face acele lucruri pentru Dumnezeu învoindu-se și la uciderea Arhid. și Mucenicului Ștefan, a plecat spre Damasc pentru a căuta Trupul lui Hristos, el crezând că a fost furat așa cum au zis iudeii și să vădească Apostolii cum L-au furat și mare minune se petrece căci Hristos intervine în viața lui în mod direct, o primă întalnire cu Dumnezeu care îl convinge pe Saul si îl face marele Pavel care va merge în Arabia trei ani unde va primi Evanghelie de la Hristos nu de la Apostoli iar Saul nu s-a mai contrazis cu Dumnezeu de această dată, El intervine în viața omului atunci când ne aflăm la limită. Maria Egipteanca a trăit în desfrânare întreaga viață din plăcere nu pentru câștig de bani; auzind că există o corabie care se duce să viziteze Locurile Sfinte s-a dus și ea însă când să intre în Biserică pentru a se închina Sfintei Cruci a fost oprită de a intra în Biserica Sfântului Mormânt cu toate că cei de pe corabie cu care a desfrânat au putut intra însă ea nu. Deoarece Dumnezeu știa că ea își va sfinți viata mergând în Pustia Iordanului 37 de ani în pocăință pentru păcatele sale și făgăduința pe care o face înaintea Maicii Domnului îi dă voie să se închine Sfintei Cruci apoi fară amânare fiind împărtășită înainte de a plecă în pustie de preot. Sf. Zosima o găsește în Postul Mare în Pustia Iordanului – trimis de Domnul – și o spovedește iar peste un an o împărtășește, numele său îl află scris pe nisip de Cuvioasa Maria din Egipt, pentru că Dumnezeu lucrează în inima omului, noi nu putem schimba pe nimeni până când Dumnezeu nu lucrează în inima respectivului. Dacă Dumnezeu nu o oprea la intrarea în Biserica Sfântului Mormant, ea nu se întalnea în mod real cu Dumnezeu. Avem nevoie de intervenția lui Dumnezeu în viața noastră pentru a ne asemăna cu El.
Vineri seară am primit cu bucurie venirea Pr. Streulea Gabriel de la Parohia Șilindia care nu a venit singur ci cu Icoana Maicii Domnului – Paramitia (Mângâietoarea) ce se găsește la parohia unde slujește pe care o au primită în dar de la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos care face minuni oamenilor credincioși dar și oamenilor necredincioși pentru rugăciunile celor credincioși. Bucuria fiind dublă datorită citirii Canonului Sf.Andrei Criteanul dar și datorită faptului că în fiecare seară a venit câte un preot să vă vorbească despre diferite teme pentru a cunoaște mai bine învățătura Bisericii noastre. Sfântul Ioan Casian spunea că în afara Bisericii nu este mântuire, dacă Biserica lipsește din sufletul nostru ne lipsește totul, tema din această seară fiind Rolul Bisericii în unitatea credincioșilor ieri și astăzi. Când vorbim de poporul român vorbim de creștini ortodoxi însă cine nu are Biserica de mamă nu poate avea nici pe Dumnezeu de Tată chiar Hristos ne învață să ne rugăm cu Tatăl nostru și ne învață că Dumnezeu este un Tată iubitor. Când spunem români sau România ne gândim la Grădina Maicii Domnului așa cum este numită țara noastră , excluzând Biserica din viața noastră ne excludem pe noi din Rai. Biserica prin post ne face să trăim perioada de la izgonirea lui Adam din Rai până la Învierea lui Hristos din morți. Biserica a ajutat la dezvoltarea limbii române, primele cărți au fost în Biserică, a diaconului Coresi, prima școală a fost în Biserică nu în altă parte, amintim de Școala din Scheii Brașovului din 1495. Biserica ne-a ajutat să ne dezvoltăm ca neam, cu toate că astăzi din pacate mass media și internetul ataca prin orice mijloc și motiv Biserica Ortodoxă pentru că este ADEVĂRUL, sunt oameni care se declară atei datorită celor care greșesc din Biserică însă când ne lepădăm de Biserică ne lepădăm de Hristos și de Maica Domnului și de toți martirii și mucenicii care și-au dat viața pentru credința și Biserică, ignorând valorile Bisericii. Pr. Ică Junior de la Sibiu punea mereu o întrebare studenților săi ”care este definitia omului?” și primea diverse răspunsuri însă el învăța precum zic binecuvântările de la morți ”…chipul Slavei Tale celei negrăite sunt deși port rănile păcatelor…” răni care nu se vindecă dacă trecem indiferenți pe lângă Biserică. Nicolae Iorga un om istoric zicea ”întaia noastră idee conducătoare a fost ideea creștină, temeiul era ortodoxia” tot acesta spune ”Biserica Ortodoxă a fost din totdeauna una cu neamul românesc de două mii de ani creștinismul și românismul sunt împreună”, oameni de știință ți cultură ai țării și astăzi oameni plini de patimi și păcate atacă și defăimează Biserica. Aș încheia cuvântul prin a vă citi o poezie prea puțin cunoscută care exprimă importanța Bisericii în neamul românesc ”Avem o țară sfântă” de Radu Gyr :
Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!
Și la finalul acestei săptămâni în seara zilei de Sâmbătă am săvârșit Vecernia cu Litie alături de Pr. Prot. Chiril Mihali viețuitor al Manastiri Hodoș-Bodrog care ne-a vorbit despre Ortodoxie, Icoane, Sfiți și Martiri ai Bisericii noastre, rolul și rostul lor în viața credincioșilor la finalul slujbei credincioșii au fost miruiți cu untdelemn primind și litie.
Aceste seri duhovnicești au fost primite cu bucurie de credincioșii parohie noastre, acest lucru s-a putut observa prin atenția și numărul ridicat de participare la sfintele slujbe dar mai ales prin apropierea de Taina Spovedaniei. Aducem doxologie lui Dumnezeu Celui Slăvit în Treime pentru toate darurile Sale cele bogate revărsate asupra noastră la începutul acestui Post ca urcuș duhovnicesc spre Înviere.
Pr. Ștefan Dimitriu
Parohia Petriș