Sub auspiciile Anului omagial al Unităţii de credinţă şi de neam, un grup de credincioşi de la parohia Şimand, protopopiatul Arad, însoţiţi de părintele paroh Gabriel Gosta, au săvârşit un pelerinaj la mănăstiri reprezentative din Muntenia şi Dobrogea. Au fost vizitate peste 10 mănăstiri şi obiective istorice, mai ales cele legate de formarea poporului român şi începuturile propovăduirii Evangheliei Domnului Iisus Hristos în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Motivaţia profundă a acestui pelerinaj, ce s-a întis pe o perioadă de trei zile, a fost de fapt aceea de a-i apropia cât mai mult pe credincioşi de sensul evenimentelor sărbătorite în acest an 2018, Anul Centenarului Marii Unirii, mai precis de înţelegerea rolului pe care Biserica şi credinţa străbună le-au jucat în înfăptuirea acestui deziderat care a avut ca fundament mai întâi unitatea de credinţă şi de limbă a românilor.
Zorii primei zile ne-a găsit la Mănăstirea Cozia, ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, unde am luat parte la Sfânta Liturghie. Drumul a continuat apoi până la o altă ctitorie voievodală şi necropolă a regilor României, Mănăstirea Curtea de Argeş. Ctitoria lui Neagoe Basarab, pe lângă vălul de legendă, care ne poartă spre primele creaţii literare populare ale românilor (Legenda Meşterului Manole), adăposteşte trupurile întru aşteptarea învierii, a regilor României de al căror nume se leagă înfăptuirea Marii Uniri serbate în mod deosebit în acest an. Regele unificator Ferdinand şi Regina Maria, alături de înaintaşii lor, Regele Carol I şi Regina Elisabeta, îşi duc somnul de veci în pronaosul bisericii care serveşte şi drept catedrală arhiepiscopală, vechi altar de slujire al vlădicilor Ţării Româneşti. De asemenea în paraclisul mănăstirii, credincioşii s-au putut închina moaştelor Sf. Filofteia.
Ziua a cuprins şi vizitarea biserici de la Drăgănescu, cu pictura deosebit executată de către părintele Arsenie Boca în anii de prigoană comunistă, dar şi a Catedralei Patriarhale, a Bisericii lui Bucur şi a mănăstirii Radu Vodă, unde credincioşii s-au putut închina la moaştele unor sfinţi cinstiţi cu multă evlavie de credincioşii ortodocşi: Sf. Dimitrie Basarabov, Sf. Constantin şi Sf. Elena, Sf. Nectarie şi alţii. Seara am poposit pe malul Dunării, la Călăraşi, în apropierea cetăţii daco-romane de la Durostorum (Silistra – azi în Bulgaria) şi a cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare, identificată de unii istorici ca fiind vechea Vicina de unde a venit primul Mitropolit al Ţării Româneşti, Iachint.
A doua zi pelerinajul a continuat la mănăstirile din sudul Dobrogei: Dervent, Mănăstirea Sf. Andrei cu Peştera Sf. Andrei şi pârâiaşul Sf. Andrei, dar şi ansamblul monumental de la Adam Clisi – Tropaeum Traiani. Desigur un moment plin de emoţie a fost popasul la Mănăstira Sf. Andrei, în peştera unde s-a adăpostit cel dintâi ucenic chemat al Domnului Iisus în drumul său de propovăduire a cuvântului aducător de mântuire al Evangheliei lui Hristos. Ne-am simţit pentru câteva clipe cuprinşi de acel Duh Sfânt dătător de viaţă veşnică ce se împărtăşea prin lucrarea Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, strămoşilor noştrii cărora le descoperea izvorul nesecat de mântuire al credinţei în Hristos. Iată cum un spaţiu atât de încercat şi de râvnit de toţi care au trecut peste el, cum este Dobrogea, amintită chiar şi de Herodot în urmă cu peste 2500 de ani în expediţiile persanului Darius, s-a transformat într-un izvor de binecuvântări ce aveau să se reverse peste tot pământul românesc.
A treia zi şi ultima a pelerinajuljui a cuprins de data aceasta mănăstirile din nordul Dobrogei, cele din jurul Niculiţelului: Celic Dere, Saon şi Cocoş. Desigur, moaştele celor patru martiri de la Niculiţel, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, ne-au trezit din nou în suflet conştiinţa vechimii credinţei noastre creştine, care, iată, s-a răspândit în urma propovăduirii Sfântului Apostol Andrei şi a dat roade, ba chiar a întărit cu sânge de martiri temelia Bisericii noastre.
Socotim aşadar, că prin lucrarea lui Dumnezeu, şi credincioşii de la acest capăt de vest al României, s-au putut bucura de darurile duhovniceşti pe care le oferă Dobrogea fiilor Bisericii noastre prin mănăstirile pline de icoane făcătoare de minuni şi moaşte de sfinţi, dar şi prin locurile încărcate de istorie, o istorie ce se doreşte continuată de cei ce suntem şi de cei ce vor urma.
Pr. Gabriel Gosta