Parohia Horia din protopopiatul Arad, a găzduit duminică, 28.10.2018, întrunirea preoţilor din Cercul Preoțesc nr. 6 Vladimirescu, coordonat din încredințarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei, de P.C. Preot Mândra Dan- Dorin de la Parohia Fântânele.Întrunirea a debutat la ora 17, în biserica parohială cu hramul „Pogorârea Sf. Duh”, prin oficierea slujbei Vecerniei de  către preoţii prezenţi în prezența a unui frumos număr de credincioși. La finalul slujbei, părintele Dan Mândra de la Parohia Fântânele a susținut referatul cu titlul Consecințe benefice ale unității naționale asupra unității bisericești; având ca subpuncte: a.Proclamarea autocefaliei și organizarea unitară a Bisericii, înființarea unei autorități sinodale centrale; b. Declararea și recunoașterea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

Pentru început părintele a menționat că anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 martie 1918 Basarabia – „lacrima neamului românesc” – revenea la patria-mamă; la 28 noiembrie 1918 era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România să se împlinească unul din dezideratele naţiunii române: desăvârşirea statului naţional unitar roman. Întreaga Biserică românească – cler şi popor – şi-a adus contribuţia la lupta de emancipare a naţiunii române şi la îndeplinirea unui ideal vechi de multe veacuri – unirea tuturor românilor într-un singur stat. Oamenii Bisericii au acţionat prin cuvânt şi faptă, prin predică şi pastorală, prin îndemn şi acţiune directă, prin luptă şi implicare la realizarea Unirii din 1918.

Biserica românească a fost întotdeauna legată de soarta poporului român. Este uşor de remarcat faptul că ori de câte ori în viaţa poporului român a existat un moment de răscruce, ori când s-au împlinit idealuri scumpe tuturor românilor, atunci şi în viaţa Bisericii româneşti au avut loc mutaţii ce au generat emulaţii spirituale şi împliniri bisericeşti. Astfel, întemeierea statelor feudale româneşti a fost urmată în plan bisericesc de întemeierea mitropoliilor româneşti, la Suceava şi Argeş. Aşa cum unirea Moldovei şi Ţării Româneşti din 1859 a fost imediat urmată de unirea celor două Biserici Ortodoxe sub un mitropolit primat. Iar cucerirea independenţei naţionale în 1877-1878 şi recunoaşterea ei internaţională a fost urmată în 1885 de recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Un fapt cu semnificaţii asemănătoare s-a întâmplat şi după Marea Unire din 1918, care a fost urmată de unificarea Bisericilor Ortodoxe surori din teritoriile reunite cu Ţara şi din Vechiul Regat şi de ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la statutul de Patriarhie (1925), a mai spus pr. Dan Mândra.

În încheiere părintele referent a pus la inimile credincioșilor câteva cuvinte referitoare la unitatea dintre credincioși, întrucât în acest an dedicate de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, nu este o vreme pentru a enumera fapte și personalități marcante ale neamului nostru ci este și un moment de a face o radiografie în ceea ce privește societatea contemporană, măcinată de egoism, minciună, viclenie, răutate sau într-un cuvânt dezbinare.  În acst sens părintele a amintit cuvântul profetului Osea: „ nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară, toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge. Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.”(Osea, 4, 2-4)

La finalul întrunirii părintele prof. Adrian Murg, preot paroh al parohiei Horia, a mulțumit părintelui Dan Mândra pentru referatul prezentat, pentru frumoasele cuvinte și îndemnuri puse la sufletul celor prezenți. Totodată părintele paroh a mulțumit preoților și credincioșilor prezenți pentru împreună- rugăciune și pentru momentele de înălțare duhovnicească.

Pr. Ilota Sorin

Parohia Aluniș