În Duminica a 29 –a după Rusalii, din 20 ianuarie 2019, la Parohia Ortodoxă Română din Mâsca, a avut loc o slujbă de pomenire și comemorare oficiată în amintirea preotului, profesorului și doctorului în filosofie Ioan Petran, fiu al satului și personalitate de seamă a întregii comunități. Pomenirea acestuia s-a făcut cu ocazia împlinirii a 155 ani de la nașterea sa și a 115 ani de la trecerea la cele veșnice. A fost pomenit și fiul acestuia Dr. Coriolan Petran.Având în vedere că anul 2019 a fost proclamat de Patriarhia Ortodoxă Română ca „An omagial al satului românesc”, fiind pomeniți preoții slujitori, dascălii eminenți și primarii gospodari, în acest context la slujba parastasului au fost pomeniți și preoții slujitori ai Bisericii Ortodoxe din Mâsca, dascălii care au predat la școlile din Mâsca și primarii gospodari ai comunei Șiria. În fruntea pomelnicului dascălilor s-a aflat Petru Seviciu, învățător confesional la Școala Confesională din Mâsca.

După slujba de pomenire, preoților slujitori din Șiria și Galșa, dascălilor prezenți și oficialităților care au participat la rugăciune li s-au oferit diplome de mulțumire și recunoștință pentru întreaga activitate și pentru toată jertfa și strădania depuse pe plan pastoral – misionar, educațional și administrativ.

Cu prilejul pomenirii uneia dintre cele mai marcante personalităţi ale localităţii noastre, se cuvine să creionăm în câteva cuvinte pe cel care a fost preotul, profesorul şi eminentul filolog, dr. Ioan Petran.

S-a născut în urmă cu 155 ani , mai exact, în anul 1864 la data de 19 ianuarie, în satul Mâsca, din părinţii Pavel şi Ana Petran, fiind al doilea copil (a mai avut o soră: Maria).

Prin moartea timpurie a tatălui, mama rămâne văduvă cu cei doi copii orfani, dar în pofida greutăţilor vieţii, fiind o podgoreancă harnică şi ambiţioasă, reuşeşte să-şi trimită băiatul la cele mai înalte şcoli ale vremii.

Astfel, Ioan Petran urmează cursurile şcolii confesionale din Mâsca, primele clase, între anii 1871-1875.

Între anii 1875-1880 îl găsim elev la Liceul de Stat din Arad, apoi, având o situaţie bună la învăţătură şi fiind orfan se transferă la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde se acordau ajutoare mai substanţiale elevilor orfani şi silitori. Absolvă clasa a VIII-a în anul şcolar 1882/1883 şi-şi ia examenul de maturitate.

În toamna anului 1883 se înscrie la Institutul Teologic din Arad pe care îl absolvă în anul 1886.

Manifestând o predilecţie pentru studiul limbii şi literaturii române, îşi continuă studiile universitare, înscriindu-se în toamna anului 1886, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, ca bursier al fundaţiei „Emanoil Gojdu”.

Studiile sale se vor încununa prin obţinerea titlului de doctor în filosofie în primăvara anului 1901 (Diploma în original, în limba latină o deţine familia avocatului Petru Olaru, a cărui soţie, Delia, a fost nepoata lui I. Petran).

Începuturile carierei sale didactice se leagă de oraşul Braşov, unde va funcţiona ca profesor de limba şi literatura română, timp de un an de zile (1888/1889).

În vara anului 1889 se căsătoreşte cu Aurelia, fiica lui Liubomir Onu din Covăsânţ şi este hirotonit preot pe seama parohiei Şiria. Aici în Şiria se naşte, în anul 1889, fiul Coriolan, care devine un falnic stejar al artei româneşti, recunoscut peste hotare, având titlul de Profesor universitar Dr. Coriolan Petran, care pe lângă activitatea didactică, a elaborat o seamă de lucrări despre Bisericile de lemn din Ardeal, în special din Bihor şi judeţul Arad.

Ca preot, Ioan Petran slujeşte doar un an, pentru că în anul 1890 este numit profesor la catedra de limba şi literatura română a Preparandiei din Arad (Şcoala pedagogică de învăţători).

Aici desfăşoară o bogată activitate pedagogică axată, în special, pe publicarea de manuale şcolare de limba română, în special de gramatică, care se disting printr-o înaltă ţinută ştiinţifică şi realizare metodică de prim rang.

Din presa vremii (revistele „Biserica şi şcoala”, „Tribuna poporului”), aflăm că manualele elaborate de I. Petran şi apariţia lor era salutară în contextul vremii de atunci, dacă ţinem cont şi de faptul că limba constituie, alături de credinţă, fiinţa unui neam.

Pe lângă activitatea de la catedră mai ocupă şi alte funcţii: director al Şcolii de fete (1900-1901), asesor anorar al Senatului şcolii, asesor consistorial, membru în comisia de examinare a candidaţilor la preoţie, profesor la cursurile organizate pentru învăţătorii necalificaţi.

În plină activitate, la numai 40 de ani, contractează o pneumonie şi nu mai poate fi salvat. Se stinge din viaţă în seara zilei de 17 ianuarie 1904.

Slujba de înmormântare a avut loc miercuri, 20 ianuarie, în catedrala episcopală din Arad, în prezenţa episcopului Ioan Ignatie Papp şi a unui numeros sobor de preoţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Insitutului Teologic, sub conducerea prof. Trifon Lugojan.

În faţa a numeroşi participanţi (presa vremii notează că biserica era ticsită de lume), directorul Şcolii pedagogice (Preparandia), Roman Ciorogariu a rostit un înduioşător panegiric.

Trupul neînsufleţit al marelui profesor a fost depus în Cimitirul Eternitatea, la groapă rostind un cuvânt de rămas bun elevul Iosif Tărău, ca repezentant al tinerimii studioase de la pedagogie şi teologie.

Se cuvine ca la acest ceas aniversar să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru odihna sufletului său şi ca memoria lui să rămână mereu vie în sufletele urmaşilor lui.

Ne mândrim că din rândul sătenilor noştri s-a ridicat acest fiu al satului nostru, care a scris în istoria eparhiei Aradului şi a Preparandiei o pagină demnă de istoria naţională a românilor, demnă depus alături de numeroase personalităţi pedagogice şi culturale ale Europei.

Pr. Radeș Mihai