Marți, 02.04.2019, sub titlul ”Chemarea lemnului –  chemări de toacă”, s-a desfășurat  o frumoasă activitate la care au participat elevi din diferite clase de la Școala Gimnazială ”Vasile Pop„  Bocsig, însoțiți de către mine, profesoara de Religie Ortodoxă  și preacucernicul părinte paroh Dragoș Teodor de la  Biserica Ortodoxă ”Sf. Mare Mc. Gheorghe” Bocsig .

Această activitate este încadrată în Proiectului educațional ”Lăsați copiii să vină la Mine”, proiect ce se desfășoară între școala noastă, Școala Gimnazială ”Vasile Pop” Bocsig și Parohia Ortodoxă Bocsig, în semestru al II-lea a anului școlar în curs.

Tema propusă pentru această zi a fost una în ton cu perioada în care ne aflăm, perioada Postului Mare. ”Chemarea lemnului – chemări de toacă”, este o temă dorită și îndrăgită de către copii, dar și în ton cu această perioadă a Postului Mare, după cum spuneam, pentru că în această perioadă și mai exact în cea următoare, din Joia Mare și până la Înviere, creștinii ortodocși sunt chemați la sfintele slujbe pe ritm de toacă. Cu mult drag și responsabilitate, așa cum ne-a obișnuit la fiecare actvitate,  preacucernicul părinte paroh ne-a explicat ce este toaca, simbolistica acesteia în Biserica Ortodoxă, utilitatea ei dar ne-a și exemplificat și ne-a învățat, cu multă răbdare pe toți cei doritori cum se bate toaca.

Toaca și clopotele sunt singurele instrumente folosite în Biserica Ortodoxă. Acestea au rolul de a chema credincioșii la slujbe dar și de a anunța anumite momente din timpul slujbelor. Toaca, în bisericile de mir, sau cel puțin din părțile locului, se folosește cu precădere în Postul Mare, lemnul ei amintind de lemnul Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, iar timpul când aceasta este folosită  este din Joia Mare, din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, de când nu se mai trage clopotul, până la Înviere.

Cântărețul bisericesc, Cilan Ioan, de la Biserica Ortodoxă ”Sf. Mare Mc. Gheorghe” Bocsig, a fost și dânsul alături de noi exemplificându-ne ritmul în care se bate toaca la Bocsig și povestind copiilor cum cu ceva timp în urmă, toți feciorii din localitate aveau propria toacă acasă și cum aceștia exersau în perioada Postului Mare, încât răsuna tot satul de sunetul lemnului, de chemări de toacă, de îndemn la rugăciune.

Copiii au fost încântați de această activitate, îndrăgind și dorind tot mai mulți și tot mai mult să exerseze fiecare. Aceștia și-au arătat virtuozitatea în a mânui ”lemnele cele sunătoare”, fiecare în felul și în ritmul inimii lui, ca expresie a credinței ridicând spre cer din inimi curate rugăciune, dar și ca expresie a tradiției noastre strămoșești ce dorim să o ducem mai departe. Cei mai râvnitori, cei mai atenți la explicațiile părintelui și ale noastre, cei mai talentați dar și cei care au reușit să bată toaca cel mai mult au primit din partea noastră cărticele de rugăciuni și iconițe.

Prof. Bun Claudia