Ziua Constituţiei. Legea fundamentală prevede că libertatea religioasă „nu poate fi îngrădită sub nicio formă”

A 8-a zi a lunii decembrie este dedicată Constituţiei României.

Constituţia din 1991 a fost prima de după Revoluţia din decembrie 1989 și a fost adoptată, în forma iniţială, în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991. A intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul naţional de la 8 decembrie 1991.

Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea noii Constituţii a României au durat un an şi jumătate, potrivit Agerpres.

În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcţioneze, în principal, ca Adunare Constituantă. Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc la 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituţională pentru elaborarea proiectului de Constituţie.

Comisia, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, număra 23 de parlamentari şi 5 experţi, personalităţi ale învăţământului juridic românesc şi jurişti cu activitate îndelungată.

Noua Constituţie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233, din 21 noiembrie 1991.

După patru ani de la adoptarea Constituţiei României, la 13 noiembrie 1995, deputaţii au adoptat, în cadrul şedinţei Camerei Deputaţilor, propunerea legislativă privind proclamarea „Zilei Constituţiei României” pentru data de 8 decembrie.

Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, iniţiativa legislativă a Camerei privind proclamarea „Zilei Constituţiei României”.

Constituţia adoptată în 1991 a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003.

Libertatea religioasă este garantată de statul român

Legea fundamentală a statului român reglementează, printre altele, libertatea religioasă.

Articolul 7, în care se menţionează de românii din străinătate, este primul care face referire la libertatea religioasă: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt”.

Articolul 29, la alineatele 1, 3 şi 5, face precizări directe în acest sens:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

Menţiuni apar şi în Articolul 30, alineatele 1 şi 7:

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Tot în Constituţia României, Articolul 32, alineatul 7, este menţionat că învăţământul religios este garantat de stat.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Foto credit: Ştiri TVR

Ziua Constituţiei. Legea fundamentală prevede că libertatea religioasă „nu poate fi îngrădită sub nicio formă”