Rânduit este în Tradiția Bisericii noastre ca fiecare lăcaș de cult să primească în ceasul târnosirii un nume care îl va îmbrăca în haina sărbătorii, în ziua de prăznuire a Sfântului sau evenimentului din Sfânta istorie a Bisericii sub oblăduirea căruia a fost așezat.
Astăzi, 29 iunie, Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, cei „între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători”, după cum le spune troparul, viața și faptele. Iar acestor Sfinți Apostoli, care ne îndeamnă de peste veacuri, prin candela aprinsă a propriilor exemple, să nu precupețim niciun efort în păstrarea dreptei credințe, transmiterea Evangheliei noilor generații și mărturisirea prin faptele de zi cu zi a acesteia, le-au fost închinate în Arhiepiscopia Aradului 16 biserici.
Aleasă sărbătoare a fost astăzi într-unul dintre aceste lăcașuri de cult, aflat la hotarul veșniciei, Cimitirul Pomenirea din Arad, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie.
Aflați fiind în „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, Arhiereasca Liturghie de astăzi a fost cu atât mai plină de încărcătură duhovnicească prin împreuna-rugăciune, în timpul căreia Preasfințitul Părinte Emilian L-a rugat din nou pe Dumnezeu să caute din cer și să vadă, să cerceteze și să desăvârșească „via aceasta” de dreapta Sa sădită. Pentru că astăzi „via” pământească, copiii de toate vârstele care au ales să participe la Liturghia oficiată în Paraclisul Arhiepiscopal din incinta Cimitirului Pomenirea, a dat mâna nevăzut cu „via” cea cerească de dincolo de crucile care străjuiesc mormintele părinților, soților, fraților, surorilor care au trecut pragul veșniciei.
Prag dincolo de care îi avem ca rugători și grabnic ajutători pe Sfinții Apostoli astăzi prăznuiți și despre a căror viață și exemplu comun de dragoste față de Dumnezeu și Biserica Sa a vorbit astăzi credincioșilor Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
Cuvântul Ierarhului
„Observăm că sărbătorile noastre ortodoxe curg într-un fel foarte frumos: ne uităm la Nașterea Domnului, apoi Învierea Domnului, Înălțarea Domnului la cer, Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duminica Tuturor Sfinților și, iată, astăzi pomenim pe doi dintre Sfinții Apostoli. Pe Sfântul Apostol Petru care a fost ucenicul direct al Mântuitorului Iisus Hristos și lider al Sfinților Apostoli am putea spune, și pe Sfântul Apostol Pavel care nu a fost ucenic al Mântuitorului, dar care a primit apostolia direct de la El, după cum el însuși mărturisește.
Așa cum părinții transmit copiilor învățăturile bune, folositoare pentru viață, tot așa Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a învățat pe ucenicii Săi cum să se comporte în lume și mai ales ce trebuie să spună lumii. Pentru că ei au devenit prin alegerea lor ca Apostoli, martori ai faptelor Mântuitorului: fie că a fost vorba de vindecări ale oamenilor, de învieri ale unor persoane și mai mult decât atât moartea și Învierea Propriei Persoane pe care ei au propovăduit-o.
Sfinții Apostoli au primit pe Duhul Sfânt, a treia persoană a Preasfintei Treimi, dar L-au propovăduit pe Hristos pentru că El a fost în mijlocul lor ca Fiu al lui Dumnezeu și ca Om Dumnezeu. Așa se face că ei au învățat ce să facă prin luminarea pe care au primit-o de la harul lui Dumnezeu, pentru că erau oameni lipsiți de înțelepciune sau de o pregătire anume. Sfinții Apostoli au fost caractere diferite, temperamente diferite, cu pregătire diferită. Nu toți au fost la fel, cum nici noi nu suntem toți la fel, dar au reușit prin dragostea pe care au arătat-o față de Domnul Hristos să propovăduiască Evanghelia, Vestea cea bună sau ceea ce este bine să facem noi pentru a dobândi viața veșnică.
Copiii se străduiesc să placă părinților, pentru ca aceștia să se bucure de ce sunt și ce fac ei. Tot așa și Dumnezeu se bucură să vadă în noi că suntem împreună, că ne iubim cu dragostea pe care El ne-a dăruit-o, că-L ascultăm, că facem voia Lui, iar El ca răsplată ne oferă ceea ce nu poate să ne ofere nimeni: viața veșnică!
Sfântul Apostol Petru era în vârstă când a fost ales de Domnul Hristos ca ucenic, avea ca frate pe Andrei, cel care a încreștinat poporul român, era iudeu, era un om simplu, pescar de pește și ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. A reușit ca prin această ucenicie să înțeleagă cât de cât tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar cu toate acestea s-a manifestat ca un om care are îndoieli, ca un om care nu crede, ca un om fricos, după cum am văzut în timpul Pătimirilor Domnului Hristos, un om care oscila foarte mult cum și ce să facă. De aceea, Evanghelia de astăzi, de la Matei 16, 13-19, ne arată și curajul lui, pentru că atunci când Mântuitorul întreabă „voi cine ziceți că sunt eu?”, Sfântul Apostol Petru răspunde „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”. Crede că este Hristos, se leapădă de El, pentru ca mai apoi, după Înviere, să își afirme dragostea față de Învățătorul lui. Mântuitorul dă lui Petru și Apostolilor puterea de a lega și dezlega păcatele, o putere pe care nu o are oricine, o putere care ne oferă posibilitatea de a intra în Împărăția lui Dumnezeu, de a intra în viața veșnică. Pentru că fără iertarea păcatelor, fără o stare de curățenie, nu putem să vedem această Împărăție. Sfântul Petru este cel care, după Cincizecine, a învățat poporul lui Israel ce să facă, a ajuns în Asia Mică, în Bitinia, Galatia, Pont, iar în cele din urmă la Roma, unde la anul 48 a fost condamnat la moarte și răstignit pe cruce cu capul în jos, considerându-se nevrednic a fi răstignit ca Mântuitorul Hristos. De la el avem două Epistole relevante pentru învățătura propovăduită.
Sfântul Apostol Pavel, la început, a fost un persecutor al creștinilor, al Bisericii, un om pregătit și este menționat pentru prima dată în martiriul/muceniciei Sfântului Ștefan. El este ales de Mântuitorul în mod deosebit, când pleca de la Ierusalim spre Damasc pentru a-i persecuta pe creștini. Pe acest drum i se arată Mântuitorul care îl întreabă „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”, descoperindu-i-Se ca Iisus Hristos Cel pe care el îl prigonea. Pe acest drum al Damascului are loc convertirea lui, transformându-se din persecutor în propovăduitor al învățăturii creștine, mărturisind aceasta în cele 14 epistole scrise de el. În Epistola a II-a către Corinteni ne spune chiar el cum a fost atenționat de Dumnezeu cum trebuie să se comporte față de creștini. Îndură cu multă răbdare suferința, prigoana, închisoarea și chiar decapitarea, în același an cu Sfântul Apostol Petru.
Ne spune Sfântul Sfântul Apostol Pavel „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?… sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani, 8, 35-39).
Să fim, așadar, mărturisitori în această viață, prin fapte, ai acestei iubiri față de Dumnezeu pentru a ne putea părtăși de Împărăția Lui, conștienți fiind că tot ceea ce facem, facem prin harul lui Dumnezeu. La mulți și binecuvântați ani tuturor celor care purtați numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, felicitându-l pe Părintele Ioan Pagubă, slujitor la acest Paraclis, pentru întreaga activitate, dar și pe părinții care și-au adus copiii în număr atât de mare la Sfânta Liturghie, și celor care au dat frumoasele răspunsuri liturgice.
29 iunie 2021, Sărbătoarea Sfinților Apostoli, Hramul Paraclisului Arhiepiscopal din incinta Cimitirului Pomenirea, „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, și o zi de împreună-rugăciune a credincioșilor cu Ierarhul lor și a Ierarhului cu și pentru „via” cerească și pământească. O zi de mare sărbătoare în timpul căreia, Părintele Ioan Pagubă și-a arătat bucuria față de încărcătura duhovnicească a zilei, prin prezența Ierarhului arădean pe care ”l-am primit cu urări frumoase, spunându-i că l-am întâmpinat cu căldura lunii iunie și cu căldura inimilor noastre. Ne-am simțit astăzi ca acasă, ne-am amintit fiecare de biserica din satul natal unde am spus pentru prima dată Tatăl nostru, dar și de casa veșniciei”, după cum avea să mărturisească la finalul Sfintei Liturghii.
„Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă. ”
