Trăim într-un secol care ne pune la încercare nu numai puterea de a depăşi greutăţile de tot felul, ci chiar latura profund umană a existenţei noastre. Astăzi, cuvinte ca milă, solidaritate, sprijin, ajutor, dragoste faţă de cei din jur par a se fi pierdute în iureşul unei vieţi tot mai grăbite.

Ca întotdeauna, Biserica rămâne un reazem pentru credincioşii săi, încercând să-i întoarcă unii cu faţa către ceilalţi şi să le reamintească unul dintre principiile fundamentale ale Ortodoxiei: dragostea faţă de aproapele.
Auzim adesea în jurul nostru vorbindu-se despre filantropie, un concept cu rădăcini vechi în istoria creştinismului, dar la fel de actual şi, mai ales, necesar în zilele noastre. Poate că nu avem timp, fiecare dintre noi, să ne dovedim, în fiecare zi, dragostea, sprijinul şi solidaritatea faţă de cei din jurul nostru, însă cu siguranţă putem răspunde din când în când chemării Bisericii și a oamenilor ei cu inimă mare, care sunt mereu alături de cei aflaţi în nevoie și lipsuri.Dragostea către aproapele este virtutea prin care creștinul dorește si voiește aproapelui binele vremelnic și veșnic, dându-și totodată și silința de a-i face acest bine.  În virtutea aceasta sălășluiește deplin duhul învațăturii și vieții creștine.
De aceea, Mântuitorul o și numește semnul de recunoaștere al creștinului: “Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, daca veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35). Așadar, cine nu se călăuzește de virtutea dragostei către aproapele, acela nu este creștin adevărat și nu îndeplinește porunca pe care El ne-a dăruit-o și anume: ,, Toată Legea şi proorocii stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele” (Matei 22,40).
Dragostea către aproapele este o datorie de seamă a creștinului, fiind necesară pentru mântuirea noastră. Este adevărat că în fruntea tuturor datoriilor creștinești stă dragostea către Dumnezeu. Pe aceasta o numește Mântuitorul “marea și întâia poruncă”, dar îndată adaugă: “Iar a doua, la fel cu aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-38).  Porunca iubirii față de Dumnezeu și de aproapele impune omului datoria de a se îngriji, după putință, de diferitele trebuințe ale aproapelui.
Întreg istoricul omului arată că el este o ființă socială, adică e creat din natură să trăiască nu ca individ izolat, ci în colectivitatea semenilor săi. Caracterul social al ființei umane îl probează mai întâi imboldul irezistibil după asocierea cu semenii – imbold sădit din natură în firea omului și în temeiul căruia fiecare om simte o atracție firească față de semenii săi.
Iubirea creștină adevărată nu rămâne o simplă dispoziție interioară, ci se manifestă în chip necesar prin fapte. Posibilitățile de manifestare sunt multe și variate. Expresia primă, cea autentic creștină și cea mai obișnuită, este milostenia, virtutea care străbate întreaga viață creștină și sensibilitatea creștină. Suferința trupească îndeosebi este vizibilă. Mila – ca manifestare a iubirii creștine față de aproapele – își află exprimare în milostenie. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ,,trebuie să fim mărinimoși în milostenie, încât, dăruind puține, să ne învrednicim să primim multe”.
În creștinism milostenia răsare din vibrația inimii încălzite de dogoarea iubirii față de aproapele, care este fiecare om și este datorie pentru credincios. Sfinții Apostoli, de asemenea, îndeamnă la fapte de iubire față de cei în suferință. Apostolul Neamurilor, Sfântul Apostol Pavel laudă pe creștinii din Macedonia pentru adunarea de ajutoare și îndeamnă pe Corinteni să facă la fel. Creștinii din Ierusalim, în entuziasmul lor religios, depun la picioarele Sfinților Apostoli din bunurile lor spre a se împărți celor săraci. Sfinții Părinții, urmând cuvântul și pilda Mântuitorului și a Sfinților Apostoli stăruie mereu în îndemnul la fapte de iubire.
Mărturisirea ortodoxă numără șapte fapte ale milei trupești: a da celui flămând hrană, a adăpa pe cel însetat, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cei din închisoare, a cerceta pe cei bolnavi, a primi pe cei străini în casă, a îngropa pe cei morți. Datoria milosteniei creștine nu privește numai pe cei care dispun de bunuri materiale, ci și pe cei care nu dispun de ele. Aceștia pot să fie înzestrați cu talente personale, cu care pot ajutora pe semeni. Milostenia aduce binecuvântarea și în urma rugăciunilor făcute de cei miluiți pentru binefăcători. Milostenia face vrednic de iertarea păcatelor.
Dragostea catre aproapele, ca virtute crestina, trebuie sa fie:
1) Sfântă – aceasta înseamnă că ea trebuie să decurgă din dragostea către Dumnezeu, care este Tatal Ceresc al tuturor.
2) Din inimă curată – “Iubiți-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruința” (I Petru 1, 22).
4) Lucrătoare și jertfelnică, adică arătându-se prin fapte. “Să nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta și cu adevărul” (I Ioan 3, 18).
“Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă saturați; dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?” (Iacov 2, 15-16).
5) Universală, adică să cuprindă pe toți oamenii, fiindca precum s-a spus, toți sunt fiii lui Dumnezeu si Domnul nostru Iisus Hristos nu îndepărtează pe nimeni de la dragostea Sa.
”Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă…..Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este“ (Iacov. 2, 15-26)..” Urmând îndemnul Sfinților Apostoli și cel al marelui filozof și teolog, Nicolae Stheinhardt, dascălii de la Școala Gimnazială ” Iustin Marșieu” din Socodor au înțeles că EDUCAȚIA copiilor înseamnă și să-i învățăm pe aceștia să facă fapte bune, fapte prin care să-i ajute pe cei aflați în nevoie și să le arate dragostea lor. Și cum Socodorul este o comună renumită pentru legumele sale, profesorii de la Școala Iustin Marșieu Socodor împreună cu elevii, părinții și bunicii acestora precum și cu sprijinul preoților Bisericii Ortodoxe și a primăriei care a asigurat transportul produselor, au desfășurat o campanie de donație de legume și alimente către Cantina socială ”Sf. Ierarh Nicolae”, administrată de Arhiepiscopia Aradului..Ca în fiecare an s-au adunat destul de multe alimente, care au fost transportate la Arad. Acolo au fost primite cu multă bucurie de către preotul Gheorghe Gligor și d-na Geanina Ștefănuț, cei care se ocupă de administrarea cantinei și care se străduiesc zilnic să asigure masa pentru 150 de oameni sărmani copii și adulți. Aceștia au transmis un cuvânt de mulțumire copiilor, părinților și dascălilor de la Socodor pentru gestul minunat.
În fiecare an elevii își arată dragostea lor față de semeni aducând cu bucurie din puținul lor pentru a bucura pe cei care sunt lipsiți și aflați în strâmntorare, fiecare aducând după putința lor ca dar din dar să se facă Rai, arătând astfel că din ce le-a dăruit Dumnezeu lor ei dau mai departe și altora, ca astfel Dumnezeu să le înmulțească puținul dat în anii care vor urma.
Cu ajutorul lui Dumnezeu vom continua și pe viitor să fim filantropi cu semenii noștri și să îi ajutăm să poată avea o masă caldă zilnică. Acest lucru îl putem face, dascălii Școlii Gimnaziale ,,Iustin Marșieu” din Socodor, preoții bisericii și personalul din primărie numai cu ajutorul bunicilor și al părinților eleviilor din această localitate, care sunt niște oameni harnici, buni și darnici care își apleacă inima și urechea la nevoile celor din jurul lor.
Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa acestora și să o înscrie în Împărăția Sa cea Cerească.
Prof. Jurca Marius