Lumina Botezului este farul călăuzitor al vieții noastre, spune Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cuvântul de învățătură al Duminicii după Botezul Domnului. Duminică pe care îndeobște o cunoaștem ca fiind piatra de hotar a începutului propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos

„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”, spunea Mântuitorul în Galileea neamurilor, iar „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”.

Într-o lume a neliniștilor de tot felul și a vremurilor ce par a fi tot mai întunecate, Hristos vine și ne vorbește despre lumină. Hristos ne vestește lumina. Hristos este lumina. Și ca într-o frumoasă conlucrare, pământul tot a tras peste el astăzi veșmântul luminos al zăpezii.

Lumină în cer și pe pământ. Nu ne-o dă cu forța, ci ne invită la pocăință și la „la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu” (Efeseni 4, 12-13), pentru ca albul (lumina) care astăzi a acoperit pământul să nu fie unul trecător ci unul permanent.

Și spune Preasfințitul Părinte Emilian  în Cuvântul de învățătură că lucrul slujirii noastre trebuie întărit prin dragoste, credință, bunătate, milostivire și nădejde, pentru că numai așa Lumina Botezului – farul călăuzitor al vieții noastre ne va descoperi încă de pe pământ Împărăția lui Dumnezeu.

Cuvântul Ierarhului

Lumina Botezului – farul călăuzitor al vieții noastre

„Sfânta Evanghelie (Matei 4, 12-17) citită la Sfânta Liturghie în Duminica după Botezul Domnului, care ne prezintă începutul propovăduirii și misiunii Mântuitorului nostru Iisus Hristos o înțelegem în contextul Sărbătorii Botezul Domnului.

Vedem cu toții legătura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos, când S-a arătat Sfânta Treime și lumina Evangheliei pe care a propovăduit-o, chemând la pocăință și lumină poporul evreu și apoi popoarele păgâne, care nu-L mărturiseau pe singurul Dumnezeu adevărat.

În Evanghelia de astăzi vedem și legătura dintre Taina Botezului și Taina Pocăinței (a Spovedaniei), ca uși de intrare a noastră în Împărăția Cerurilor: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4,17). Astfel, înțelegem că lumina Botezului Domnului este lumina vieții noastre, pentru ca noi să nu umblăm prin întuneric. Harul Botezului pe care l-am primit ne luminează viața în măsura conlucrării noastre cu el.

Scopul venirii Fiului lui Dumnezeu în lume este intrarea oamenilor în Împărăția Preasfintei Treimi. Chiar dacă Domnul Hristos a auzit că Sfântul Ioan Botezătorul este în temniță, El a mers și a făcut un singur lucru – a propovăduit Împărăția pentru care cu adevărat merită să te jertfești, pentru că planurile lui Dumnezeu nu sunt ca planurile noastre.

În viziunea Mântuitorului Hristos altfel trebuie să fie atitudinea și reacția la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Cel mai de preț lucru pe care-l avem noi oamenii este, cu siguranță, viața. Domnul Hristos prețuiește cel mai mult la noi: A-ți da viața! Viața închinată lui Dumnezeu („Să iubești pe Dumnezeu din toată ființa ta…”) și viața jertfită pentru aproapele („Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să și-l pună pentru prietenii săi” – Ioan 15,13).