Clopotele mănăstirilor și bisericilor și-au plinit și astăzi menirea. Au sunat și au anunțat timp de rugăciune, timp de trezire, timp de analiză sufletească. Pentru că, în definitiv, cum altfel am putea da vreun răspuns încercărilor vremurilor dacă nu chiar privind adânc înlăuntrul nostru?
Parte dintre credincioșii arădeni au răspuns chemării clopotelor Mănăstirii Gai din Arad, iar acolo, în împreună-rugăciune cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, preoții, diaconii și obștea mănăstirii, și-au plecat genunchii și și-au înălțat inimile prin cântările celei de a treia părți a Canonului Mare, Canonul Sfântului Andrei Criteanul.
În cuvântul de învățătură rostit astăzi, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul ne-a spus și cum această rugăciune și-ar putea afla răspunsul așteptat: să fie așezată pe temeiul dragostei și al iertării. Cu dragoste și iertare, pentru ca mai apoi, pe calea către Înviere, să putem rosti cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola a doua către Timotei: ”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4,7-8).
Despre lupta cea bună a vorbit și Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură, spunând că ea „trebuie însoțită de credință și rugăciune, așa după cum am văzut în învățătura transmisă de Mântuitorul Iisus Hristos, chiar în Evangheliile de la Marcu și Matei, astăzi citite. I-a îndemnat pe iudei și ne îndeamnă și pe noi să avem credință în Dumnezeu”.
„Cel ce are încredere în Dumnezeu și cere de la El cu credință, va dobândi ceea ce va cere. Chiar va putea face și minuni, lucrări care sunt mai presus de înțelegere și de fire. Dar credința aceasta, spune Mântutitorul Iisus Hristos, că trebuie însoțită de o rugăciune puternică, dar și de o rugăciune care la rândul ei să fie eliberată de povara neîmpăcării sau a despărțirii de ceilalți oameni. Tocmai de aceea, dacă vrem să ne rugăm, trebuie mai întâi să iertăm. Iertarea condiționează rugăciunea curată și puternică. Pentru că atunci când nu ai nimic de împărțit cu nimeni, nu ești supărat pe nimeni, nu porți dușmănie pe nimeni, atunci rugăciunea este și puternică, poți să te rogi cu toată ființa. Iar rugăciunea aceasta are și încredințarea că Dumnezeu o ascultă. De multe ori constatăm, înaintea sau în timpul rugăciunii, că suntem tulburați de tot felul de gânduri, de grijile zilelor sau de faptul că nu suntem într-o relație firească, normală, cu ceilalți oameni, iar rugăciunea noastră nu mai are consistență. Pentru a fi ascultată, pentru a avea consistență, rugăciunea trebuie așezată pe temeiul dragostei și al iertării”, a mai spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
În continuare, Ierarhul a mai subliniat că fără dragoste, credință și rugăciune nu putem să avem biruință în lupta pe care o ducem păcatele, cu ispitele, cu problemele vieții de zi cu zi.
„Rugăciunea ne poate ajuta să rezolvăm o mulțime de probleme care par de multe ori de netrecut, însă noi, de multe ori, avem o credință îndoielnică și tocmai de aceea rugăciunea își află mai greu răspunsul sau deloc. Părinții Bisericii ne învață că mai întâi trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu, apoi să îi mulțumim pentru toate binefacerile, după aceea să ne cerem iertare lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am greșit și să ne împăcăm cu El, și abia în al patrulea rând să ne rugăm cerând ceva de la Dumnezeu. Deci după ce recunoaștem slava lui Dumnezeu, după ce i-am mulțumit, după ce ne-am încredințat că ne-am împăcat abia atunci să îi cerem lui Dumnezeu și cererea noastră poate fi ascultată. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea înțelepciune, să ne dea putere, credință puternică, rugăciune profundă și curată, ca să putem dobândi și bucuria vieții acesteia, să putem dobândi și armonia dintre noi și armonia dintre noi și Dumnezeu, spre slava Sfintei Treimi și a noastră mântuire. Să aveți post binecuvântat!”, a spus Preasfinția Sa.
9 martie 2022, a treia zi de analiză sufletească, a treia zi în care chemați am fost și suntem să ne trezim din amorțeala păcatelor de tot felul și înaintea lui Dumnezeu stând cu dragoste și răbdăre, să cântăm: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura. Deşteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi toate le plineşte”.