Duminica a 3-a după Rusalii, ne îndeamnă ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui…”, ne regăsește în parohia Nadăș, din Protopopiatul Ineu, Parohie ce azi  a avut prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag,  Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe  – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Dan Pavel – Parohia Șilindia, Pr. Ivănuț  Valerian-Iulian  – Parohia Hodiș, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna. De asemenea, soborului slujitor s-a alăturat și părintele pensionar Păiușan Teodor(Târnova) și părintele pensionar Feier Teodor (Drauț).

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Dan Pavel, punând înaintea ochilor noștri sufletești, potrivit învățăturii sfinților părinți, tâlcuirea Sfintei Evanghelii din Duminica a 3-a după Rusalii, Evanghelie ce poartă titlu sugestiv “Despre grijile vieții”. În acord cu scrierile scripturistice, cu învățătura sfinților părinți, îndemnul evanghelic al zilei este de a echilibra, de a pune în armonie viața și trăirea noastră, atât în lumea aceasta, cât și pentru veșnicie, pentru împărăția lui Dumnezeu, îmbinând munca cu rugăciunea, responsabilitatea vieții de zi cu zi în cadrul familiei, a societății cu cunoștința și conștiința celor veșnice – responsabilitatea față de suflet, iar – în termeni mai patristici – îmbinând “rucodelia” (lucrul mâinilor – atât Sfinții Apostoli, cât și Sfinții Părinți, monahii au rânduiala muncii, atât pentru a se susține în cele necesare vieţii de zi cu zi, cât și ca metoda de a îndruma pornirile trupești spre ce este bun și folositor) cu “doxologia”, adică, cu rugăciunea. Nici Mântuitorul Nostru Iisus Hristos, nici Biserica, nu a îndemnat și nu îndeamnă la a nu muncii, ca interpretare eronată a mesajului evanghelic de azi, ci – din contră – la o armonie între muncă și îngrijirea sufletului, unde suntem chemați la a conștientiza corect legătura cu Dumnezeu în rugăciune, nu împrăștiindu-ne înaintea Lui cu cereri mărunte, lumești (de care Dumnezeu știe că avem trebuință), ci venind înaintea lui Dumnezeu cu cele de folos sufletului spre dobândirea celor veșnice în împărăţia Lui. Chiar și ultimul verset al Evangheliei ne arată: “Căutați mai întâi împărăţia lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 34).

În încheiere preotul paroh Giurgiu Gheorghe a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Sfântul Simeon Noul Teolog – învățătura sa despre rugăciune”. Pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, rugăciunea ocupă un loc esențial în trăirea sa duhovnicească, amintește frecvent în scrierile sale despre rugăciune, nu în mod schematic, științific, nu prezintă metoda ci,  mai mult pune accent pe concretul rugăciunii vorbind oarecum “viu” despre rugăciune – având ca izvor de inspirație în scrieri însăși viaţa lui monahala în rugăciune. Se disting însă, câteva aspecte legate de rugăciune în scrierile sale: Comportamentul, statura credinciosului la rugăciune – arătând ca lucrurile simple, exterioare, precum îmbrăcămintea, statura, concentrarea, poziția decentă, liniștită, smerenia în actul închinării, toate conlucrează la împlinirea scopului rugăciunii, „dezbrăcat de omul cel pământesc, împreună cu cugetul lui şi s-a îmbrăcat prin haina monahală în omul ceresc”. În biserică, atenția creștinului se cuvine să fie îndreptată numai la psalmodiere şi la citirea dumnezeieștilor Scripturi, atât pe cât este posibil, spre a nu lăsa să treacă în deșert niciunul dintre cuvintele ei. Şi, cu căinţă şi smerenie, acesta să nu iasă de la slujbă până nu se încheie ultima rugăciune (Cateheza a XXVI-a). Conținutul rugăciunii – curat, adecvat nevoilor sufletești, adresat fiecărui Ipostas divin, „Atunci când suntem înălțați la Dumnezeu Tatăl de către Duhul, Care ne înalță împreună şi El prin Cuvântul, şi ne întindem spre El mâinile şi ochii, zicem: «Tatăl nostru…»… (Al treilea discurs teologic, în vol. Sfântul Simeon Noul Teolog, Scrieri, partea I, Ed. Deisis, Sibiu 2001). Rugăciunea către Mântuitorul Hristos – în exemplificarea trăirii autentice a rugăciunii inimii prin care cerem iertare, într-o chemare lăuntrică, în atmosferă intimă a sufletului tău cu Dumnezeu (Cateheza a XXII-a). Icoana omului duhovnicesc – prin îmbinarea eforturilor trupești cu cele sufletești, rugăciunile își ating mai ușor țelul, iar rezultatele lor sunt: luminarea minții, potolirea patimilor, pacea. Se creează o stare deosebită de spiritualitate, de trăire a omului mai presus de trup şi de timp, cum mărturisea Sfântul Simeon despre o experiență mistică în timpul rugăciunii: “De pretutindeni vedea numai lumină şi nu știa dacă mai umbla pe pământ. Nu mai era în el nici teama de a nu cădea, nici grija de lume, nimic din cele ce-i năpădesc pe oamenii ce poartă trup nu-i ataca gândul, ci fiind cu totul împreună cu lumina nematerială şi părându-i-se că s-a făcut el însuși lumină, şi uitând toată lumea, a ajuns plin de lacrimi şi de bucurie şi de veselie negrăită” (Cateheza a XXII-a).

Următoarea întrunire a preoților din Cercul Pastoral-Misionar Târnova va avea loc la data de 21 August, la Parohia Arăneag.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius