Cu Dumnezeu nu suntem singuri. Dincolo de acest adevăr rostit astăzi de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în biserica „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Parohia Șega I din Arad, cu greu mai poți găsi cu cale a adăuga ceva… căci cu Dumnezeu chiar nu suntem singuri. Și deși poate părea oarecum ciudat, tendința este de a repeta aceste cuvinte, întocmai unei nădăjduitoare și vindecătoare rugăciuni. Cu Dumnezeu nu suntem singuri.
Și aruncând o privire pe masa de lucru, în timpul redactării acestui articol, ceea ce Ierarhul a afirmat astăzi, în Duminica a 5-a după Rusalii, nu numai că își capătă sensul ci se și îmbracă în haina de sărbătoare a cuvintelor vii, privind spre cartea „Duhul adevărului” a Părintelui Ilarion și spre imaginea martirilor și mărturisitorilor români din temnițele comuniste pe care am primit-o în urmă cu ceva vreme de la o mănăstire din Arad.
„Cu Dumnezeu nu suntem singuri”, cuvinte rostite în duhul adevărului și care alăturate imaginii cu mărturisitorii români în temniță cu Hristos se transformă în pansament pus pe rana singurătății vremurilor. Pentru că dacă ei, Părintele Ilarion Felea, Elisabeta Rizea, Aspazia Oțel-Petrescu, Tache Rodas, Pr. Dumitru Stăniloae, Crăciun Opre, Sofian Boghiu și cei aproape 200 de martiri ai temnițelor comuniste, din imaginea de mai jos, avându-L pe Hristos în mijlocul lor, n-au cunoscut singurătatea și s-au vindecat de frică în fața torturilor, foamei și înjosirilor de tot felul, noi, cei de astăzi, cum am putea altfel proceda fără a ne rușina?
A fi cu Hristos în cetate, vindecă, așadar, de singurătate. Și privind spre chipurile tinerilor de toate vârstele, în timpul Liturghiilor Arhierești cărora ne-am făcut martori în ultimii ani, nu putem decât confirma că în Biserică, acasă la Dumnezeu, singurătatea nu trece de ușile din pridvor. Fie că este vorba de ctitoria Părintelui Ilarion din Parohia Șega I, fie că vorbim de biserica ce și-a serbat astăzi hramul, sentimentul unui „profund Acasă” este același. Acasă, unde nu suntem singuri, acasă unde astăzi, în timpul Liturghiei Arhierești săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, s-au făcut rugăciuni pentru ploaie, rugăciuni pentru sănătate și rugăciuni pentru cei plecați la cele veșnice. Un Acasă în care Preasfinția Sa avea să mărturisească la finalul Sfintei Liturghii că este prima Parohie vizitată în Eparhie, în urmă cu cinci ani, după înscăunarea ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, în data de 16 iunie 2017.
Cuvântul Ierarhului
Cu Dumnezeu nu suntem singuri
„În Duminica a 5-a după Rusalii, Sfânta Biserică a rânduit citirea la Sfânta Liturghie a pericopei evanghelice referitoare la vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a doi demonizați din ținutul Gadarei (Matei 8, 28-34; 9,1) și pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic, Calcedon, anul 451 (Ioan 17, 1-13).
Multe vindecări ale oamenilor a săvârșit Mântuitorul Hristos, așa după cum ne relatează Sfinții evangheliști, dar și eliberări ale persoanelor posedate de demoni, de duhuri rele, ceea ce ne arată Evanghelia de astăzi (Matei 8, 28-34; 9,1).
Cei doi demonizați sau îndrăciți erau plini de răutate, se comportau violent cu oamenii, fiindcă duhurile rele puseseră stăpânire pe ei și se foloseau de ei și de vocea lor, încât au strigat: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?”.
Observăm că demonii mărturisesc dumnezeirea lui Hristos și se tem de puterea Lui ca Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor, când Satana și toți slujitorii lui vor fi pedepsiți.
Pe deoparte vedem iubirea, puterea vindecătoarea și eliberatoare a Domnului Iisus Hristos, iar pe de altă parte, răutatea posesivă și violentă a demonilor.
Dragostea lui Dumnezeu vindecă, eliberează și pune în valoare pe om, pe când răutatea demonilor înrobeșete, înstrăinează și dezumanizează pe om. Duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalți oameni și de el însuși.
Într-o lume marcată de singurătate și înstrăinare, așa cum limpede arată Noreena Hertz în volumul „Secolul singurătății”, apropierea de Dumnezeu și de oameni prin credință și dragoste, ne ajută să învingem boala, singurătatea, răutatea, egoismul și dezumanizarea. Comuniunea cu Dumnezeu și oamenii, vindecă și face din oameni înstrăinați oameni apropiați, redă sănătatea și demnitatea, precum și bucuria de a trăi și de a face bine.
În om se poate întâlni Dumnezeu cu smerenia și dragostea Sa și demonul cu potrivnicia și mândria lui. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat omului așa-numita „stăpânire asupra lui însuși”, ne-a dat libertatea de a fi sau a nu fi, libertatea absolută asupra existenței noastre, dar și responsabilitatea față de ea. Avem libertatea de a-L primi pe Dumnezeu în viața noastră sau a-L pofti să iasă din viața noastră.
Sfinții Părinți de la Sinodul IV Ecumenic au recunoscut în Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos, cele două firi: dumnezeiască și umană; faptul că ele sunt neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite, unite într-o singură persoană și un singur ipostas. Nu suntem singuri fiindcă Fiul lui Dumnezeu și-a asumat firea noastră umană. El ne ajută să ne eliberăm de duhurile rele care ne tulbură viața. Sfânta Biserică permanentizează lucrarea Domnului Hristos în lume, împărtășind harul iubirii, vindecării și al eliberării oamenilor de sub influența celui rău.
Părintele mărturisitor Ilarion Felea spunea că: „Iisus Hristos odihnește pe cei ce suferă (Matei 11, 28-29), vindecă bolnavii, iartă păcătoșii, învie morții; la toți deschide ușile împărăției lui Dumnezeu și le dăruiește viață veșnică”.
Cu această credință în puterea și ajutorul Mântuitorului Hristos învingem boala, duhurile rele și singurătatea, bucurându-ne de sănătate, dragoste și comuniune cu Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinții și oamenii.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor.
17 iulie 2022, Duminica a 5-a după Rusalii, Liturghie Arhierească la hramul bisericii „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Parohia Șega I Arad, o zi în care, fără prea mult efort și deloc întâmplător, ne-am amintit de prima întâlnire cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la un an după înscăunarea în demnitatea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, pentru un interviu. Îl întrebam atunci dacă a reușit Aradul să îi devină Cămin: „Vă simțiți aici ca Acasă?”. Iar răspunsul primit în urmă cu patru ani, vine astăzi, la împlinirea a 5 ani de când arădenii îl întâmpinau pe noul Ierarh în Catedrala Veche (16 iulie 2017), ca o completare a cuvântului de mai sus: „Mă simt acasă oriunde în România, deci și la Arad. Mă simt acasă în Biserica strămoșească și împreună cu neamul românesc. Acasă sunt acolo unde Îl slujesc pe Dumnezeu, Biserica și oamenii. Odată cu alegerea căii monahale, Casa mea este Biserica și în ea mă regăsesc și mă pregătesc pentru veșnicie”.
Unde este Dumnezeu, suntem Acasă. Iar cu Dumnezeu nu suntem singuri.
Întru mulți și binecuvântați ani, Preasfinția Voastră, Acasă!
Foto credit: glasulcetatii.ro
