În Duminica a 10-a după Rusalii aflându-ne, Biserica ne așează înaintea sufletului și a minții o Evanghelie în care ni se vorbește despre credință, despre rugăciune și despre post. Deloc simple cuvinte, ci mijloace esențiale de dobândire a vieții veșnice, după cum spune Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură de astăzi.
Obișnuiți mai mult cu mijlocirile mamelor înaintea lui Dumnezeu, pentru copiii lor, astăzi vedem un tată îngenuncheat înaintea Mântuitorului, cerând milă/vindecare pentru fiul său. Un fiu care pătimea mult și adesea cădea în foc sau în apă. Răul este certat și copilul vindecat, iar Hristos vine de peste veacuri și ne arată calea vindecărilor de orice fel: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință”.
Mult poate credința, însă cu atât mai mult poate ea cu cât sprijinită este de toiagul rugăciunii și postului, căci, uneori, răul este tât de mare încât „nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”.
În mesajul transmis în această Duminică, prima după Adormirea Maicii Domnului, în care gândurile celor din Patriarhia Română se îndreaptă spre migranții români, Patriarhul României spune despre rugăciune că este mântuitoare și sfințitoare, continuând cu părintescul îndemn ca, indiferent de locul în care ne aflăm, să rămânem uniţi prin continuă rugăciune cu Dumnezeu și, în același timp, cu cei dragi.
Cei dragi, părinți, fii, fiice sau prieteni, pentru care să nu încetăm sau să întârziem a ne pleca genunchii atunci când crucea le este prea grea, având la îndemână cele mai sigure mijloace de vindecare: credința, rugăciunea și postul.
Cuvântul Ierarhului
Credința, rugăciunea și postul – mijloace pentru a dobândi viața veșnică
„Sfânta Evanghelie din Duminica a 10-a după Rusalii (Matei 17, 14-23) ne propune câteva mijloace esențiale în vederea dobândirii vieții veșnice. Vindecarea unui lunatic sau epileptic de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos reprezintă un eveniment prin care pune în evidență atât Dumnezeirea Sa, cât și compasiunea Sa față de un copil bolnav. În același timp, Domnul Hristos mustră necredința poporului și puținătatea credinței Apostolilor.
Rugămintea tatălui copilului bolnav față de Mântuitorul Hristos și Sfinții Apostoli arată dragostea paternă și importanța rugăciunii săvârșite de părinți pentru copii, de către noi pentru persoanele aflate în suferință, precum și rugăciunile săvârșite de alții pentru noi.
În rugăciunile adresate lui Dumnezeu este esențială credința: „De aceea zic vouă: toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit, și le veți avea” (Marcu 11, 24).
Poporul dreptcredincios are în patrimoniul său spiritual această sintagmă spirituală: Când Îl ai pe Dumnezeu, atunci raiul e al tău, adică, atunci când Îl porți pe Dumnezeu în ființa ta, puterile celui rău se depărtează și se risipesc, iar Împărăția lui Dumnezeu devine stare a prezenței noastre: „Iată, Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21).
Nașterea noastră pentru Împărăția lui Dumnezeu depinde de modul cum folosim darurile primite de la El.
Sfântul Apostol Pavel în pericopa apostolică citită astăzi specifică următoarele aspecte: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (I Corinteni 4, 15).
Această Duminică este dedicată de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română, migranților români (Duminica migranților români, 21 august 2022), iar Părintele Patriarh Daniel, în mesajul său, subliniază importanța rugăciunii (Rugăciunea – prezență și lucrare a Sfântului Duh în om) pentru frații și surorile noastre care trăiesc și lucrează peste granițele țării.
Părinții și bunicii rămași în țară se roagă acasă și în biserici pentru copiii și nepoții care lucrează și învață în străinătate. Comuniunea dintre ei este consolidată de rugăciuni, de post și nădejde că Bunul Dumnezeu poartă de grijă întru sănătate și ajutor pe calea către Împărăția Sa. Românii plecați în străinătate simt în ei dorul de casă, de părinți și bunici („Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos”, I Corinteni 4,15), precum și dragostea față de locurile natale. Încercările din viața noastră (aflați în țară sau străinătate) nu trebuie să ne înstrăineze de Dumnezeu, familie și țară. Al Domnului este tot pământul, iar locuirea noastră pe el este relativă, fiindcă nu avem cetate stătătoare aici. Credința sprijinită pe rugăciune și post ne apropie de Dumnezeu și ne întărește în comuniunea noastră creștină.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
Este 21 august, este Duminica a 10-a după Rusalii, este Duminica migranților români și de ce nu, Duminica întâlnirii în acel loc în care granițele de orice fel sunt dărâmate pentru a lăsa loc unei sfinte comuniuni: în genunchi, în fața lui Dumnezeu, mijlocind unii pentru ceilalți, trimițându-I „scrisori”, îndrăznind să credem că toate cele cerute „le-am primit și le vom avea”.