Preoţii din cadrul Cercului Pastoral-misionar Nr.3 Gurahonţ, coordonat de către preotul Moţ Aurelian Iulian, s-au întrunit, la Biserica ortodoxă cu hramul, în după-amiaza zilei de duminică 3 septembrie, la Biserica ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din parohia Crocna, protopopiatul Sebiş.
În cadrul acestei întruniri s-a săvârşit Sfânta Taină a Maslului la care au luat parte credincioșii parohiei și din parohiile învecinate.
Din sobor au făcut parte: pr. Moț Iulian coordonatorul cercului, pr.Groza Ștefan de la parohia Dieci, pr.Cristea Silviu de la parohia Guravăii, pr. Lușcă Ciprian de la parohia Zimbru, pr. Vesa Ioan de la parohia Iosășel, pr. Pasc Darius de la parohia Bonțești, pr. Rocsa Sebastian de la parohia Pescari, pr. Zbârcea Teodor de la parohia Mădrigești, pr. Bele Raul de la parohia Secaș, pr. Curechean Alin de la parohia Cil, pr.Bej Florin de la parohia Crocna, pr. Coșeri Bogdan de la parohia Cuied și pr. Rău Mădălin de la parohia Revetiș
Având în vedere că Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)” în Patriarhia Română, preotul Bele Raul de la parohia Secaș a susținut următoarele teme:
- Cântarea religioasă și rolul acesteia în cadrul primelor comunități creștine (Matei 26, 30; Efeseni 5, 19; Coloseni 3, 16);
- Sfântul Ioan Damaschinul († 749), reformator al muzicii bizantine și sistematizator al Octoihului).
În susținerea temei părintele Raul spunea:
Cântarea bisericească este respiraţia rugăciunii sfinte şi după cum trupul nu poate trăi mult timp fără respiraţie, tot aşa şi Biserica, nu se poate ruga deplin fără cântare. Ea este modul cel mai fin de a sensibiliza şi deschide sufletul către taina iubirii lui Dumnezeu.
Astfel, „toate cântările Bisericii Ortodoxe, care se menţin în dreapta tradiţie, conţin ideea de taină, de mister. Aceasta însemnează că muzica sacră este o mistagogie pedagogică, ea are ca scop deschiderea noastră nu spre lumea aceasta pământească pe care o cunoaştem, ci spre împărăţia lui Dumnezeu”.
În biserică, „cântarea colectivă polarizează atenţia celor prezenţi la slujbă şi îi face participanţi activi la rugăciune”.
Cântarea bisericească este pentru noi ca „un curcubeu al năzuinţelor sufleteşti, iar dacă este subordonată şi strunită de spiritul duhovnicesc al rugăciunii, ea devine „limba infinitului, care grăieşte în urechile noastre”.
Prin cântarea bisericească sufletul se întăreşte mai mult prin credinţă şi transmite mai uşor convingerea lui şi altor suflete; „unitatea gândirii iubitoare de Dumnezeu produce cântarea comună, iar acesta la rândul ei, întăreşte unitatea gândirii”.
Prin intermediul cântării bisericeşti, cel care cântă, trezeşte în interiorul său o relaţie de afecţiune cu ceea ce reprezintă pentru el, obiectul cântării, „mai bine-zis cântarea îl pune cu ceea ce e cântat într-o relaţie totală prin fiinţa întreagă”.
Opera Sfântului Ioan Damaschin este foarte variată și bogată, cuprinzând scrieri polemice, dogmatice, morale, ascetice, exegetice, imnografice și melodice. Se cuvine a remarca faptul că Sfântul Ioan a fost implicat activ în controversa iconoclastă, devenind unul dintre cei mai mari apărători ai cultului icoanelor. De asemenea, el este considerat unul dintre cei mai importanți imnografi și formatori ai muzicii bizantine.
Structurile modale sau glasurile muzicii liturgice bizantine, așa cum au fost sistematizate de către Damaschin, au preluat numele vechilor ehuri grecești: dorian, lidian, frigian și mixolidian, iar după căderea Constantinopolului (1453) au fost codificate prin numerotarea de la I la VIII, așa cum au rămas până astăzi.
Pentru a putea fi învățate cu ușurință, Sfântul Ioan a compus o „Gramatică” de cântări bisericești, precum și un adevărat manual cu metode pentru învățarea corectă a cântării.
La cercul pastoral au luat parte şi cântăreţii bisericeşti din parohiile învecinate.
În finalul întâlnirii, preotul paroh Bej Florin a mulţumit tuturor pentru participare.
Pr. Moţ Aurelian Iulian
