Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, în Duminica a 30-a după Rusalii și ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Stelian, ocrotitorul copiilor, la biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din incinta Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad.
De la adăpostul luminii coborâte în zorii acestei zile de la căndeluța din fața icoanelor Sfinților Cuvioși Stelian și Parascheva, gândul că vom merge acasă la Cuvioasa (așa cum întotdeauna zicem când ne odihnim timpul într-o biserică ocrotită de ea), în ziua prăznuirii Sfântului Stelian, îmbucurător și liniștitor deopotrivă, cu atât mai mult cu cât tainele firelor nevăzute care ne leagă de acești doi Cuvioși, în zilele de încercare, devin trainice pârghii de agățat de Cer.
Prima dată am participat la Liturghia Arhierească săvârșită de către Preasfințitul Părinte Emilian, la bijuteria de bisericuță de la Județean („cea mai veche biserică funcțională de lemn, din România, și care la anul se pregătește pentru a-și sărbători cele trei secole de existență”), în prima parte a anului, în Duminica a 4-a după Paști. Deloc întâmplător, despre vindecare vorbea acea Duminică, despre vindecare vorbește și cea de astăzi. De altfel, nimic mai potrivit pentru locul în care sunetul sirenelor de pe salvare, care strigă după ajutor pentru vindecare trupească, este completat de strigătul clopotelor care ne vorbesc iar și iar despre atât de necesara vindecare sufletească.
„Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”, a întrebat dregătorul din Evanghelia de astăzi (Luca 18, 18-27).
„Vinde toate câte ai și le împarte săracilor, apoi vino de urmează Mie”, îi răspunde Mântuitorul. Iar întristării dregătorului din Evanghelia de astăzi, atât Sfânta Cuvioasă Parascheva, cât și Sfântul Cuvios Stelian îi răspund cu exemplul propriilor vieți că „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu”.
Până la ajungerea unei astfel de măsuri, nouă, celorlalți, Sfântul Apostol Pavel vine și ne spune din Apostolul citit astăzi (Coloseni 3, 12-16) să ne îmbrăcăm ca aleși ai lui Dumnezeu, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, iertare, iar peste toate acestea „îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii”.
În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfinția Sa a vorbit despre ce înseamnă viața pentru noi, îndemnând să o prețuim nu doar atunci când ajungem la spital cu diverse neputințe, ci mai ales când suntem sănătoși și putem să facem bine pentru ceilalți.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Am venit astăzi în incinta Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad pentru a săvârși Sfânta Liturghie în contextul în care, în această duminică, este și sărbătoarea Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor și totodată Evanghelia pe care am ascultat-o ne înfățișează o întâlnire a Mântuitorului cu un tânăr bogat care L-a întrebat ce să facă pentru a moșteni viața veșnică. Este o întrebare esențială pe care mulți oameni și-o pun pe parcursul vieții pământești, constatând că viața pământească nu se sfârșește aici, ci continuă în ceruri, în funcție de pregătirea fiecăruia. Întrebare esențială pe care fiecare om și-o pune la un moment dat: ce să fac să moștenesc viața veșnică? Cum să fac să mai trăiesc? Este o luptă între viață și moarte, iar aici, dumneavoastră, medicii și asistenții medicali, cunoașteți mai bine ce luptă se dă în fiecare persoană care ajunge în spital cu nădejdea de a mai trăi măcar o zi, o săptămână sau câțiva ani, pentru dragostea și bucuria familiei, pentru dragostea și bucuria comunității și pentru a-și împlini mai bine rostul în această viață.
Ne gândim la viața pe care Dumnezeu a dăruit-o fiecărui om și lumii întregi, după cum citim în Cartea Facerii 2,7 „Atunci luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul ființă vie”. A devenit viață din izvorul Vieții, care este Dumnezeu. Această viață ni se împărtășește nouă ca dar pentru a o pregăti pentru viața veșnică.
Știm că Hristos este Viața lumii, după cum El ne-a spus și s-a demonstrat de-a lungul veacurilor, și privim cu toții la praznicul Învierii: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Adică cei care erau în morminte au primit viață de la Hristos, pentru că nimeni nu se naște spre moarte, decât cel care alege să moară din punct de vedere duhovnicesc. Noi cunoaștem poruncile lui Dumnezeu, știm ce trebuie să facem și cum să ne pregătim, însă important este să fim atenți la detaliile vieții noastre pământești, ca nu cumva vrăjmașul să ne împuțineze posibilitatea de a dobândi viața veșnică. Tot cu privire la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, cântăm în Vinerea Mare Prohodul și avem o nădejde și o dragoste deosebită față de Cel care a Murit și a Înviat pentru noi. Cântăm „În mormânt Viață, pus ai fost Hristoase”. N-ai cum să pui viața în mormânt, însă cu îngăduința lui Dumnezeu s-a petrecut și această lucrare, pentru a ne demonstra că noi, oamneii, nu suntem chemați la moarte, nu suntem trimiși în această lume pentru a muri, ci pentru a trăi în veci cu Dumnezeu. Suntem chemați să ne împărtășim din izvorul Vieții și să nu mai murim.
Tot Mântuitorul spune despre Sine: Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu nu va muri în veci. Tocmai de aceea ne împărtășim cu Trupul și Sângele Său, pentru a nu muri, pentru a fi vii în Duhul Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel, conștient fiind, a spus: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Ce minuat ar fi ca și noi să afirmăn în fiecare zi că Hristos trăiește în noi și că Îl lăsăm pe El să lucreze prin noi!
Evanghelia de astăzi ne învață ce înseamnă viața pentru noi. O prețuim mai ales atunci când ajungem în situația de o pierde. Ne luptăm zilnic pentru a trăi, pentru a ne mai bucura de familie, de ceea ce ne-a oferit Dumnezeu ca dar în viața aceasta, dar nu întotdeauna știm să fim atenți cu viața noastră și cu a celor din jurul nostru. Pentru că nu numai la viața noastră trebuie să ținem, ci să ținem și la sănătatea celorlalți.
Să ne bucurăm de darul vieții. Cât de mult contează nașterea unui prunc, cât de mult contează ca mamele să dea naștere la prunci! Avem ca exemplu pe mama Sfântului Stelian, care a dat naștere de prunci mulți, chiar dacă s-a întâmplat ca, în afara Sfântului Stelian, să moară de mici. Pentru aceasta, Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Stelian această putere în rugăciune spre a mijloci pentru copii și pentru toți oamenii care se roagă lui ca darul vieții, darul familiei, să se înmulțească. Să Îl rugăm pe Dumnezeu să binecuvânteze viața noastră cu multă înțelepciune, cu multă conștiință de sine, ca să înțelegem cât de mult valorează viața noastră. Nu doar atunci când ajungem la spital, când suntem bolnavi sau vedem pe cineva bolnav, ci mai ales atunci când suntem sănătoși și putem să facem bine pentru ceilalți, ca să îi menținem în viață și mai ales în viața noastră sufletească să fie vii prin rugăciunea pe care o săvârșim și ajutorul pe care îl dăruim. Să ne ajute Domnul să fim vii și luminoși, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire, Amin.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a mers, așa cum de fiecare dată o face, deci cu atât mai mult cu cât astăzi este prăznuit Sfântul Stelian, pentru a duce medicilor, mămicilor și pruncilor internați la Secția Pediatrie II din cadrul Spitalului Județean, mesajul de vindecare și binecuvânatre din partea Ocrotitorului lor: Sfântul Stelian, acel Sfânt Cuvios pe care înfățișat îl vedem în icoane cu un prunc în brațe.
26 noiembrie 2023, Duminica a 30-a după Rusalii, ziua de prăznuire a Sfântului Stelian, biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din incinta Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad. Timp cu și pentru Dumnezeu și oameni, care ne povestește tuturor despre vindecare. Sufletească și trupească.