În Duminica a 31-a după Rusalii, 3 decembrie 2023, Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcop Daciei Felix, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din Arhiepiscopia Aradului, răspunzând invitației Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului.
Preasfinția Sa a fost întâmpinat cu multă bucurie de obștea mănăstirii, în frunte cu părintele stareț și mulțimea de pelerine care frecventează cu multă evlavie această străveche mănăstire.
Preasfințitul Părinte Ieronim, înconjurat de un ales sobor de clerici, a slujit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Din sobor au făcut parte și Părintele Grigorie Timiș, starețul mănăstirii, Părintele Arhim. Nestor Iovan, Părintele Protos. Dr. Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului și Părintele Protos. Dr. Nicolae Tang, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion V. Felea” din Arad și viețuitor în această mănăstire.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul a explicat pericopa evanghelică care redă vindecarea orbului de la Ierihon (Luca 18, 35-43).
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Iustin Popovici, în numele părintelui stareț, a obștii monahale și a numeroșilor credincioși, mulți dintre ei cunoscându-l de la Locurile Sfinte din vremea în care Preasfinția Sa a fost superior al Așezămintelor Românești din Țara Sfântă, i-a mulțumit Părintelui Episcop Ieronim pentru acest popas duhovnicesc și pentru cuvântul de învățătură pus la sufletul celor prezenți.
Scurt istoric al mănăstirii
Mănăstirea Hodoș-Bodrog este una din cele mai vechi așezăminte monahale din țara noastră, fiind atestată documentar la anul 1177. În biserica veche a mănăstirii se păstrează Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus precum și capul taurului care a descoperit icoana.
Alte atestări avem în diferite documente din anii: 1213, 1233, 1278, 1293, cu unele derivații ale denumirii de Hodoș. În anul 1446 se generalizează denumirea de Bodrog, iar din anul 1784 apar amândouă împreună: Hodoș-Bodrog.
Biserica veche a mănăstirii datează din a doua jumătate a sec. XIV, fiind construită în stil bizantin triconc, din piatră și cărămidă romană. În interior este împodobită cu pictură „a fresco” din anul 1658, de către pictorul Nicodim Diaconul. Dintre clădirile vechi se mai păstrează turnul clopotniță, clădirea stăreției și o parte din zidul de incintă, pe latura de nord.
Mănăstirea mai posedă și o valoroasă colecție de artă veche bisericească.
În ultimii ani s-au făcut reparații la întregul complex mănăstiresc, s-a creat o nouă incintă, o biserică nouă (1997), un turn clopotniță și poarta de intrare.
