Preafericite Părinte Patriarh,
Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi şi Mitropoliţi,
Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi,
Preasfinţiţi Episcopi, Episcopi Vicari şi Arhierei Vicari,
Onorate Autorităţi,
Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor, inteprinderilor şi unităţilor locale,
Iubiţi oaspeţi, credincioşi şi credincioase,
În ajunul acestei sărbători, în cuvântul rostit la Arad, odată cu ridicarea în rang a episcopiei, am socotit potrivit a reaminti că nu s-ar putea aborda cronica acesteia fără o referire directă la judeţul Hunedoara. Ori, după cum precizează monografia Eparhiei Aradului, judeţul Hunedoara trebuie privit ca o carte de istorie deschisă, frumuseţile naturale îmbinându-se în mod armonic cu urmele istorice şi artistice care atestă vechimea şi continuitatea noastră neîntreruptă pe aceste meleaguri. Datorită, pe de-o parte aşezării sale geografice, iar pe de alta mulţumită bogăţiilor de tot felul ale solului şi subsolului, ţinutul hunedoarean a fost locuit din timpurile cele mai îndepărtate. În nici o parte a ţării nu sunt reprezentate atât de bine urmele dacice decât în munţii Orăştiei. Tot aşa de bine este reprezentată civilizaţia romană, singurii care au trăit pe aceste meleaguri de la formarea lor ca popor distinct şi până azi sunt românii, ei au apărut în zarea istoriei cu organizaţiile lor naţionale, în frunte cu cnezi, juzi şi voievozi, cu moşiile şi drepturile lor. De aci s-a ridicat vestitul erou Iancu de Hunedoara, murind în 1456 ca apărător al Europei împotriva invadatorilor. Se ştie prietenia familiei cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei. Tot de aici a pornit şi reacţiunea împotriva asupririi naţionale şi sociale prin răscoala din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, ultimul originar chiar din loc. De asemenea, aici s-au purtat şi eroicele lupte din anii revoluţionari 1848-1849 sub conducerea eroului naţional Avram Iancu. Teritoriul fostului comitat al Zărandului, desfiinţat în 1876 şi împărţit la comitatele Arad şi Hunedoara a fost leagănul celor două mari revoluţii ale românilor. Astăzi, acest minunat ţinut românesc se înalţă tot mai sus spre zări de lumină, progres şi bunăstare. Monumentele istorice şi arheologice ale trecutului sunt scoase la lumină conservate şi puse în valoare şi prin grija Bisericii. Sfinte locaşuri ca cele din Densuşi, Strei, Ostrov, Gurasada, Colţ, Prislop şi alte multe sunt ilustrative. La fel, nume de sfinţi ca Nicodim de la Tismana, Cuviosul Ioan de la Prislop sau de mari duhovnici ca Arsenie Boca şi Ioan Sabău sunt grăitoare. Nu adâncim mai mult frământările istorice ale hunedorenilor, ci ne mulţumim a sublinia însemnătatea celor 60 de ani petrecuţi laolaltă cu arădenii. Cu toţii au îngregistrat o dezvoltare uniformă şi au urmat dezideratul uniformizării cultice, chiar dacă tradiţiile fiecărei zone au fost distincte. Au avut împreună aceleaşi inteprinderi economice bisericeşti ca de pildă atelierul de lumânări, de croitorie, de legătorie a cărţilor, casa de ajutor reciproc a clerului, aceleaşi tipărituri, monografii, cărţi de învăţătură, istorie ecleziastică şi naţională şi reviste între care „Biserica şi şcoala” şi „Calea Mântuirii”, aceleaşi şcoli ca seminarul teologic din Arad şi cel monahal liceal din Pislop, facultatea de teologie cu profilurile de asistenţă socială şi litere, cu dascăli şi ucenici din ambele judeţe, fără deosebire. La ceas de despărţire, mai bine zis de viaţă nouă cu avânt sporit şi fără a reconstitui pe deaîntregul trecutul, adică întoarcerea la unirea din 1949, mărturisim că Episcopia Hunedoarei faţă de cea arădeană are un număr mai mare de preoţi şi credincioşi, parohii şi mănăstiri şi se poate mândri în oraşul de reşedinţă cu o catedrală nouă şi trei noi biserici iar în judeţ cu nouă noi mănăstiri şi două încă în construcţie pe lângă alte edificii sau bunuri bisericeşti adaose la cele vechi. În răstimpul de referinţă s-au construit 58 de biserici din temelii, 19 fiind în construcţie, iar case parohiale noi – 14, sedii protopopeşti – 3. Exprimăm Preafericirii Voastre, Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre cele mai alese mulţumiri pentru modul chibzuit în care a răspuns dorinţelor clerului şi poporului hunedoarean în împlinirea aşteptărilor pe măsura înfăptuirilor înaintaşilor ca şi a năzuinţelor de viitor. Dorim în rugăciune fierbinte către Bunul Dumnezeu ca noul ierarh împreună cu preoţii şi credincioşii săi să aibă întru toate bunăsporire cu sănătate şi lungime de zile, noi mulţumind pentru colaborarea rodnică din trecut şi cu anticipaţie pentru cea viitoare în comuniunea frăţească după chipul Sfintei Treimi, Căreia se cuvine slava în veci.
+ TIMOTEI
Arhiepiscop al Aradului