Parohia Agrișu Mare

Hramul ,,Sfânta Cuvioasă Paraschiva”

Protopopiatul Ineu

Preot paroh: Marius-Ioan Leucuța

Data și locul nașterii: 25 aprilie 1981, Arad

Domiciliu: Arad, str. Iustin Marșieu, nr. 14, bl. A, ap. 15

Studii: Facultatea de Teologie Ortodoxă Arad (licență și masterat)

Telefon: 0774682518; e-mail: parintelemariusioan@yahoo.com

Număr de credincioși: 440

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Parohia Agrișu Mare este situată în localitatea Agrișu Mare, comuna Târnova şi face parte din Protopopiatul Ineu. Denumirea localității vine de la arbustul cu ramuri spinoase și cu fructe comestibile numit agriș (în maghiară egres), arbust care creștea foarte mult pe aceste meleaguri. Prima atestare documentară a localităţii este din anul 1177[1]. Satul este pomenit şi în anii 1334 și 1335 în legătură cu strângerea dijmelor papale, iar între anii 1406-1409 este menționată cetatea – şi districtul – de la Agriș. La început s-au format trei sate omonime: Agrișul de Jos, Agrișul de Sus și Agrișul Alb, iar în anul 1831 cele trei sate  s-au reunit sub denumirea nouă Agrișul de Var, iar mai târziu Agriș. Prin anul 1839 Agrișul s-a unit cu localitatea Almaș, situată la sud, mărindu-și astfel hotarele. Încă din secolul al XIX-lea Agrișul făcea parte din localitățile fruntașe ale zonei, devenind apoi comună. În anul 1950 localității Agriș i se schimbă numele în Agrișu Mare, iar din anul 1968 își pierde statutul de comună.

Referitor la comunitatea religioasă de aici, regretatul părinte Pavel Vesa spunea că este una din cele mai vechi de pe teritoriul județului Arad: Avem date sigure că viața religioasă în părțile arădene a început în forme instituționalizate încă din secolul al XIV-lea, susținute de datările celor mai vechi biserici existente, cele atestate de documente (Agrișul Mare).[2] Există ştiri despre existența unei bisericuțe din lemn la sfârșitul secolului al XVII-lea, sfințită la anul 1739, conform conscripției episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului, din 1755. În anul 1790 este ridicată din piatră o altă biserică pentru credincioși, după dărâmarea bisericii din lemn. Aceasta, la rândul ei, va fi demolată în 1936, odată cu ridicarea noii biserici a parohiei, care există și astăzi.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE

În anul 1934, datorită creșterii numărului de credincioși (aproximativ 3000), se începe ridicarea bisericii cu hramul Cuvioasa Parascheva, la inițiativa preotului paroh de atunci, Romul Motorca și a preotului Sabin Bursașiu, o biserică mare și frumoasă cu care credincioșii de aici se mândresc în tot județul. Planurile aparţin arhitectului Gheorghe Rafiroiu. Biserica are următoarele dimensiuni: 40 m lungime şi 20 m lăţime. Lucrările de construire s-au terminat în anul 1936, iar sfințirea bisericii s-a săvârşit la data de 18 octombrie 1936, de către episcopul Andrei Magieru, după cum se indică în pisanie.

În ce privește arhitectura, menționăm că este o copie aproximativă a Catedralei Sfânta Sofia, după spusele multor personalităţi care au văzut-o. Biserica este construită, așadar, într-un original stil neobizantin, cu două turle înalte și două cupole mari, din cărămidă, piatră, beton armat, fiind acoperită cu tablă. Iconostasul este luat din biserica veche, datând din anul 1804.

Datorită proporțiilor sale destul de mari, biserica a fost pictată în stil neobizantin ceva mai târziu, în 1974-1975, în timpul preotului paroh Florian Badea, de către pictorul Vasile Nițulescu. Înainte de a se aşterne pictura pe suprafața pereților interiori, s-a aplicat un strat nou de mortar, în a cărui compoziție s-a introdus fuior tocat mărunt, pentru a nu apărea crăpături la uscare.

În a doua Pisanie sunt scrise următoarele: Pictatu-s-a această Sfântă Biserică, cu hramul Cuvioasa Parascheva, spre slava lui Dumnezeu, prin jertfa credincioșilor parohiei Agrișu Mare, de pictorul Nițulescu Vasile din Brașov, în anii 1974-1975, ajutat de Badea Ion, sub arhipăstorirea Prea Fericirii Sale Părintele Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sub păstorirea Prea Sfinției Sale Dr. Visarion V. Aștileanu, episcopul Aradului, și sub conducerea următorului consiliu parohial, în frunte cu vrednicul preot paroh Badea Florian-președinte, cântăreț Popa Gheorghe-secretar, preot pensionar Bursașiu Sabin-membru de drept […].

Cărți vechi din parohie: la data de 5 iunie 1701, cântărețul bisericesc Negru Filip din Agriș a cumpărat de la călugărul Nistor, venit probabil din Țara Românească, un exemplar din Cartea românească de învățătură a lui Varlaam (Iași, 1643)[3]. Mai există de asemenea: Evanghelie (Râmnic, 1746), Octoih (București, 1720), din veacul al XVIII-lea şi cărți de cult din secolul XIX în alfabetul chirilic: evangheliare, liturghiere, cazanii, apostol, ceasloave.

Pe lângă preoții deja menționați: Romul Motorca (1894-1939), Sabin Bursașiu (1928-1963), în timpul cărora s-a  construit biserica, și preotul Florian Badea (1958-1976), pe timpul căruia s-a pictat biserica. La parohia Agrișu Mare au mai slujit următorii preoți: Toader (1720), Samuilă (1746), Avram și Nicolae (1755), Ioan Popovici și Nicolae Popovici (1767), Florian Stancovici (alias, românul Stancu) și Ilie Popovici (1791), Gheorghe Leuca (1848-1849), Ștefan Popovici (1849), Teodor Stan și Avram Popovici (1871), Mihai Lele (1878), M. Moldovan (1892), Gheorghe Papp (1905-1931)[4], Aurel Goia (1939-1943), Burac (1944-1945), Ioan Crișan (1945-1956; 1964-1967), Viorel Teaha (1976-1982), Pavel Popa (1982-1986), Solomon Mican (1986-2005), Florin Țugudean (2005-2010), Adrian Zaha (2011-2017) .

CIMITIRELE. Parohia deține două cimitire, aflate la ieșirile din sat. Într-unul se află înmormântați preoții Gheorghe Papp și Sabin Bursașiu.

ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. O primă şcoală ia fiinţă în anul 1791. În această aşezare s-a născut preotul-învăţător Ioan Silviu Tomuţia din Lupeşti (1889-1971)[5].

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Parohia, în frunte cu preotul paroh, adună adeseori alimente, haine și cele necesare pentru cazurile sociale, cărora le face bucuria de a le oferi un sprijin la fiecare mare praznic. S-a reînființat corul parohiei care dă răspunsurile la Sf. Liturghie din duminici și sărbători. Vechiul cor s-a întemeiat în jurul anului 1920 şi s-a desfiinţat în anul 2000[6]. Se organizează totodată pelerinaje la mănăstiri. În prezent există un număr de 440 de enoriaşi.

BIBLIOGRAFIE: SUCIU, I. D., CONSTANTINESCU, R., Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I, Ed. Arhidiecezană, Timişoara, 1980; VESA, Pavel, Bisericile de mir arădene între tradiție și modernitate, Ed. Mirador, Arad, 2000;  Idem, Biserici de lemn de odinioară, Ed. Gutenberg, Arad, 1997; Idem, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalități (1706-1918), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006; Idem, Clerici cărturari arădeni de altădată, Arad, 2008.

[1] I. D. SUCIU, R. CONSTANTINESCU, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I, Ed. Arhidiecezană, Timişoara, 1980, p. 64.

[2]Pr. dr. Pavel VESA, Bisericile de mir arădene între tradiție și modernitate, Ed. Mirador, Arad, 2000, p. 6.

[3]Idem, Biserici de lemn de odinioară, Ed. Gutenberg, Arad, 1997, p. 18.

[4] Idem, Episcopia Aradului (1706-1918), Presa Universitară Clujeană, 2006, p. 563 (apare cu numele: Papuc ).

[5] Idem, Clerici cărturari arădeni de altădată, Arad, 2008, p. 375 şi urm.

[6] Gabriel STREULEA, Activitatea muzical-religioasă în parohia Agrişu Mare cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, (lucrare de licenţă), Arad, 2012, pp. 99-105.