Parohia: Prăjești

Hramul: Adormirea Maicii Domnului

Protopopiatul: Sebiș

Preot paroh: Heler Cătălin

Data şi locul naşterii: 11 august 1990

Domiciliu: str. Codrului, nr. 50, Sebiș

Studii: Seminarul Teologic Ortodox din Arad,

Facultatea de Teologie Ortodoxă Arad secția „Teologie Pastorală”

Adresă de contact: Tel: 0751 789382

Număr de credincioşi: 198

Istoricul bisericii:

Pentru prima dată, localitatea este menţionată într-un document din anul 1597, mai exact în actul adiţional al lui Gaşpar Korniş prin care satele aparţinătoare cetăţii Dezna îi sunt donate acestuia de către Sigismund Bathory, principele Ardealului. Localitatea este menţionată în acest document sub denumirea de Prasafalva .

După anul 1500 locuitorii din jurul fortificaţiei Bâlhad erau încă răsfiraţi cu casele lor pe sub poala dealurilor Pleşa, Bâlhad, Anceşti şi în alte părţi, prea puţine case se aflau pe vatra actuală a localităţii, iar Biserica care nu putea fi decât Ortodoxă , se afla în acel moment pe o movilă numită Dealul Popii lângă Pădurea Dumbrava. În jurul bisericii se aflau mai multe crânguri şi anume: Marceşti, Onăgeşti, Mericeşti, Anceşti, Tomeşti etc. Astfel, aceste crânguri stau la baza formării a trei localităţi din această zonă şi anume, se spune că Marceştii stau la baza formării localităţii Prăjeşti (aici cel mai frecvent întâlnit nume de familie este Marc), la baza formării satului Donceni stau Onăgeştii (cel mai întâlnit nume este Onaga) şi se pare că la baza satului Sălajeni stau Tomeştii (cel mai întâlnit nume este Toma).

Tradiţia populară spune că la un moment dat oamenii acestor locuri s-au hotărât să se adune la un loc să formeze un sat unitar, adică pe locul unde astăzi se află cartierul Prăjeşti.

Se spune că după ce a fost construită Biserica a intervenit o neînţelegere între Marceşti şi Onăgeşti; primii nu au mai acceptat să se stabilească dincolo de biserică şi au hotărât să se stabilească în partea de est, la 2 km de Prăjeşti şi să formeze un nou sat, unde să îşi construiască biserică proprie.

Prăjeştenii au rămas cu Biserica în marginea de est a localităţii, aceasta fiind şi explicaţia logică a faptului că în Prăjeşti, Biserica se află la marginea de est a localităţii, cunoscut fiind faptul că în toate localităţiile Bisericile se află în centrul comunităţilor.

De-a lungul timpului, în aceste locuri au avut loc evenimente istorice de seamă.

Astfel în anul 1784 nemulţumirea ţăranilor din Prăjeşti, a răbufnit odată cu răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi a avut un răsunet puternic în această zonă atunci când prăjeştenii au împuşcat mai mulţi oficiali dregători din zonă, iar comitele Anton Csomor a fost prins de către prăjeşteni şi sub escorta armelor a fost dus la Sebiş şi obligat să semneze un document prin care să îi graţieze de iobăgie.

În secolul al XVIII –lea, pe timpul împărătesei Maria Tereza , când Transilvania se afla sub dominaţia Imperiului Habsburgic s-a făcut „ordonarea comunelor” şi s-a alcătuit unitatea administrativă Boros – Sebes (actualul oraş Sebiş) prin faptul că au fost unificate satele din partea dreaptă şi din partea stângă a Văii Dezna numite Boroş şi Sebiş.

Tot atunci Prăjeştiul devine sat unitar care avea primărie (clădirea spitalului ) şi de care aparţineau mai multe sate din jur – Sălăjeni, Donceni, Igneşti, Minead .

La sfârşitul secolului XVIII, dar mai cu seamă în prima jumătate a secolului XIX, pe fundalul destrămării feudalismului, încep să apară şi în aceste zone influenţele orănduirii capitaliste.

În anul 1848 în perioada revoluţiei, ţăranii din Prăjeşti împreună cu cei din Donceni au dus o luptă eroică împotriva domeniului de la Sebiș, fiind primele sate care au reuşit să ocupe pământurile moşiereşti. Atunci când Avram Iancu a ajuns la Buteni mai mulţi prăjeşteni s-au înrolat în marea oaste a revoluţionarilor, pentru a-şi face singuri dreptate.

Perioada care a urmat după înăbuşirea revoluţiei de la 1848, a constituit o nouă etapă a luptei poporului roman pentru făurirea statului naţional unitar astfel încât încep frământările prin care se cere folosirea limbii române ca limbă oficială şi crearea unui sistem şcolar şi bisericesc naţional fapt ce se împlineşte în anul 1865 .

În timpul războiului de independenţă din anul 1877, Prăjeştiul şi alte sate din zonă au participat cu o contribuţie de bani şi haine pentru Armata Romănă ce a luptat împotriva Imperiului Otoman pentru câştigarea independenţei

În primul război mondial, sunt mulţi cei care pleacă de pe vatra satului şi îşi dau viaţa pe câmpul de luptă lăsând urme adânci în istoria Prăjeştiului.

În perioada interbelică mai exact în anul 1934 cu sprijinul şi după indicaţiile preotului Ioan Tămaş s-a construit şcoala din Prăjeşti, lângă Primărie (actualmente spitalul ) pe banii Prefecturii Judeţului Arad. În anul 1940 tot la îniţiativa preotului Ioan Tămaş, după indicaţiile acestuia şi cu sprijinul primarului Toma Iovan se începe construcţia Căminului Cultural Prăjeşti, construcţie care este finalizată abia în 1948 , datorită situaţiei grele din perioada celui de-al doilea război mondial.

În cel de-al doilea război mondial pe lângă faptul că mulţi dintre fii satului pleacă la război şi îşi dau viaţa, satul a fost foarte aproape de câmpul de luptă, aceste lupte crâncene s-au dat pe dealul Bâlhad unde şi astăzi se mai văd urmele tranşeelor care împânzesc dealul. Tot pe dealul Bâlhad în timpul celui de-al doilea război mondial în partea de nord, a fost construit un observator militar în imediata apropiere a ,,drumului roman “ încât şi astăzi localnicii folosesc ca denumire a locului respectiv ,,la observator”.

În perioada comunistă mai exact în anul 1968, Sebişul devine oraş, iar satul Prăjeşti este integrat ca şi cartier al oraşului. Astfel dispare ca şi sat unitar Prăjeştiul.

În secolul XVIII, Prăjeştiul a fost centrul comunal de care au aparţinut satele Sălajeni, Donceni, Igneşti, Susani, Nădălbeşti, şi Minead iar ca unitate parohială a fost împreună cu satele Donceni şi Sălăjeni, având aceiaşi biserică parohială, din lemn, aşezată pe Dealul Popii lângă Pădurea Dumbrava la hotarul dintre Prăjeşti şi Sălăjeni.

La această biserică încă mai veneau oameni din Prăjeşti, Donceni şi Salăjeni şi după revoluţia din 1848.

Actuala biserică a Prăjeştiului este rezultatul mutării vechii biserici de lemn de pe Dealul Popii de către locuitorii din Sălăjeni, iar aşezarea ei la marginea Prăjeştiului sa făcut pentru a beneficia de ea şi cei din satul Donceni.

Noua Biserica construită este de tip sală, cu absidă a altarului, naos, pronaos şi exonartex. Turnul de clopotniţă, cu elemente barochizate, este susţinut de către doi stâlpi masivi ce se leagă în arc. Biserica este zidită din piatră între anii 1864 – 1868 şi a fost acoperită cu tablă după care a fost reparată între anii 1888 – 1889.

Până în anul 1889 a avut un turn de lemn, după care sa construit cel actual, din cărămidă.

Iniţial biserica nu a fost pictată şi se pare că a avut doar fragmente de pictură pe pânză, în tehnica ulei, lipită pe scândură, dar din această pictura pe pânză nu a mai rămas decât uşile împărăteşti şi diaconeşti. Parohia este una de categoria a III- a şi nu este pe lista monumentelor istorice.

Între anii 1995-1996, în timpul păstoririi preotului Nelu Mercea, s-a executat lucrări de reparație interioară a pereților, iar între anii 1996-1997 interiorul bisericii s-a repictat, pe cheltuiala credincioșilor parohiei.

Biserica are o suprafaţă de cca. 383 mp şi a fost restaurată în anul 1996 cu ajutorul enoriaşilor din Parohia Prăjeşti după care a fost pictată în tehnica tempera grasă (cu ou).

Desfășurarea iconografică a bisericii:

ALTARUL – cu o suprafaţă de cca. 58 mp este pictat după cum urmează: Pe semicalotă – „Maica Domnului pe tron” cu pruncul Iisus în braţe, flancată de doi îngeri; Pe tavan – figura lui „ Dumnezeu Tatăl ” , bust, pe nori; Hemiciclul – „Jertfa lui Avraam”, „Jertfa lui Cain şi Abel” , Sf. Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigore Dialogul şi Grigore de Nazianz.

NAOS & PRONAOS – cu o suprafaţă de cca. 261 mp este pictat după cum urmează: Sect. I – Tavan, de la altar la cafas: central „ Sf. Treime (cei trei îngeri de la Manvri), în medalion, cu inscripţia „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă ţie.”. Spre nord „ Învierea Domnului ”, iar spre sud „Naşterea Domnului”.

Sect. II – Central, „ Pantrocatorul”, în medalion, înconjurat de un curcubeu, iar ca text: „ Din cer priveşte Domnul spre cei ce locuiesc Pământul. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de dânsul şi nadăjduiesc spre mila Lui”. Lateral „Sf. Evanghelişti” cu simbolurile.

Sect. III – Central, „Maica Domnului Oranta”, în medalion, având inscripţia „De tine se bucura ceea ce eşti plină de daruri toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc”, spre sud „Botezul Domnului”, iar spre nord „Răstignirea Domnului”. Pe cafas: „Adormirea Maicii Domnului” (5 mp.) Perete nordic: cca. 52,40 mp, de la altar spre cafas „ SF. M. M. Dimitrie”, „Intrarea în Ierusalim”, „Iisus şi Petru pe mare”.Perete sudic: cca. 45,36 mp, pandant cu peretele nordic „ SF. M. M. Gheorghe”, „ La fântâna lui Iacob”.

PRONAOS: cca. 56,40 mp

Tavanul corului, în medalioane „Sf. Proroc David” şi „Sf. Proroc Solomon”, la fiecare colţ al tavanului câte un heruvim. Pe pereţii laterali şi suprafeţele stâlpilor sunt pictaţi Sfinţi mucenici şi Sfinte mucenițe.

EXONARTEX: cca. 9 mp Sfinţi mucenici şi Sfinte mucenice şi o discretă completare cu ornamentaţie.

În altar cât şi la baza stâlpilor este pictată o draperie adecvată, iar între ecrime şi pereţi este executata o friză decorativă cu motive florale. În ansamblu tonalitatea de culoare este discretă, fără culori tari şi disonante. Pictura a costat 12.140.000 lei (în anul 1996).

Din 1999, de când preot paroh a fost Cătălin Mercea-Rus, s-au efectuat lucrări de reparație interioară, de înlocuire a iconostasului și a mobilierului, de înlocuire a parodoselii, de introducere a încălzirii centrale, de reparație și tencuire exterioară, de ridicare a unei noi case parohiale.

În anul 2002, ca urmare a lucrărilor de reparație interioară, biserica a fost sfințită de către episcopul Aradului – Dr. Timotei Seviciu.

 

 

Filia: Donceni

Hramul: Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Protopopiatul: Sebiș

Preot paroh: Heler Cătălin

Data şi locul naşterii: 11 august 1990

Domiciliu: str. Codrului, nr. 50, Sebiș

Studii: Seminarul Teologic Ortodox din Arad

Facultatea de Teologie Ortodoxă Arad secția „Teologie Pastorală”

Adresă de contact: Tel: 0751 789382

Număr de credincioşi: 101

 

Istoric:

 

Satul Donceni se găsește pe drumul de la Sebiș la Moneasa, după Prăjești, unde țăranii au dus o luptă eroică în perioada revoluției din 1848, împotriva domeniului de Sebiș.

Conform tradiției aici a existat o biserica de lemn, construită după 1755, pentru că în acest an satul nu avea biserică și era filie la parohia Prăjești.

Biserica de lemn a fost înlocuită ulterior cu alta de zid, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sfințită în 1867 de episcopul Procopie Ivașcovici (1853-1873) al Aradului.

Biserica actuală cu același hram, a fost construită în anul 1938, fiind târnosită în anul 1947.

Biserica este de cărămidă și piatră, fiind pictată de către pictorul arădean Iulian Toader Senior – fiu al satului.

De-a lungul timpului biserica a suferit reparații atât în interior cât și în exterior, ultima lucrare, de reparație și izolare exterioară, fiind executată în anul 2013.

În anul 2003, a fost săvârșită Liturghia arhierească și slujba de sfințire a bisericii, cu ocazia lucrărilor de reparație exterioară, a introducerii încălzirii centrale și amenajare a unei alei împrejmuitoare, de către ÎnaltPreaSfințitului Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului