Troița – speranța satului românesc

,,Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până și Bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci (troițe) se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic” ( Nicolae Iorga).

Din vremuri imemoriale poporul român a fost creștin iar sentimentul său religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care și-a ridicat sfintele locașuri de închinare. Pe lângă Biserici, o categorie aparte, a acestor locuri consacrate unde românul aduce slavă lui Dumnezeu, o constituie troișele. Ceea ce numim cu termenul generic ,,troiță” (înţeles în tot cuprinsul spațiului românesc), poartă zonal alte denumiri, precum: ,,cruci la răscruci” (în nordul Moldovei), ,,răstigniri” (în Maramures), ,,icoane” (în Vâlcea), ,,rugi“ (în ținutul Pădurenilor), ,,lemne“ (în documentele mai vechi), ,,cruci“ (în Transilvania și Oltenia).
Din punct de vedere etimologic cuvântul „troiță”, provine din slavul ,,trojka”, ceea ce duce cu gândul la monumentul creștin, arhetroița, a cărei imagine privită cu evlavie de către strămoșii noștri, i-ar fi influențat pe slavii care-i priveau închinându-se, să o asocieze cu Sfânta Treime, căci privirea unei troițe era urmată de însemnarea cu Sfânta Cruce și de închinarea la Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi.

 

Mare bucurie am trăit astăzi de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul (devenind astfel și hramul acestei troițe) când preoții Ștefan Dimitriu și Florin Ardeuan împreună cu credincioșii parohiei Petriș, cei de la Roșia, Obârșia și un grup de tineri veniți de la Arad în tabără pe frumoasele meleaguri ale satului Roșia Nouă am urcat la ,,Cota Zero” limită de județ între Arad și Hunedoara la răspântia de drumuri cu binecuvantarea Înaltpreasfințitului Timotei Arhiepiscopul Aradului, unde s-a săvârșit slujba de sfințire a locului și soclul noii troițe a satului Obârșia care în urmă cu o săptămână s-au bucurat că troița a fost sfințită de însuși Arhipăstorul arădean.

Din cuvântul părintelui Ștefan Dimitriu paroh al Bisericii din Petriș am putut extrage învățătura despre rolul și rostul troiței și prefigurări ale semnului Sfintei Cruci încă din Vechiul Testament de la crearea omului, însemnarea ușilor cu sânge de miel în semnul literii T (ταύ), ieșirea din robia egipteană prin despărțirea  Mării Roșii de către Moise cu toiagul în semnul Crucii, privirea spre șarpele de aramă ridicat pe stâlp, sfințirea Crucii de Mântuitorul Hristos prin Jertfa Sa și Sângele Său care a curs pe lemnul de viață făcător.

Această troiță a fost ,,dorită” de Dumnezeu pentru a fi poziționată în această zonă am putea spune, deoarece credincioșii din Obârșia nu au o Biserică în sat însă această zonă este plină de încărcătură duhovnicească având în vedere că este în apropierea satului Căzănești care se învecinează cu satul Vața de Sus unde s-a născut marele duhovnic al Ardealului părintele Aresenie Boca.

Ţăranul român, făuritor şi păstrător al fondului nostru spiritual şi identitar, este cel care ni i-a dat pe marii noştri intelectuali şi sfinţi, dar şi pe marii noştri ostaşi eroi, cel care a îndurat jertfelnic vitregiile istoriei purtându-şi cu demnitate crucea, până la sacrificiul total, pentru a duce neamul mai departe. Suntem, astfel, datori să ne întoarcem către ţăran, având întipărit în inimi îndemnul lui Horia Bernea: „Iubiţi ţăranul român, care este purtătorul crucii!”  Locurile unde sunt amplasate de obicei crucile sunt vetrele săteşti (în centrul aşezărilor), întretăierile de drumuri, hotarele (la ieşirea şi intrarea din sate), fântânile, capetele de pod. Prezenţa troițelor în centrul aşezărilor indică nevoia comunităţilor de a intra, chiar de la stabilirea aşezării, în comuniune cu cerul (sacralitatea) prin această punte de legătură cu înălţimile, pentru a beneficia de ocrotirea şi sprijinul divin.

Iar părintele paroh Florin Ardeuan a adus un cuvânt de mulțumire pentru cei prezenți la această actiune, pentru cei ce s-au ostenit cu ridicarea soclului și confecționarea acesteia, fiind scluptată în lemn de gorun și cu acoperiș de șindrilă de brad apoi a invitat pe toată lumea la o agapă frățească unde au avut loc discuții cu tinerii și fiul satului Corneliu Berari care ne-a explicat istoric mai multe informații despre această zona, pe o pajiște în apropierea troiței, ziua incheindu-se cu ruga comunei Petriș.

Multumim purtării de grijă a lui Dumnezeu și ajutorul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul pentru toate binefacerile care au fost revărsate asupra noastra!

 

Ultima actualizare (Luni, 04 August 2014 22:28)