Joi, 21.05.2015, preoții din cercul misionar-pastoral Sebiș I, Protopopiatul Sebiș, conduși din încredințarea ÎnaltPreasfințitului Timotei Seviciu, de pr. Valentin Herbei s-au întrunit la Parohia Prăjești.

Întâlnirea, a avut loc în biserica parohială cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unde alături de credincioșii prezenți, soborul preoțesc a săvârșit slujba Paraclisului Maicii Domnului.

În conformitate cu tematica anului omagial, Pr. Viorel Albiș de la Parohia Susani a susținut referatul cu tema: „Responsabilitatea și misiunea parohiei în transmiterea valorilor primite de la înaintași.”, pornind și de la întreita semnificație a zilei: prăznuirea Înălțării Domnului, pomenirea Sfinților Împărați Constantin și Elena și pomenirea eroilor neamului.

În cadrul referatului pc. Părinte a subliniat faptul că Biserica este însuși sufletul românesc, în dimensiunea sa cea mai curată și cea mai înălțătoare, ca și păstrătoare a unui tezaur duhovnicesc și cultural de o mare valoare. Între aceste comori, se numară, în primul rând, Sfânta Tradiție, tezaurul dogmatic pentru păstrarea căruia s-au jertfit și mulți dintre înaintașii noștrii, încă din cele mai vechi timpuri, de la sfinții mucenici până la eroii martiri ai neamului românesc, precum și datinile și obiceiurile populare specifice poporului român, mai cu seamă cele legate de marile sărbători creștine.

Numită de către Sfinții Părinți „cerul pe pământ”, sau „Împărăția lui Dumnezeu din lumea aceasta”,  Biserica este nevoită să dea un răspuns creştin, în faţa tuturor provocărilor, păstrând adevărul şi duhul sfinţilor părinţi, mărturisindu-l lumii contemporane, prin latura dinamică a Sfintei Tradiţii, care înseamnă aplicarea în actualitate a învăţăturii Mântuitorului Hristos. Iar toate acestea sunt, de fapt, afirmarea individualităţii creştine şi a identităţii românești, în lumea contemporană.

Biserica este Muntele cel Înalt din centrul fiecărei comunități pe care adunându-ne și noi asemeni Apostolilor, ne vom învrednici de vederea „Slavei Cerești” pe care Hristos ne-o arată azi prin Înălțarea Sa la Ceruri, și pe care se cuvine să o mărturisim și noi la fel cum au făcut de-a lungul timpului Sfinții Apostoli, Martirii, Sfinții Împărați Constantin și Elena, domnitorii și înaintașii poporului român.

În trecut, mărtuirisirea de credință, de limbă și de neam, au contribuit la păstrarea identității noastre naționale. Ele vor constitui și pe mai departe coordonatele pe care acest popor va reuși să-și păstreze identitatea sa ca neam, iar Biserica a fost și are datoria să fie și pe mai departe păstrătoarea bogatului tezaur duhovnicesc și cultural al acestui popor.

S-a accentuat de asemenea necesitatea apărării învățăturii de credință, în fața atacurilor sectare, care lovesc în credința mărturisită dintru început de înaintașii noștrii, care au cinstit-o cu evlavie pe Maica Domnului, așezându-o la loc de cinste în conștiința dreptcredinciosului popor român.

De asemenea s-a arătat importanța pe care o are implicarea Bisericii în organizarea și pregătirea unor evenimente culturale din cadrul parohiei, în cadrul cărora tinerii să aibă posibilitatea să învețe și să transmită obiceiuri și tradiții autentic românești-locale.

În continuare, au urmat discuții legate despre combaterea prozelitismului sectar, în cadrul cărora s-a subliniat necesitatea catehizării tematice în fiecare parohie,atât în rândul tinerilor cât și în rândul celorlalți credincioși, precum și pregătirea tinerilor și a credincioșilor în vederea implicării în învățarea cântării bisericești, dată fiind importanța pe care cântarea bisericească o are în viața cultică, precum și lipsa acută de cântăreți bisericești pe care majoritatea parohiilor o au.

La final, preotul paroh – Cătălin Heler, a adus mulțumiri preoților prezenți, făcând o prezentare a parohiei Prăjești cu filia Donceni,  arătând că localitatea Prăjești este o localitate străveche, menționată într-un document încă din anul 1597, sub numele de Prasafalva, de a cărui nume și zonă se leagă o serie de evenimente istorice de seamă demne de menționat.

Astfel în anul 1784, nemulţumirea ţăranilor din Prăjeşti, răbufnește odată cu răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi are un răsunet puternic în această zonă atunci când prăjeştenii împuşcă mai mulţi oficiali dregători din zonă, iar comitele este prins de către prăjeşteni şi sub escorta armelor dus la Sebiş şi obligat să semneze un document prin care să îi graţieze de iobăgie.

De asemenea, în timpul revoluției din 1848, ţăranii din Prăjeşti împreună cu cei din Donceni au dus o luptă eroică împotriva domeniului de la Sebiș, fiind primele sate care au reuşit să ocupe pământurile moşiereşti, iar atunci când Avram Iancu ajunge la Buteni, mai mulţi prăjeşteni se înrolează în marea oaste a revoluţionarilor, pentru a-şi face singuri dreptate.

În timpul războiului de independenţă din anul 1877, Prăjeştiul şi alte sate din zonă  participă cu o contribuţie de bani şi haine pentru Armata Romănă ce a luptat împotriva Imperiului Otoman pentru câştigarea independenţei.

În primul război mondial, sunt mulţi cei care pleacă de pe vatra satului şi îşi dau viaţa pe câmpul de luptă lăsând urme adânci în istoria Prăjeştiului.

În cel de-al doilea război mondial pe lângă faptul că mulţi dintre fii satului pleacă la război şi îşi dau viaţa, satul este foarte aproape de câmpul de luptă, aceste lupte crâncene dându-se pe dealul „Bâlhad” unde şi astăzi se mai văd urmele tranşeelor care împânzesc dealul.

Întrunirea s-a încheiat prin participarea la o agapă frățească oferită de parohia gazdă.

Pr. Valentin Herbei