Vizite ale Regelui Mihai în eparhii românești

Regele Mihai și-a manifestat dorința de a reveni în țară îndată după căderea regi­mului comunist. Prima sa vizită în România a fost posibilă abia în 1992, și a fost una istorică, de Învierea Dom­nului, la Mănăstirea Putna, în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, păstorită de Mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovinei, actualul Patriarh al României. În cele ce ur­mea­­ză prezentăm amintirile unora dintre ierarhii Sfântului Sinod care l-au primit pe Re­gele Mihai în eparhiile Bisericii noastre de-a lungul anilor.
Mănăstirea Dealu, unde a urmat cursurile liceului militar
„Majestatea Sa Mihai I, Regele României, a venit la Târgoviște în perioada recentă de două ori. Odată, cu ocazia Zilei Municipiului Târgoviște, la 8 septembrie 2001, moment în care am comemorat 400 de ani de la moartea martirică a lui Mihai Voievod Viteazul și aniversarea a jumătate de mileniu de la sfințirea Mănăstirii Dealu.

Ceremoniile au debutat la Catedrala Arhiepiscopală cu oficierea Sfintei Liturghii, apoi a urmat o procesiune cu icoana Maicii Domnului, ocrotitoarea municipiului Târgoviște, de la Catedrală la Curtea Domnească, evenimentul încheindu-se la Mănăstirea Dealu, unde s-a oficiat un Parastas pentru Mihai Viteazul și au avut loc discursurile oficiale. Majestatea Sa a ținut atunci să precizeze că voievodul martir nu trebuie să fie numai un reper istoric, ci și un model pentru viitor, curajul său arătându-ne ce înseamnă să fii modern, integru și drept, cuvinte deosebit de actuale. Am avut atunci un moment de celebrare a unității noastre naționale, în jurul a două simboluri spirituale şi naționale la Mănăstirea Dealu, capul primului întregitor de țară așteptând slăvita Înviere în mormântul din pronaosul bisericii mănăstirii. Cel de-al doilea prilej a fost vizita Majes­tății Sale și a Familiei Regale la Reședința eparhială și la Mănăs­tirea Dealu, în 15 iunie 2010. A fost o vizită privată, moment de rememorare a locului spiritual și cultural al Mănăstirii Dealu, întrucât, așa cum se știe, Majes­tatea Sa și-a făcut studiile, la vârsta potrivită, la Liceul Militar «Nicolae Filipes­cu» de la Mănăstirea Dealu, fiind profund atașat de aceste locuri. Dacă ținem seama că a purtat și titlul de Mare Voievod de Alba Iulia, simbolistica este comple­tă, pentru că Târgoviște este legat de prima unire realizată de Mihai Voievod Viteazul, eveniment care a anunțat-o pe cea de la 1 decembrie 1918.” (†Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal)
Inaugurarea Cimitirului Românesc de Onoare de la Țiganca
„Regele Mihai, în timpul vieții sale, a dezvoltat țara, instituțiile statului și România Mare din care făcea parte și Basarabia. A ocrotit poporul, a fost alături de Biserică, iar românii au rămas cu amintiri bune ale acelor timpuri. Atunci când a poposit la Țiganca și s-a închinat în fața mormin­te­lor miilor de ostași români, pentru noi a fost deopotrivă bucurie și tristețe. A dorit să vadă din nou acele morminte într-un fel reînviate. Întrucât sunt născut la Țiganca, m-am bucurat de amenajarea acelui cimitir în locul unde au căzut peste 1.000 de eroi români și de prezența Regelui Mihai la inau­gurare, alături de peste 2.000 de persoane. În ultima vreme, cimitirul a căpătat o formă mai frumoasă, iar la Înălțarea Domnului facem acolo slujbă de pomenire pentru eroii români, în prezența reprezentan­ților corpu­lui diplomatic și a ro­mânilor care le cinstesc me­moria.” (†Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al plaiurilor)
Vizită istorică la Mănăstirea Putna de Învierea Domnului
„Regele Mihai a venit la Mănăs­tirea Putna să se închine la mor­­mântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și să participe la slujba de Sfintele Paști. Încer­case de două ori să vină în țară și nu i s-a aprobat, așa cum știm cu toții. Orice bun creștin are o mare dorință de a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitoru­lui nostru Iisus Hristos, la Ie­­ru­­­­salim. Orice bun român are dorința de a se închina la mor­mân­tul lui Ștefan cel Mare, nu­­mit de Mihai Eminescu «alta­rul conștiinței noastre nați­o­­­nale», iar Mănăs­tirea Putna, «Ierusalimul neamului nostru românesc». Dorința Majestății Sale a fost firească și legitimă, ca fiu și suveran al ţării prin ungere. Primii pași după un lung surghiun i-a făcut așadar la Put­na. «Nu avem viitor dacă nu ne respec­tăm trecutul», a spus Ma­jestatea Sa în cuvântul ținut în Parlamen­tul României cu ani în urmă. Putna ne amintește cel mai mult de trecutul nostru ro­mâ­­nesc, de istoria neamului nos­tru. L-am întrebat atunci cum a putut rezista atâția ani în sur­ghiun. Mi-a răspuns: cu ru­­gă­­ciu­­ne, credință și nădejde în Dumnezeu. Am constatat la Ma­jestatea Sa o judecată pă­trun­­­zătoare în Duhul adevă­ru­lui privind istoria nea­mu­lui nos­tru românesc. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împă­răția cerurilor întru bucuria mântuirii!” (†Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților)
Sărbători religioase la Castelul regal de la Săvârșin
„Întrucât Regele Mihai a fost legat de locurile acestea ale țării noastre, mai ales prin castelul de la Săvârșin din județul Arad, am avut totdeauna considerația cuvenită față de el, mai ales că împreună cu membrii Familiei Regale de multe ori venea în preajma sfintelor sărbători ale Crăciunului sau ale Învierii Domnului în arhiepiscopia noastră. Știu că acest obicei îl avea și înainte de 1947, pentru că preoții care au slujit la Săvârșin ne împărtășeau amintiri despre datinile locului în legătură cu vizitele regelui, obiceiurile de iarnă sau de Paști. La Crăciun și la Anul Nou se perindau colindători și erau poftiți la castel. Preoții aveau grijă în aceste zile să facă întâmpinarea cuvenită la biserică și de obicei în a doua zi de praznic membrii Familiei Regale participau la Sfânta Liturghie. Regele Mihai a vizitat mai multe biserici din județul Arad și a participat la diferite evenimente importante ale municipalității sau ale unor instituții de educație și cultură. Se purta cu multă atenție față de cei pe care îi întâlnea, indiferent că erau momente protocolare sau nu. Am avut convorbiri apropiate cu Regele Mihai, a fost foarte amabil și a primit cu multă plăcere asigurarea sentimentelor prețuirii noastre. Mai ales la Săvârșin aveam obiceiul să poposim la marile sărbători, în a doua zi de Crăciun sau de Sfintele Paști, pentru a ne întâlni cu Familia Regală. După Sfânta Liturghie săvârșită în biserica satului, ne invitau la castel, manifestau multă dragoste și primeau cu satisfacție istorisiri în legătură cu tradițiile locului. Regele avea o pasiune deosebită pentru istoria orașelor și satelor din zonă, amintind de familiile arădene cunoscute. Pe raza Săvârșinului și a unor localități învecinate avea cunoștințe și oameni apropiați încă din tinerețe. De asemenea, preoții Parohiei Săvârșin s-au bucurat de mare cinstire din partea Familiei Regale de-a lungul anilor. Înălțăm rugăciune lui Dumnezeu pentru odihna sufletului Regelui Mihai și așe­zarea sa în lumina veșniciei!” (†Timotei, Arhiepiscopul Aradului)
Pe urmele înaintașilor în Argeșul voievodal
„Într-una din vizitele sale din ulti­mii ani la Curtea de Argeș, Regele Mihai a dorit să facem câțiva pași, doar noi doi, prin Palatul Arhie­pis­copal. I-am propus să urcăm în bal­conul Palatului, de unde se ve­de celebra catedrală a lui Neagoe Vodă, sfântul nostru preaiubit, dar înainte de a ajunge, ne-am oprit pe scara principală și am stat așa, la povești, vreo trei ore, sprijinin­du-ne de balustradă. Abordarea câtorva episoade mai lungi din viața sa m-au surprins fericit. Mi-a povestit cum a plecat din Româ­nia. Lacrimi mari ca mărgăritarele se rostogoleau pe fața lui limpede ca cristalul. I se lumina privirea când povestea că a gospodărit bine grădina cu zarzavat în sere și solarii și, de bună seamă, crește­rea galițelor de tot felul. Cu un regret, un oftat mai prelung, mi-a povestit cum a trebuit să se des­par­tă de avionul său, din cauza lipsei de benzină mai ales, că la mecanică era de neîntrecut, după cum se știe de toată lumea. De câteva ori, în dialogul avut, reve­nea la amintirile pe care le păstra cu sfințenie despre mama sa, Re­gina Elena, denumită și Regina-Mamă. Starea sufletească era aparte! N-am mai văzut în viața mea o astfel de ipostază și felul cum un rege vorbește despre mama sa! A repetat mereu: «Dacă nu-mi dădea Dumnezeu o astfel de mamă, eu eram mort de mult! Salvarea și bucuria mea a fost mama mea, precum o simt și acum de față!» A trebuit să aștep­tăm până a suspinat între lacrimi și jălania inimii și a sufletului său, care a suferit de când a fost înde­părtat de mama sa de către Re­gele Carol al II-lea. A spus că a fost drama și tragedia vieții lui! L-am rugat să ne con­ti­nuăm dru­mul spre balconul din care se vede Sfânta Catedrală ca-n palma su­fle­tului! Nu a mai spus nimic! S-a re­tras în templul sufletului său, unde se simțea cel mai bine și apărat de indiscrețiile celor din jur! Pot spune că am plâns împreu­nă, ca și acum când brodez aceste cu­vinte!” (†Calinic, Arhiepis­copul Argeșului și Muscelului)
50 de ani de căsnicie în catedrala din Galați
„În 1998, Regele Mihai a celebrat 50 de ani de căsnicie. Întrucât s-a aflat atunci într-o vizită la Dunărea de Jos, am găsit de cuviință ca în catedrala din Galați să săvârșim o rugăciune de mulțumire pentru cei 50 de ani de căsătorie ai Majestă­ților Lor. A fost un moment extrem de emoționant și am reținut faptul că atunci când a fost amintită Re­gina-Mamă Elena, Regele nu și-a putut opri lacrimile. A fost un mo-ment extrem de emoționant, Re­gina de asemenea a fost sur­prin­­să de ceremonia atât de e­­mo­­­ționantă într-o catedrală plină de credincioși. Un eveniment care a marcat Familia Regală și pe cre­dincioșii din zonă este cel din 2006, când s-au împlinit 100 de ani de la punerea pietrei de teme­lie a catedralei din Galați, din voin­­ța Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta și în prezența principilor moștenitori Ferdinand și Maria, viitorii regi. Aceștia din urmă au așezat, în 16 aprilie 1906, piatra de temelie a catedralei. La un secol distanță, întreaga Familie Regală a participat la sărbătoarea de Înviere la Galați. A fost un mo­ment emoționant pentru popor, dar mai ales pentru Rege și Fa­mi­lia Sa. A fost un prilej de a con­­sta­ta cali­tatea sa umană și creștină și dis­po­nibilitatea de a urma înainta­șilor săi în privința res­pectului față de credință și de Biserică și de a păstra cu sfințe­nie idealurile de independență, de unitate, de liber­tate și solidaritate în țara noastră. Amintim, de ase­me­nea, rugăciu­nea de la biserica româno-elenă din Brăila și vizita Ma­jestății Sale în locul de suferin­ță al lagărelor de concentrare din Insula Mare a Brăilei, tot în aceea­și perioadă. Vizitele rămân pentru noi semnele unei autentice și per­pe­tue file din istoria neamu­lui nos­­tru, din viața poporului cu care s-a identificat Regele Mihai. Dum­nezeu să-l odihnească cu drepții!” (†Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos)
Sursa:http://ziarullumina.ro/vizite-ale-regelui-mihai-in-eparhii-romanesti-129053.html