Un an de Covid. Pandemia, motor al vieții duhovnicești?

Pe 26 februarie punem punct după un an de pandemie în România. Punct și de la capăt, pentru că în ciuda tuturor eforturilor, această boală ne va mai pune încă probleme.

Primul caz de coronavirus pe teritoriul României a fost confirmat în data de 26 februarie 2020.

Biserica Ortodoxă Română s-a confruntat cu provocări noi. Oricine privește onest, vede că acestea nu au fost decât un motor al vieții duhovnicești și, desigur, sociale. Explicația vine de la teologul care a scris „Terapeutica bolilor spirituale”:

„Suferința care însoțește boala duce, pe deasupra, la pocăință, favorizează părerea de rău și provoacă în suflet o bună dispoziție pentru rugăciune. Aceste efecte din urmă se dovedesc, la rândul lor fructuoase deoarece constituie motoarele esențiale ale oricărei vieți duhovnicești”, spune Jean-Claude Larchet.

Izolarea, teama, negarea sau chiar revolta s-au transformat ușor-ușor în responsabilitate la nivel de comunități. Implicarea Bisericii în această criză a fost clară din primele zile. La începutul lunii martie, persoane venite din Italia erau deja plasate în carantină în spațiile mănăstirilor. Au urmat valuri de colecte ale Bisericii pentru aparatură medicală, sprijin pentru cei izolați, dar și rugăciune multă în comuniune la distanță, prin intermediul tehnologiei.

Postul Paștilor și sărbătoarea în sine au coincis cu starea de urgență la nivel național. Mai toate parohiile au transmis slujbele audio sau video prin intermediul tehnologiei și au îndemnat la responsabilitate și grijă față de semeni. Moaștele sfinților au fost purtate în procesiuni prin toată țara.

„Numele lui Hristos, Liturghia, Euharistia, imnografia și iconografia au ieșit din spațiul sacru al bisericilor și au intrat acolo unde vrăjmașul lui Dumnezeu se aștepta mai puțin, în spațiul virtual, pe internet, acolo de unde Biserica lui Hristos a primit cele mai multe lovituri și răni. La asta vrăjmașul nu s-ar fi așteptat. (…) Mai mult, fiecare casă și fiecare familie și-a alcătuit propriul altar, casele credincioșilor devenind astfel, fiecare în parte, o biserică, precum în primele secole ale creștinismului”, remarca într-un text Episcopul Iustin.

Luptând cu efectele acestei epidemii, clericii au fost printre cei mai expuși la infectarea cu noul virus. În frunte cu Arhiepiscopul Pimen, mai mulți stareți, duhovnici și preoți de mir au plecat în Biserica Triumfătoare.

38 de milioane de euro a fost suma investită de Biserica Ortodoxă Română în filantropie în anul pandemiei.

„A fost necesar să arătăm prin fapte cât de importantă este filantropia”, a spus Patriarhul României.

„De la ajutorul financiar ori material, la trimiterea de echipamente sanitare de protecție acolo unde era cea mai mare nevoie de ele, până la rugăciunea, încurajarea și mângâierea celor bolnavi, a celor însingurați ori a celor îndoliați, Biserica Ortodoxă Română, în întreg ansamblul ei, prin ierarhi, clerici, voluntari și simpli credincioși, și-a intensificat eforturile pentru a răspunde urgent și eficient crizei provocate de pandemia de Covid-19”.

Deși s-au confruntat cu restricții, boală și moarte, creștinii au învățat încă o dată că suferința ne face să înțelegem mai bine sensul profund al vieții. Să privim cu credință înainte spre Hristos Cel Pironit pe lemn care ne spune: „Nu vă temeți!”.

Foto credit: Basilica.ro

Un an de Covid. Pandemia, motor al vieții duhovnicești?