Credincioși din Parohia Aradul-Nou în pelerinaj spre locurile natale

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei Arhiepiscopul Aradului, credincioșii Parohiei Ortodoxe „Sf. M. Mc. Gheorghe” Aradul Nou, au efectuat pentru al cincilea an, un pelerinaj la bisericile de lemn din Furcșoara și Căbești, Episcopia Devei și Hunedoarei, Luni 21 iunie 2021, cu prilejul Sărbătorii Sfintei Treimi. Destinația aleasă reprezintă pentru foarte mulți credincioși ai parohiei arădene și locul nașterii și a copilăriei.
Aproape 80 de credincioși arădeni, însoțiți de părintele Gabriel Mariș preot slujitor al Parohiei Aradul Nou, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită în biserica de lemn a Parohiei Furcșoara. Aceștia au fost întâmpinați cu multă dragoste de către oficialități în frunte cu primarul comunei Brănișca, dl. Adel Ștef. Biserica s-a arătat însă neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși sosită la biserică, mare parte din ei așezându-se pe lângă biserică, ascultând cu evlavie slujba. Părintele Alin Mureșan, parohul frumoasei biserici, păstorește acolo 11 credincioși, prezenți și ei la biserică, ca în fiecare duminică și sărbătoare. Auzind de eveniment, acestora s-au adunat și fiii satului plecați în alte localități din țară. A fost o sărbătoare dublă pentru cei prezenți. O bucurie nemărginită prilejuită de reîntâlnirea cu locurile natale, cu oamenii schimbați de anii care au trecut peste chipul lor. După Sfânta Liturghie, a fost săvârșite un parastas pentru toți preoții slujitori, ctitorii, binefăcătorii și mai ales pentru rudeniile adormite în Domnul ale celor prezenți iar mai apoi Taina Sfântului Maslu împreună cu un ales sobor de preoți. Toți cei prezenți au fost invitați de gazde la o agapă frățească, ocazie pe care toți au folosit-o și pentru a depăna amintiri.
De la Furcșoara, pelerinii au coborât la biserica de lemn din Căbești, locul natal al unora dintre pelerini, bucurându-se cu toții de peisajul mirific al acelor ținuturi. Și aici, cu toții au zăbovit în jurul bisericii, parcă nedorind să se desprindă de acele locuri. Aici preoții au săvârșit slujba Aghiazmei celei mici, în curtea bisericii.
Înainte de întoarcerea acasă, pelerinii au participat la slujba Vecerniei cu Litie în Catedrala Episcopală „Sf. Ierarh Nicolae” din Deva, cu prilejul pomenirii Sf. Ierarh Grigore Dascălul, mitropolitul Țării Românești.

Istoric
Parohia Aradul Nou
Parohia Aradul Nou a avut o biserică edificată în mod sigur din lemn, a cărui slujitor în 1767 era preotul Gheorghe Popovici, originar din Bătania. Sfârşitul bisericii şi chiar a parohiei ortodoxe poate fi pus pe seama masivelor colonizări habsburgice care au început încă din al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea continuând până în cea de-a doua jumătate a veacului. La sfârşitul perioadei de colonizare, Aradul Nou devine una dintre cele mai populate aşezări cu familii de origine germană. Nu după mult timp, între populaţia autohtonă şi noii veniţi, se nasc o serie de nemulţumiri şi asperităţi. În aceste împrejurări, prin ordinul din 24 iulie 1765 al Mariei Tereza, românii au fost mutaţi în Mănăştur iar sârbii la Felnac.
După primul război mondial, alături de puţinii români aflaţi în partea de cartier numită Mureşel, au fost aşezaţi colonişti aduşi din satele Furcşoara și Căbești de lângă Ilia (județul Hunedoara) dar şi din alte sate, întemeindu-se partea de cartier numită Colonia veche. Aceasta a fost grăuntele de muştar din care avea să se formeze viitoarea parohie ortodoxă din Aradul Nou. Cel care a depus eforturi pentru înfiinţarea noii parohii a fost preotul prof. dr. Nicolae Popovici, secondat de o serie de intelectuali şi funcţionari din administraţia de stat în frunte cu dr. Aurel Crişan. Urmare a creşteri treptate, începând mai ales cu 1921, a numărului ordodocşilor în Aradul Nou şi mai ales în Mureşel, care „au hotărât să se organizeze bisericeşte” în anul 1925, Ministerul Cultelor recunoaşte Parohia ortodoxă română Aradul Nou, ca parohie independentă. Până atunci credincioşii aparţineau de parohia Sânicolaul Mic.
Consiliul eparhial Arad numeşte, prin decizia cu numărul 1482/1926, ca administrator parohial pe profesorul preot dr. Nicolae Popovici, de la Institutul Teologic din Arad.
Biserica de lemn din Furcșoara, a fost ridicată în anul 1808. Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din satul Furcșoara, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03314), pare să dateze din secolul al XVII-lea; momentul înălțării se va putea preciza cu exactitate doar în eventualitatea descoperirii vechii pisanii, dăltuită, cu probabilitate, pe ancadramentul ușii dinspre naos, ascuns în prezent sub un strat impropriu de tencuială.
Veșmântul iconografic inițial, din care mai sunt vizibile astăzi doar unele mici fragmente din altar și de pe suprafața tâmplei, a fost executat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, putând fi atribuit fie preotului Ioan Zugravul din Deva, fie pictorului anonim de la Certeju de Jos; frumoasele icoane ale „Sfântului Ierarh Nicolae” și ale „Mântuitorului Iisus Hristos” au fost transferate în colecția de artă bisericească de la Protopopiatul Ortodox Orăștie.
Degradată din pricina șubrezeniei bârnelor, zestrea originală a fost înlocuită, în anul 1808, cu o alta, la fel de valoroasă, semnată de zugravii Simion și Gavriil Silaghi din Abrud; șantierul este atestat de inscripția de pe marginea sudică a bolții naosului: „Zugravindu-s-au această sfântă biserică în zilele înălțatului împărat Franțiscus al II-lea, vicariuș D[omania] Să Nicolae Huțovici, protopop eparhiei Iosif Nemeș, ctitor popa Petru, Bâce Adam, Conea Pătru, Bârj Toader, Negrilă Nicoară, Negrilă Gheorghe, birău Bâce Ion, cu cheltuiala satului, 1808, de Simon Silaghi din Abrud, Gavril Silaghi”. În fața bisericii, străvechiul „scaun de judecată” își mai așteaptă încă „împricinații”.
Biserica de lemn din Căbești

Biserica de lemn din Căbești, comuna Brănișca, județul Hunedoara a fost ridicată în 1673 și refăcută în 1864. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului” și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03279. Deși a fost ridicată în luna aprilie a anului 1673, dată transmisă de pisania săpată în ancadramentul ușii dintre naos și pronaos, biserica este menționată doar pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din 1829-1831; celelalte recensăminte ecleziastice ale secolelor XVIII-XIX, din motive necunoscute, o omit. La exterior, sub stratul actual de tencuială, aplicat în anul 1864, se poate ascunde o parte din decorul sculptural al intrării și al ferestrelor; la interior pot dăinui, de asemenea, eventuale fragmente picturale, degradate de scurgerea timpului. În secolul al XX-lea, în cadrul altui șantier de renovare, a fost înlocuită învelitoarea de șiță a lăcașului cu alta, inestetică, din tablă.
Preot Gabriel Cosmin Mariș