Recunoscători a ajunge să ne părtășim din bogăția duhovnicească a unei noi Duminici semănate pe calea mântuirii, ne străduim cu bucurie a vă aduce înaintea sufletului parte din întregul frumuseții Ortodoxiei: Liturghia Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în Parohia „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Bujac, Arad.
Sfântă Liturghie despre care, Preasfințitul Părinte Emilian a spus în cuvântul de învățătură astăzi rostit că este „lucrarea cea mai Sfântă și mare de recunoștință sau de mulțumire pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, cunoscute și necunoscute, arătate și nearătate deplin.”
În această Duminică, poate mai mult ca în altele, ne oprim asupra unui cuvânt, unei stări sufletești care înnobilează pe cel care o poartă: Recunoștința. Iar ea, Recunoștința, față de Dumnezeu și față de oameni, este atât de mare și frumoasă, încât a o scrie cu majusculă ni se pare mai mult decât firesc.
Evanghelia zilei: Vindecarea celor 10 leproși. Și cunoscut ne este tuturor cum dintre cei 10 oameni bolnavi de lepră vindecați de Mântuitorul Iisus Hristos, unul singur (și care era de alt neam) s-a întors să mulțumească, să fie recunoscător, să „dea slavă lui Dumnezeu” pentru binefacerea primită. Iar gestul lui, pe lângă vindecarea trupească, i-a adus și vindecarea sufletească: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!”.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„În Duminica a 29-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie se citește Evanghelia celor 10 leproși de la Luca 17, 12-19 , în care ne este prezentată vindecarea pe care Mântuitorul Iisus Hristos o săvârșește asupra celor 10 leproși. Mântuitorul Iisus Hristos mergea către Ierusalim și trecând prin Samaria și Galileia, ne spune Sf. Ev. Luca, s-a întâlnit cu 10 persoane care erau bolnave de lepră. Și văzându-i Domnul Hristos, i-a trimis pe aceștia să se arate preoților și pe când ei se duceau s-au curățit. Doar unul dintre ei s-a întors și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru faptul că a fost vindecat. Astfel ne este prezentat comportamentul celor 10 față de Dumnezeu și față de semeni pentru că atunci când oamenii primesc o binefacere de la Dumnezeu trebuie să fie și recunoscători.”, a spus Ierarhul.
Hristos iubește și vindecă de boală și de singurătate. În continuarea Cuvântului de Învățătură, Preasfințitul Părinte Emilian a explicat contextul acestei vindecări pline de iubire a Mântuitorului Iisus Hristos.
„Oamenii leproși, în Vechiul Testament, aveau un regim special de izolare și ei trebuiau să își poarte această boală în singurătate și nu aveau voie să se afle în comunitatea din care făceau parte. De aceea, Mântuitorul, văzând suferința și umilința lor a dorit să îi vindece, după cum făcuse și cu alte persoane. Mântuitorul înțelege suferința și se milostivește asupra lor, iar prin trimiterea lor către preoții Vechiului Testament El împlinește și Legea Vechiului Testament, dar totodată arată și dragostea Sa milostivă și vindecătoare asupra oamenilor aflați în suferință.”
Lecția de Recunoștință a singurului lepros vindecat care se întoarce să mulțumească este una mărturisitoare, din care fiecare dintre noi avem de învățat, a spus Preasfințitul Emilian.
„Indirect, acest lepros vindecat și recunoscător, care s-a întors la Domnul Hristos, a mărturisit că El, Hristos, este dătătorul vieții și doctorul sufletelor și al trupurilor, pentru că a conștientizat faptul că datorită Mântuitorului Hristos a fost vindecat. Învățăm din această Evanghelie a vindecării celor 10 leproși faptul că atunci când primim o binecuvântare sau un dar de la Dumnezeu trebuie să fim recunoscători, să mulțumim lui Dumnezeu. Iar când primim binefaceri de la oameni de asemenea trebuie să avem recunoștință față de ei. Pentru că Mântuitorul Hristos ne învață că omul nerecunoscător se află într-o stare sprituală nefirească, nedemnă și nesănătoasă. Pe când omul recunoscător este un om care realizează faptul că, cu ajutorul lui Dumnezeu și ajutorul oamenilor, a primit o vindecare sau un dar asupra vieții lui.”, a subliniat Ierarhul.
Lipsa Recunoștinței ne dezumanizează: „Când nu mai mulțumim lui Dumnezeu nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a dobândi vindecare, noi începem să ne dezumanizăm. Pentru că o persoană nerecunoscătoare devine o persoană inumană. Adică nu mai are conștiința mulțumirii față de Dumnezu și față de semenii săi. Nu este drept și nici nu este demn să nu mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor când ni se face bine.”
Totodată, a mai spus Preasfinția Sa, învățăm din Evanghelia de astăzi că deși Domnul Iisus Hristos nu caută slavă sau laudă de la oameni totuși cere de la noi să dăm slavă lui Dumnezeu, să-I mulțumim Lui și oamenilor ca să creștem duhovnicește în relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii.
Există multă boală și suferință în lume, iar Biserica are mijloacele ei de vindecare.
„Oamenii suferă și îndură diverse boli care le afectează atât trupul cât și sufletul. Nu există om pe fața pământului care să nu fi trecut printr-o încercare, suferință sau chiar boală. Tocmai de aceea trebuie să conștientizăm mai bine importanța sănătății în viața noastră și mai ales importanța darului vieții din partea lui Dumnezeu. Observăm că unora dintre cei bolnavi și vindecați de Hristos Domnul, Sfinții Evangheliști le dezvăluie numele, însă celor mai mulți identitatea le este învăluită în taină. Aceasta se întâmplă pentru că nu numele persoanelor este important ci faptul că se arată iubirea lui Dumnezeu care vindecă ființa umană, „propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor” (Matei 4, 23).
Sfânta Biserică are mijloacele ei de vindecare a bolilor, a bolnavilor: Sfintele Taine. Botezul curăță păcatul strămoșesc și toate păcatele săvârșite; Mirungerea întărește puterea darurilor Duhului Sfânt; Mărturisirea (Spovedania) vindecă sufletul de păcat; Euharistia stinge toată boala și dăruiește viață; Sfântul Maslu este Taina vindecării creștinilor bolnavi, a creștinilor care au nevoie de sănătate.
Scopul vindecării de care se îngrijește Biserica nu urmărește să facă pe om echilibrat, frumos și bun, ci dorește să-l unească pe om cu Dumnezeu. Pentru creștin, boala și suferința au sens. El știe că sănătatea fizică nu-i folosește la nimic dacă nu este folosită în scopul mântuirii, iar boala și suferința nu trebuie să-l sperie pentru că ele îi afectează numai trupul, dar nu-i pot ucide și sufletul, așa cum spune doctorul George Stan în lucrarea sa.”, a spus Ierarhul.
Ajutorul Sfinților și al fiecăruia dintre noi, în contextul înmulțirii bolilor și a suferinței.
„În contextul înmulțirii bolilor și a suferinței, nădăjduim și-n ajutorul Sfinților Doctori Tămăduitori. De aceea, foarte mulți dintre noi alergăm la ajutorul Sfinților Nectarie de la Eghina, Cuvioasei Parascheva, Luca al Crimeei, Nicolae și al altor Sfinți care au această putere de la Dumnezeu de a tămădui bolile și suferințele noastre. Mulți bolnavi suferă fiindcă nu-i ascultă nimeni. Ei trebuie să simtă dragostea noastră, faptul că sunt ființe unice, prețuite și ascultate. De aceea este important să îi vizităm pe cei bolnavi, pe cei bătrâni și pe oamenii singuri și să descoperim că în fiecare este prezent Hristos, iubitorul de oameni.”
Conlucrarea dintre preot și medic, Biserică și spital, a fost, de asemenea, subliniată în cuvântul de învățătură.
„Este o conlucrare între preot și medic, Biserică și spital. Așa după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur „Biserica nu este tribunal de judecată, ci un spital în care noi ne vindecăm sufletește și trupește.” Preoții au datoria de a se ruga pentru cei bolnavi, cum avem datoria fiecare dintre noi să ne rugăm pentru cei care se află în suferință, în diferite boli.”
Însă, față de toate acestea trebuie să ne arătăm recunoscători.
„Și totodată, așa cum reiese din Sfânta Evanghelie de astăzi, trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite. Sfânta Liturghie Euharistică este lucrarea cea mai Sfântă și mare de recunoștință sau de mulțumire pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, cunoscute și necunoscute, arătate și nearătate deplin. Suntem îndemnați totuși astăzi de Mântuitorul Hristos să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul vieții, pentru sănătatea și pentru tot ajutorul primit în viață de la Preasfânta Treime. Totodată să mulțumim părinților care ne-au născut și ne-au crescut în dreapta credință, părinților spirituali/duhovnicești care ne iartă prin Harul lui Dumnezeu păcatele și ne călăuzesc viața noastră duhovnicească. Să mulțumim educatorilor, profesorilor și medicilor, celor care ne-au sprijinit în această viață, la vreme de încercare, de boală, de necaz și de suferință. Să mulțumim oamenilor care ne sprijină în această viață și sunt sau au fost alături de noi pentru a ne bucura de darul vieții și celelalte daruri ale lui Dumnezeu care lucrează în viața noastră”, este părintescul îndemn al Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul.
16 ianuarie 2022, Duminica a 29-a după Rusalii, o Duminică pe care lesne am putea-o numi Duminica Recunoștinței. O duminică în care Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul i-a îndemnat pe credincioșii care au participat la Liturghia Arhierească săvârșită în Parohia din Bujac să nu uite să fie recunoscători pentru darurile primite de la Dumnezeu și de la oameni. I-a îndemnat pe ei și pe toți cei care vor alege să se părtășească de acest cuvânt.
După Sfânta Liturghie, Ierarhul arădean a resfințit Casa Parohială la care Părintele Mircea Proteasa, noul Preot Paroh, a efectuat lucrări de refacere, reamenajare și dotare. Începând de astăzi, Biblioteca Parohiei din Bujac va purta numele „Pr. dr. Vasile Ioan Pop”, întrucât cărțile au fost donate parohiei de fostul Preot Paroh, Părintele Vasile Pop.
