„Se sfințește biserica aceasta, cu hramul Sfântul Nicolae. Prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”
Biserica „Sfântul Nicolae” din Păuliș a fost resfințită astăzi, în Duminica a 20-a după Rusalii, de către Ierarhii arădeni, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei și Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Emilian Crișanul, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi, la plinirea a 240 de ani de la zidirea și 140 de la restaurarea acestui lăcaș de închinare.
Participând la Liturghii arhierești nu de puține ori, vorbim adesea în articolele noastre despre bogăție. Cum altfel am putea descrie toate cele din Liturghii adunate? Despre bogăție vorbim și astăzi: bogăție de sens, bogăție de bucurie, bogăție de liniște, pace și împăcare. Deși poate părea oarecum exagerat a vorbi astăzi, în contextul veștilor de războaie de tot felul, despre bucurie, liniște, pace și împăcare, găsim potrivit a face mărturia unei alte dimensiuni a timpului și vieții, acolo, în Liturghiile care deschid Cerul pentru noi toți.
Timpul acestei Duminici, adevărată sărbătoare pentru comunitatea din Păuliș, care, de la primele ore ale dimineții a ieșit întru întâmpinarea Ierarhilor noștri, pentru ca mai apoi, cu mic cu mare, să își plece genunchii și să se roage împreună cu ei ca biserica „Sfântul Nicolae”, martora tutror bucuriilor, necazurilor și neputințelor lor de mai bine de două secole, să fie reînveșmântată cu strălucirea Harului lui Dumnezeu, zicând: „Umple-o pe ea de lumina Ta cea veșnică; Alege-o locaș Ție; Fă-o scaun al slavei Tale, împodobește-o cu darurile Tale cele dumnezeiești și mai presus de lume; Fă-o să fie liman celor învoforați, lecuire celor pătimitori, bolnavilor scăpare, diavolilor înfricoșare. Să fie ochii Tăi ziua și noaptea și urechile Tale luând aminte spre rugăciunile celor ce cu frică și cu bună cucerncie vor intra în ea și vor chema întru tot cinstitul și preaslăvitul Tău nume…”.
Este, așadar, cu adevărat o altă dimensiune a timpului și a vieții, acolo, în biserici, cu fiecare sfințire, Liturghie, rugăciune și Taină.
Evanghelia acestei Duminici, chiar în contextul îngrijorătoarelor vești din Israel, vine și spune lumii, prin văduva din Nain căreia Mântuitorul avea să îi învieze fiul (Luca 7, 11-16), ”NU PLÂNGE!”. Nu plânge, pentru că „moartea nu are putere asupra vieții omului credincios, iar Hristos nu numai că a vindecat de moarte pe fiul văduvei din Nain, ci a vindecat-o și pe mama lui de singurătate, iar odată cu ea vindecă pe orice mamă și pe orice om singur.”, după cum avea să ne spună Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, într-o altă Sfântă Liturghie.
În Cuvântul de învățătură rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a așezat la sufletele credincioșilor chipurile celor doi tineri pe care citirile scrispturistice de la Galateni 1, 11-19 și Luca 7, 11-16 ni-i descoperă astăzi: fiul înviat al văduvei din Nain și pe Sfântul Apostol Pavel.
„Ascultând astăzi cele două texte scripturistice propuse spre citire, cel evanghelic, despre învierea fiului văduvei din Nain, și cel apostolic al Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Galateni, ne-am dat seama că se vorbește despre doi tineri: un copil al unei văduve, singurul copil la părinți, înviat de Mântuitorul Iisus Hristos, și un Apostol tânăr, care vorbește despre cum a ajuns din persecutor al creștinismului un mare Apostol, prin convertirea de pe Drumul Damascului. Iată, așadar, pe un plan mai mic, un copil înviat din morți, iar pe de altă parte un tânăr care, lăsând întunericul morții sufletești, ajunge la Înviere.
Desigur, ne putem considera pe noi într-o situație asemănătoare, dacă vorbim de căderi, de ispite, de încercări, de tot felul de piedici în viață și care adesea ne-ar putea doborî, prin neîncredere în forțele noastre proprii și a faptului că peste toate avem ajutorul lui Dumnezeu.
Un tâlcuitor al Sfintei Evanghelii de astăzi ne atrage atenția că nu trebuie să neglijăm un aspect al acestei relatări, și de altfel, a evangheliilor care vorbesc și despre alte învieri din morți, și anume că nu se referă la moarte ca la o dramă.
Avem aici la Păuliș o biserică ce ne-a rămas din vremuri, care oglindește simțământul apartenței noastre la Biserică, jertfa înaintașilor care au lăsat o avere pentru totdeauna, pentru Împărăția lui Dumnezeu. O jertfă care trebuie lăsată în bună stare celor ce urmează.”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Timotei.
La rândul său, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a înălțat un gând de mulțumire înaintașilor pentru moștenirea lăsată și totodată i-a felicitat pe enoriașii Parohiei din Păuliș care, împreună cu părintele paroh, au înfrumusețat lăcașul de închinare
La finalul Sfintei Liturghii, în semn de deosebită prețuire și părintească dragoste, Chiriarhul locului i-a acordat Părintelui Paroh Ungur Daniel Nicolae rangul de Iconom-Stavrofor pentru toată lucrarea duvohnicească și gospodărească din parohia încredințată spre păstorire.
8 octombrie 2023, Duminica a 20-a după Rusalii; Vindecarea fiului văduvei din Nain; Liturghie Arhierească încununată de prezența celor doi Ierarhi arădeni, a unui bogat sobor de preți și diaconi, mulțime de credincioși și autorități locale și județene; Slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Păuliș, pe un loc mai înainte sfințit prin jertfa Eroilor care, în urmă cu aproape opt decenii, făceau cel mai de preț dar acestor meleaguri și țării: propriile vieți.
