Pentru ”sara de astă seară”, după versul colindului, ne-am propus să ajungem la Seara duhovnicească anunțată de zilele trecute în comunitatea Parohiei Ortodoxe din Bujac, unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul avea să le vobească celor care au ales să petreacă măcar un strop de timp departe de agitația zilelor, despre ”Nașterea Domnului Iisus Hristos – Sărbătoarea Darurilor”.
Nu de mult, în 13 decembrie, am participat la o altă întâlnire duhovnicească pe care Preasfinția Sa a avut-o cu ascoriștii, preoții și credincioșii arădeni, în Aula Facultății de Teologie, unde s-a vorbit despre ”Copilărie, tinerețe și bătrânețe în lumina Sărbătorii Nașterii Domnului”. N-am amintit întâmplător de acea seară. Pentru că în cadrul acelei conferințe, după cum aveau să o anunțe pe atunci ascoriștii, Ierarhul a schimbat ceva. Nu doar a întins un pahar cu apă celor însetați de cuvânt, ci i-a invitat pe cei din sală să învârtă împreună de roata fântânii, pentru ca mai apoi să se bucure în același duh de apa scoasă.
Ulterior publicării articolului de atunci, doamna Viorica Șandor, profesor de Religie la Colegiul Național Moise Nicoară, care participase și chiar se prinsese de roata fântânii, scria pe pagina de socializare că a fost o „seară plină de bucurii duhovnicești, în care Ierarhul nostru a arătat că Iubirea vine din sufletul fiecăruia, că funcția nu creează ziduri, ci punți între oameni!”.
Ne-am amintit de cele scrise de dumneaei, în seara aceasta când, în incinta Centrului Pastoral Sf. Ier. Nicolae din Parohia Ortodoxă Bujac, Preasfințitul Părinte Emilian avea să creeze din nou punți de legătură între oameni, provocându-i să își deschidă inimile, să răscolească în amintiri și să le împărtășească tuturor sau pur și simplu să le ofere posibilitatea de a-și spune unii altora ”Sărbători binecuvântate!”.
Seara a început, firesc, cu Corul de copii al Parohiei Ortodoxe Arad Bujac, care au colindat, așa cum doar copiii simt și stiu să o facă, pentru ca mai apoi, Preasfințitul Părinte Emilian și Părintele Paroh să îi răsplătească așa cum se cuvine, cu daruri.
În continuare, acolo… în paharul cu apă întins tinerilor din fața Sfinției Sale, Ierarhul a vorbit, la invitația fostului și actualului Preot Paroh, Pr. Vasile Pop și Pr. Mircea Proteasa, despre Sărbătoarea Darurilor. Despre darurile lui Dumnezeu și totodată la darurile pe care ni le facem unii altora.
Cu Sfânta Scriptură în mână, Preasfințitul Părinte Emilian a exemplificat aspecte din relația noastră, a oamenilor, cu Dumnezeu Cel care ne dăruiește totul și nu așteaptă de la noi decât recunoștința.
Cel mai mare dar primit de la Dumnezeu este Darul Vieții, a spus Ierarhul. După ce a arătat cât de Bun a fost Dumnezeu cu oamenii din Vechiul Testament, Preasfinția Sa a vorbit despre Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, ”Darul suprem al lui Dumnezeu Tatăl” pentru noi toți, prin care omenirea a fost răscumpărată din păcat. La Nașterea Sa, magii I-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie, teologii și imnografii Bisericii noastre subliniind faptul că pământul a oferit peștera, omenirea a oferit-o pe Fecioara Maria, iar Cerul L-a oferit pe Fiul Său „pentru ca toți cei ce cred în El să nu moară”.
În continuare au fost aduse înaintea sufletelor și a minților, multele daruri pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a făcut oamenilor: a înviat mai multe persoane, a dăruit sănătate celor bolnavi, a înmulțit peștii și pâinile, Trupul și Sângele Său dăruit contemporanilor Săi și generațiilor de creștini ce urmau a se naște, darul iertării, darul Sfintelor Taine pe care Biserica să le folosească spre binele oamenilor, darul înfierii, darul vieții veșnice, darul de a putea deosebi binele de rău și a adevărului de minciună ș.a..
De asemenea, Ierarhul a amintit de darurile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului român prin Sfântul Apostol Andrei, cărturarii luminați, Ierarhii care au slujit Biserica, Sfinții dăruiți Bisericii noastre (Sfinți Voievozi, Sf. Mărturisitori, SF. Cu Sfinte Moaște prin care Dumnezeu lucrează în viețile noastre), Eroii neamului, subliniind că suntem responsabili de darurile primite de la înaintași și totodată avem datoria să le înmulțim cu dragoste în familie și societate.
În privința darurilor pe care ni le facem unii altora, mesajul a fost unul cât se poate de clar: să le facem cu dragoste, dezintersat, fără vicleșug, pentru că doar dăruind astfel ne facem prelungiri ale mâinilor lui Dumnezeu.
În partea a doua a Serii duhovnicești, Ierarhul i-a invitat pe cei prezenți să își deschidă sufletele și să împărtășească spre folos celorlalți părticele din el.
Prima care și-a deschis sufletul a fost chiar doamna Coralia Adina Cotoraci, Rectorul Universității de Vest Vasile Goldiș din Arad, care, cu o voce emoționată a spus că un frumos dar îi sunt amintirile calde din copilărie și deși Crăciunul îi este însoțit, de câțiva ani, de tristețea trecerii la cele veșnice a tatălui dumneai (n.r. Domnul profesor Aurel Ardelean, rectorul fondator al Universității ‘Vasile Goldiș’ din Arad), îi place comuniunea pe care o are în această perioadă cu familia, cu pacienții pentru care, din păcate, unora acesta le este ultimul Crăciun, dar și cu copiii care au nevoie de un zâmbet în plus de sărbători. Acestei mărturii, Ierarhul s-a îngrijit a așeza și un pansament, de altfel valabil pentru toți cei care se regăsesc în Colindul tatălui: cu o prescură în mână, Preasfinția Sa a explicat cum, prin miridele scoase spre pomenire la Sfânta Liturghie, cei trecuți de pragul veșniciei rămân în comuniune cu noi cu toți. Sunt cu noi și sunt vii.
La microfon au vorbit mai apoi chiar tineri de toate vârstele. Și indiferent de straie, emoții, ocupații și nume, firul care lega toate acele ferestre deschise ale sufletelor purta un singur nume. TIMPUL. Timpul, cel mai frumos și prețios dar pe care ni-l putem face, cu dragoste și sinceritate, unii altora.
Sara de astă sară, un neprețuit dar de unde, poate, toți am plecat cu același gând rostit la un moment dat de Preasfințitul Părinte Emilian: „Prezența, dragostea și căldura sufletească nu pot fi înlocuite de darurile materiale”.
