În data de 16.06.2024, preoţii din cadrul Cercului Pastoral-misionar  Nr.3 Gurahonţ, coordonat de către preotul Moţ Aurelian Iulian, s-au întrunit la Biserica ortodoxă cu hramul „Nașterea Domnului” din parohia Iosășel, protopopiatul Sebiş.

În cadrul acestei întruniri s-a săvârşit Sfânta Taină a Maslului.

Din sobor au făcut parte: pr. Moț Iulian coordonatorul cercului, pr.Groza Ștefan de la parohia Dieci, pr. Lușcă Ciprian de la parohia Zimbru, pr. Vesa Ioan de la parohia Iosășel, pr. Rocsa Sebastian de la parohia Pescari, pr. Zbârcea Teodor de la parohia Mădrigești, pr. Curechean Alin de la parohia Cil și pr. Bej Florin de la parohia Crocna.

Având în vedere că Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor ” și „ Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, preotul Groza Ștefan de la parohia Dieci a susținut următoarele teme:

1. Prețuirea sănătății și a vieții ca daruri ale lui Dum­nezeu (Macabei9, 20-21; Ioan 5, 14; 13, 6);
2. Responsabilitatea preotului cu privire la cercetarea bolnavilor și la administrarea Sfintelor Taine acestora (Spovedanie, Împăr­tă­șire, Maslu).

În susținerea temei părintele Ștefan spunea: Potrivit credinţei creştine, lumea a fost creată de Dumnezeu ca un dar pentru oameni. Viaţa este şi ea un dar al lui Dumnezeu. Tot ce mănâncă şi bea omul „de pe urma muncii lui este un dar de la Dumnezeu“ (Eccl. 3,13). Înţelepciunea, ştiinţa, bucuria sunt daruri ale lui Dumnezeu. Chiar dacă lumea ar fi dată omului numai spre cunoaştere, şi tot ar fi un dar al lui Dumnezeu.

 Lumea este şi un cuvânt sau o cuvântare coerentă a lui Dumnezeu către om, într-o înaintare continuă. Lucrurile sunt darul Cuvântului lui Dumnezeu care luminează viaţa. Dumnezeu ne arată iubirea Sa prin lumea ca dar, pentru ca să se realizeze un dialog progresiv în iubire cu noi. Însă, pentru aceasta trebuie ca şi noi să întoarcem lui Dumnezeu un dar.

 Dar omul nu are ce să dea lui Dumnezeu de la sine. Dumnezeu se bucură ca omul să renunţe la unele din darurile primite, întorcându-le. Acesta este sacrificiul omului, întrucât putând considera în lăcomia lui că toate cele date lui de Dumnezeu îi sunt necesare, renunţă totuşi la unele dintre ele. Prin aceasta, el arată că recunoaşte că toate le are de la Dumnezeu ca dar şi îi aparţin Lui.

Așa cum Domnul Iisus Hristos nu a pus vreo povară asupra cuiva, ci a oferit iubirea Sa smerită și milostivă, adică propria Sa Persoană, la fel și preotul trebuie să ofere sprijin atât în plan duhovnicesc, rugându-se pentru cei bolnavi, cât și în plan intelectual și social, printr-o atenție sporită, spre o recuperare integrală a bolnavului, sufletească și trupească. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndrumă: „O dovadă clară a bunătății nemăsurate a lui Hristos e că nu așteaptă rugămintea celor în suferință, ci, din iubire de oameni, o ia înaintea rugăminții lor”.

În finalul întâlnirii, preotul paroh Vesa Ioan  a mulţumit preoților și celor prezenți pentru participare.

Pr. Moţ Aurelian Iulian