Devenită deja tradiție, prima Duminică după cinstirea cuvioasei maicii noastre Parascheva „de la Iași” – hramul Bisericii Parohiei Tauț din Protopopiatul Ineu, a adunat membrii Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu, la ceas de rugăciune și meditație.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț , Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Pavel Dan – Parohia Șilindia, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe  – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Bisorca Ciprian-Gheorghe – Parohia Iercoșeni. Soborului s-a alăturat și invitatul de suflet Pr. Ic. Stavr. Pavel Teodor, Consilier patrimoniu – Parohia Arad – Centru.

Părintele Pavel Teodor ne-a chemat, printr-un frumos și bogat cuvânt de învățătură, la adâncirea înțelesurilor teologice și duhovnicești ale Tainei Sfântului Maslu, pornind de la cuvântul Sfântului Apostol Iacov ” Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 13-15).

Din punct de vedere istoric, rânduiala Tainei Sfântului Maslu se săvârșea, la început, la căpătâiul celui bolnav, de aceea și formularea rugăciunilor din cadrul acestei Taine sunt pentru o singură persoană (la persoana a treia singular). Mai târziu, crescând numărul celor din Biserica creștină – implicit și a celor bolnavi și în suferință – această Taină a început a fi săvârșită ocazional în biserică pentru mai mulți credincioși în suferință adunați special pentru această Taină, folosindu-se formulările colective (persoana a treia plural). Un caz mai aparte l-a avut Biserica Ortodoxă Română în perioada comunistă, când nu se admiteau adunări publice  și o implicare prea vizibilă a Bisericii pentru cei bolnavi – motiv pentru care în acea perioadă (ca în perioada de început a creștinismului) se mai săvârșea această Taină la casele celor bolnavi.

Deschiderea post-decembristă (după revoluția din 1989) a determinat practica Sfântului Maslu ”de obște”, adică, în Sfânta Biserică, periodic, pentru toți cei bolnavi și în suferință, ce se adunau special pentru aceasta. Această practică ”de obște” are însă, o latură pozitivă – cea în care cei cu adevărat bolnavi și în suferința găsesc sprijin moral și ajutor duhovnicesc, și care pregătindu-se în prealabil (cercetare de sine, spovedanie, împlinire canon, împărtășire)  cu ”rugăciunea credinței” dobândesc tămăduire sufletească și trupească. Latura negativă a acestei practici constă în trendul pe care cei nepregătiți duhovnicește, și care nu sunt cu adevărat în suferință sufletească și trupească îl deprind, acela de a participa constant, oriunde aud că se săvârșește această Taină, argumentând ”că așa este bine”, în realitate se reduce esența, adâncimea Tainei, se bagatelizează până la nivelul de spectacol, uneori un fel de turism religios. Minunea – fie ea și a vindecării – nu este în spectacol, există o diferență între miracol și Taină, aceasta (Taina) este mai mult decât misterul, depășește știința. Cine ar putea explica cum lacrimile pocăinței celui bolnav și în suferință, împletindu-se cu nădejdea, cu credința în rugăciune, în Taina Sfântului Maslu, unde invocându-se lucrarea Sfântului Duh prin rugăciunea rostită de șapte ori peste untdelemnul pentru cei bolnavi, aduce alinare și vindecare celui bolnav.

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de d-l Primar Lela Florin, Peia Paul, Mihai Constantin și toți cei prezenți care au înfrumusețat momentul de la strană.

În încheiere, preotul paroh Bun Costel a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Sfinții doctori fără de arginți în perioada persecuției Bisericii sub Imperiul Roman păgân (Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfinții Mucenici Chir și Ioan, Cosma și Damian, Sfânta Ermionia, Sfintele Mucenițe Zenaida și Filonia ș.a.)”.

Originar din Antiohia Siriei, Sfântul Evanghelist Luca din tinerețe a deprins greaca, egipteana și meșteșugul doctoricesc, făcându-se doctor iscusit. Apoi a mai învățat tehnicile de zugrav și pictor și a învățat și limba iudaică, fiind la Ierusalim când l-a întâlnit, ascultat și urmat pe Hristos. El a fost unul din cei șaptezeci de apostoli. Focul dragostei către Dumnezeu care se ascundea în inima Sfântului Luca a ieșit la vedere prin aceste cuvinte: „Oare nu era inima noastră arzând întru noi, când ne grăia nouă pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32). Sfântul Luca a fost părtaș durerilor și ostenelilor lui Pavel întru bunăvestirea lui Hristos, pentru că îi urmă lui propovăduindu-L pe Hristos nu numai Iudeilor, ci și neamurilor. El a fost în Roma la dânsul, precum arată Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, și era foarte iubit de Pavel. Scriind către Coloseni Apostolul Pavel, zice: „Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit”. La fel, în Epistola către Corinteni, Pavel îl laudă pe Luca, zicând: „Dar nu numai atât, ci este și ales de către Biserici ca tovarăș al nostru de călătorie, având darul acesta, spre slava Domnului Însuși și spre osârdia noastră” (II Corinteni 8, 19).

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, s-a născut în cetatea Nicomidiei, în părțile Bitiniei, din tată de neam bun, cinstit și bogat, cu numele Evstorghie și din maica sa, Euvula. A deprins învățătura gramaticii, limbii și filosofiei grecești, apoi tatăl său l-a dat la meșteșugul doctoricesc, la un oarecare Eufrosin, doctor slăvit, ca să se deprindă cu acel meșteșug. Având purtare bună, vorbire blândă, bun medic, frumos la față, iubit de toți și cunoscut însuși împăratului Maximian persecutor al creștinilor. Îl întâlnește pe preotul Ermolae, care îl va și boteza și îndruma în credința creștină. Tămăduind miraculos suferințe ce nu puteau fi vindecate, făcând mai multe minuni, a fost pârât împăratului, a fost întemnițat și torturat, în cele din urmă omorât cu sabia și ars.

Sfântul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese, cu darul lui Dumnezeu şi după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, neluând plată, ci binevestind în acest fel credinţa creştină. Pornind prigoana creștină în Alexandria a plecat din Egipt, s-a dus în Arabia, a intrat în viața pustnicească şi multe şi minunate tămăduiri a făcut.

În vremea aceea, s-a întâmplat sa se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan, din ținutul Edesei şi purtase multă vreme dregătoria ostășească. Acum, lăsând toate, căuta pe Hristos, și auzind el de minunata propovăduire pe care o săvârșea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui şi l-a aflat în Arabia, a rămas lângă dânsul, ca ucenic, şi-l însoțea şi-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare, învățând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala. Au fost decapitați deoarece nu au vrut a se închina idolilor, prăznuiți la 31 Ianuarie.

Sfinții Cosma și Damian. Biserica cinstește trei perechi de Sfinți Cosma și Damian, fiecare pereche fiind frați și tămăduitori, trăitori în veacurile II-IV creștine. O pereche era din Roma, uciși cu pietre pentru că nu s-au închinat idolilor, prăznuiți la 1 Iulie. Altă pereche era din Arabia, tămăduiau și propovăduiau din cetate în cetate, motiv pentru care au fost prinși, chinuiți, în cele din urma decapitați, prăznuiți pe 17 Octombrie. A treia pereche din Asia, prăznuiți pe 1 Noiembrie, rămași orfani de tată de mici, au fost crescuți cu credință de mama lor, au deprins meșteșugul medicinei atât pentru oameni cât și pentru animale, nu au suferit moarte martirică.

Viețile altor tămăduitori precum Sfânta Ermionia, Sfintele Mucenițe Zenaida și Filonia ș.a. au fost amintite în discuțiile ce au urmat.

Următoarea întrunire a preoților din Cercul Pastoral-Misionar Târnova va avea loc la data de 27 octombrie la Parohia Drauț.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius