Data de 11 mai este zi de comemorare pentru doi mari duhovnici români, unul dintre ei propus spre canonizare. Se împlinesc 21 de ani de la trecerea la Domnul a Ieroschimonahului Dionisie Ignat, respectiv 26 de ani de la mutarea în veșnicie a Arhimandritului Ilarion Argatu.
Părintele Dionisie Ignat, starețul Chiliei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Colciu din Athos a fost propus spre canonizare Patriarhiei Ecumenice și este posibil să fie proclamată sfințenia sa în această toamnă.
Părintele Dionisie Ignat
Părintele Dionisie Ignat a trăit în Sfântul Munte Athos timp de 78 de ani, fiind un mare sihastru și duhovnic al multor părinți athoniți, stareți, ieromonahi, pustnici, monahi și pelerini.
Originar din județul Botoșani, Dumitru – din Botez, părintele Dionisie s-a născut în data de 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni. În 1926 a mers în Athos împreună cu fratele său Gheorghe, cu 10 ani mai mare decât el. A fost tuns în monahism la vârsta de 17 ani cu numele Dionisie.
Părintele Dionisie a avut mulți fii duhovnicești printre monahii din Sfântul Munte și nu numai, dintre care îl amintim pe Părintele Iosif Vatopedinul, ucenicul Sfântului Iosif Isihastul.
Dionisie avea strânse legături duhovnicești și cu Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Ieroschimonahul Ioan Guțu și cu Protosinghelul Petroniu Tănase, starețul Schitului românesc Prodromu. Între cei care au primit sfaturi de la Părintele Dionisie Ignat se numără și Regele Charles al 3-lea al Marii Britanii, care a participat la înmormântarea duhovnicului.
Părintele Dionisie a trecut la viața veșnică în 2004, la vârsta de 95 de ani, fiind considerat drept unul din cei mai mari duhovnici ai Sfântului Munte.
Părintele Ilarion Argatu
Arhimandritul Ilarion Argatu a fost unul dintre marii duhovnici români și mărturisitor în închisorile comuniste.
Tânărul Ioan, după numele primit la botez, era originar din în localitatea Valea Glodului, județul Suceava. S-a născut în data de 2 august 1913 într-o familie numeroasă. A absolvit Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi pe care a urmat-o simultan cu Școala Militară din Bacău, ajungând locotenent.
După facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, fiind trimis ofițer în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari, la granița cu Ungaria.
În anul 1940 s-a căsătorit, iar ulterior a fost hirotonit preot pe seama Catedralei Mitropolitane din Iași. După 6 ani, părintele a fost transferat în localitatea Boroaia pentru a finaliza biserica parohiei. La scurt timp după venirea sa în parohie a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” și condamnat la închisoare. În fond, părintele Ioan nu ascultase de ordinele comuniștilor de a scurta slujbele și de a îndemna oamenii să meargă duminica la muncă.
Odată cu grațierea deținuților politici din 1964, Părintele Ioan a fost absolvit de vină și s-a putut întoarce în Boroaia să reia construcția bisericii pe care a și terminat-o în 1970. După doi ani, a rămas văduv. În anul 1973, Părintele Ioan a luat decizia de a se călugări, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Capitală, apoi a trăit o perioadă la Mănăstirea Căldărușani.
Părintele Ilarion a decis să rămână la Mănăstirea Cernica, unde a slujit până la trecerea în veșnicie, în 1999. Aici îi ajuta pe cei tulburați de duhurile rele. Pe lângă biserica din Boroaia, Părintele Ilarion a făcut o colectă și a ridicat un lăcaș de cult în localitatea sa natală.
Tot cu ajutorul credincioșilor a contribuit semnificativ la cumpărarea unui teren în Ierihon pentru Comunitatea Românească din Israel, unde a fost construit un lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Domnului”.
2025, Anul Centenar al Patriarhiei Române, este și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.
https://basilica.ro/11-mai-zi-de-comemorare-pentru-doi-mari-duhovnici-romani/