Parohia Arad – Grădiște I | Arhiepiscopia Aradului

Parohia Ortodoxă Româna Arad – Grădişte I

Hramul: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”

Protopopiatul: Arad

Preot paroh: Octavian-Mihai Blaj

Data şi locul naşterii: Ghioroc, jud. Arad

Domiciliul: Arad,

Studii: licenţiat în teologie ortodoxă Arad

Adresă de contact:

Nr. de credincioşi: 3240

Data construirii bisericii: 1935-1942

Materiale din care este construită: fundaţie – piatră de codru, zidărie autoportantă, boltă din beton armat, acoperită cu tablă

Evenimente mai importante din viaţa parohiei: vizite anuale ale ierarhului

Târnosire bisericii: 24 mai 1942, la praznicul Pogorârii Sfântului Duh de către episcopul locului de atunci – Andrei Magieru

Diacon Călin Teuca

Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Arad-Grădişte (Protopopiatul Arad)

ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE. [PREZENTARE GENERALĂ A LOCALITĂŢII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC, MONUMENTUL EROILOR] Cartierul Arad-Grădişte s-a întemeiat în jurul anului 1898. Până la anul 1918 era locuit numai de C.F.R.-işti şi muncitori de la fabrici. Odată cu sfârşitul primului război mondial, închegându-se statul român în graniţele sale fireşti, tinerii de la sate sunt chemaţi în slujba Statului, iar căminele lor apar, rând pe rând, în acest cartier care la anul 1925 ia numele de Grădişte. Numărul Populaţiei româneşti a crescut an de an prin imigrare, cei mai mulţi refugiaţi în timpul celui de al doilea război mondial din toate colţurile ţării, majoritatea fiind muncitori C.F.R. care se stabilesc în imediata apropiere a gării. Stabilitatea sau fluctuaţia credincioşilor este în strânsă legătură cu natura serviciilor pe care le aveau. La începutul anilor ’70, populaţia cartierului Grădişte a început a spori datorită faptului că mulţi oameni de la ţară s-au mutat la oraş, dezvoltându-se mult partea stângă a cartierului, spre triajul C.F.R. Episcopia recunoaşte Parohia Grădişte prin Hotărârea nr. 6079/1928 din 22 octombrie, iar Ministerul Cultelor cu data de 1 ianuarie 1929, prin Decizia nr. 3591/1929, fiind trecută ca parohie bugetară.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI, ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢIE] Planurile pentru construirea bisericii au fost întocmite în 1935 de către arhitectul Iosif Kalonsek din Arad, în stil bizantin, având lungimea de 25 m, lăţimea de 15 m şi înălţimea de 24 m, iar piatra de temelie a fost pusă în 7 august 1935. Materiale din care este construită: fundaţie – piatră de codru, zidărie autoportantă, boltă din beton armat, acoperită cu tablă In 28 mai 1940 s-a primit cea mai frumoasă podoabă a bisericii – iconostasul. [PICTURA] În vara anului 1941, începând cu 11 iunie şi până la jumătatea lunii decembrie, biserica a fost împodobită cu pictura în frescă de către pictorul Cornel Cenan, originar din Cluj, iar Ferdinand Gajo din Timişoara a aurit iconostasul. Cu ajutoare din partea conducerii Statului, în iama 1941-1942, biserica s-a înzestrat cu întreg mobilierul necesar – strane, scaune – lucrat de elevii Liceului Aurel Vlaicu din Arad (Liceul Forestier). La 24 mai 1942, la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, a avut loc slujba tâmosirii bisericii oficiată de episcopul Andrei Magieru, asistat de un sobor de opt preoţi şi un diacon, biserica primind hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. În anul 1980 au început lucrările de reparaţii la clădirea bisericii. în anul 1981 clopotele bisericii au fost electrificate, fiind prima biserică din Arad cu astfel de clopote. Pictura a fost curăţată în 1986 şi restaurată în 2014-2015. În anul 2000, la extremitatea de nord a parohiei a fost ridicată o troiţă sculptată în lemn de meşteri maramureşeni din Bârsana, iar în 2004, la intersecţia străzilor Trenului cu Rândunicii, a fost aşezată o troiţă în memoria enoriaşilor căzuţi în bombardamentul din iunie 1944, troiţă unde are loc pelerinajul anual în a doua zi de Rusalii. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia nu deţine obiecte şi cărţi vechi. [ŞIRUL PREOŢILOR] Slujitorii altarului acestei biserici au fost: Cornel Mureşan (1928-1945, 1958-1959), Alexandru Budai (1945-1958), Gheorghe Liţiu (1959), Aurel Lucea (1959-1983), Gheorghe Păiuşan (1975-1977), Ioan Homea (1979), Petru Bama (1977-1992), Miron Ierceşan (1979), Viorel Merluşcă (1979-2016), Viorel Roja (diacon 1981-1989 şi preot 1989-2016, iar din 2003 paroh la noua parohie Grădişte II), Octavian-Mihai Blaj (2016 – prezent) diacon Călin Teuca (2012-prezent). [CÂNTĂREŢI ŞI EPITROPI DE SEAMĂ] Cantorii bisericii din Grădişte au fost: Şerb Ioan, Hărdălău Ioan, Ciobanu Ioan, Condea Ioan, Duma Ioan, Bogdan Ambrosie, Tripa Ioan, Blaj Ioan, Hărdălău Petru, Chişu Traian, Lădău Gheorghe, Chirilă Petru, Neteda Aurel, Băbuţău Cristian, Teuca Călin, Trif Liviu şi Gabor Matei. Dintre epitropii mai de seamă enumerăm: Totovici Rada, Drăucean Eutim, Lădău Gheorghe, Ciutina Gavril, Corlea Aurel, Bogdan Cornel, Mihulin Constantin, Şipoş Mihai, Manea Ioan, Blaga Vasile, Gâb Aurel, Horhat Ioan.

CIMITIRUL. Parohia Grădişte, cu data de 1 noiembrie 1945, printr-un act de donaţie din partea familiei Dr. Mihail Mărcuş, primeşte ca dar pentru cimitir suprafaţa de 2 jugăre de pământ arabil. Direcţia Proprietăţilor şi Bunurilor Statului în 1947 face cunoscută aprobarea suprafeţei de 1 jugăr expropriat de la Dl. Mihail Mărcuş în scopul de a mări cimitirul ortodox. Comitetul provizoriu al comunei urbane Arad, Secţiunea Gospodăririi Locale – Secţia Edilitate şi Urbanism aprobă deschiderea cimitirului, având în vedere că cimitirele Eternitatea şi Pomenirea sunt departe de cartierul Grădişte. în anul 1992, prin legea 18 Paro care s-a deschis în 1996. Cimitirul ortodox este situat la marginea oraşului, pe partea stângă a şoselei Arad-Oradea.

ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT. După înfiinţarea parohiei Grădişte, în anul 1934, tineretul de ambele sexe, care era încadrat în corul Armonia” al Catedralei Arad, de sub conducerea profesorului de teologie Atanasie Lipovan, s-au grupat într-un cor local sub numirea de „Unirea Grădişteană” sub bagheta învăţătorului Toconiţă, dar sub atenta supraveghere a profesorului Atanasie Lipovan care, plin de satisfacţie faţă de progresul acestui cor, îl numeşte ,Armonia mică”. Această organizaţie corală, pe lângă răspunsurile liturgice, a sprijinit biserica şi cu ajutoare materiale, atât personal, cât şi din diferite festivaluri, fund înregistraţi ca donatori la clopotul mare al bisericii şi pe parcurs cu diferite obiecte de cult, covoate, acopereminte, etc. Dirijorii coralei „Unirea Grădişteană” au fost, din amintirile coriştilor: învăţătorul Toconiţă Traian, Grigorie Şerb, Livia Iordan, d-nul Gender, d-na Aconi, Nicolae Bărbieru, prof. Ilie Văcaru, Emanuel Matula, prof. Corina Teuca. Sub bagheta lor, corul a efectuat şi continuă să facă schimburi cu parohii din eparhie şi din afara eparhiei, prilej de cunoaştere reciprocă între fii ai aceleiaşi biserici. în prezent corul are aproximativ 35 de membrii activi. Sub îndrumarea slujitorilor au loc întruniri ale Asociaţiei „Oastea Domnului”, sporind trairea religioasă şi cunoştinţele biblice a celor care participă la aceste întruniri. Privitor la legăturile cu şcoala, are loc amenajarea unei capele în incinta Şcolii Generale „Aron Cotruş” prin osârdia profesorului de religie Marius Preoteasa, capelă sfinţită de P.S. Timotei Seviciu. Pe lângă şcoala de pe raza parohiei, biserica mai are protocoale de parteneriat cu Grădiniţele „Curcubeul Copiilor” şi „Bambi” din Arad şi cu Liceul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Biserica este cercetată în duminici şi sărbători de foarte mulţi credincioşi, iar în fiecare vară în parohie se organizează pelerinaje la aşezămintele monahale de pe cuprinsul patriei. O notă dominantă în parohie este şi aceea a unui ecumenism viu întreţinut de preoţii parohiei cu slujitorii celorlalte confesiuni creştine. Elevii şcolii de pe raza parohiei sunt spovediţi şi împărtăşiţi în cele două posturi mari din cursul anului.

DATELE DE CONTACT ALE PAROHIEI. [HRAM] „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” [ADRESA] Arad, Str. Petru Rareş, nr. 22, telefon 0357421333.

BIBLIOGRAFIE: Cronica Parohiei Grădişte, manuscris; Ziarul Biserica şi Şcoala.

Istoricul Parohiei Ortodoxe Române Arad – Grădişte

Cartierul Arad Grădişte este situat în partea nordică a oraşului Arad, la răsărit de gara C.F.R. Arad, între liniile ferate Arad – Brad şi Arad – Teiuş, pe ambele părţi ale şoselei naţionale Arad – Oradea. O parte din cartier este aşezat pe teritoriul oraşului cuprins între str. Budai Deleanu şi str. Vişinului. Continuarea caselor de la str. Budai Deleanu – Vamă şi Depoul Mare al C.F.R.-ului sunt aşezate pe fosta proprietate a moşierului Mosoczyi din care s-au parcelat 700 loturi de case. În dreptul gării, peste liniile ferate, sunt atelierele principale C.F.R. (Uzina de Vagoane, Sectorul II) şi Depozitul de fermentare a Tutunului, iar începând cu str. Şoimului până jos la Vamă, cartierul Grădişte se întinde pe fosta proprietate a moşierului Gutziar, din care s-au parcelat 200 loturi de casă şi 327 jugăre de pământ arabil, expropriate prin reforma agrară din 1924.

Cartierul Arad-Grădişte s-a întemeiat în jurul anului 1898. Până la anul 1918 era locuit numai de C.F.R.-işti şi muncitori de la fabrici. Odată cu sfârşitul primului război mondial, închegându-se statul român în graniţele sale fireşti, tinerii de la sate sunt chemaţi în slujba Statului, iar căminele lor apar, rând pe rând, în acest cartier care la anul 1925 i-a numele de Grădişte, numărând pe atunci 200 de familii cu 800 de suflete de religie ortodoxă. Numărul Populaţiei româneşti a crescut an de an prin imigrare, cei mai mulţi refugiaţi în timpul celui de al doilea război mondial din toate colţurile ţării, majoritatea fiind muncitori C.F.R. care se stabilesc în imediata apropiere a gării. Astfel avem în acel timp aproximativ 1050 de familii cu cca. 4000 de suflete, împreună cu Parohia Calea-Vânători. În materie de statistică trebuie să vorbim cu aproximaţie pentru că stabilitatea sau fluctuaţia credincioşilor este în strânsă legătură cu natura serviciilor pe care le aveau. În acea perioadă, în cartierul Grădişte erau patru comunităţi religioase autorizate de stat, fiecare cu locaşurile lor de rugăciune: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-catolică, Capela Reformată şi Casa de rugăciune a cultului penticostal.

La 8 iunie 1925 grădiştenii, împreună cu fraţii lor din cartierul Micălaca Nouă, de decretează drept parohie de sine stătătoare sub numirea de „Micălaca Nouă Moşoţi”, recunoscută de Consiliul Eparhial la data de 27 august (Nr. 2629/1925), iar de Ministerul Cultelor la 18 septembrie (Nr. 44310/1925) şi în 30 decembrie 1925 îşi primeşte îndrumător sufletesc şi organizator pe preotul Caius Turicu prin Hotărârea Sfintei Episcopii a Aradului Nr. 4064/1925. Serviciile divine se ţineau la şcoala primară din Micălaca Nouă. Începând cu sfârşitul anului 1926 pentru Moşoţi – acum cu numirea Grădişte – serviciile divine s-au făcut la Şcoala primară Nr. 7, din Piaţa Ştefan cel Mare, preotul Caius Turicu slujind alternativ cu Micălaca Nouă. Din 16 noiembrie 1927 administrarea parohiei o primeşte preotul Cornel Mureşan, şi acesta slujind alternativ cu Micălaca Nouă.

La 21 octombrie 1928, parohia compusă din cele două părţi se rupe în două, iar credincioşii din Grădişte, într-o adunare legală, se decretează parohie de sine stătătoare. Hotărârea lor este acceptată de organele superioare bisericeşti şi de stat. Episcopia recunoaşte noua parohie prin Hotărârea nr. 6079/1928 din 22 octombrie, iar Ministerul Cultelor cu data de 1 ianuarie 1929, prin Decizia nr. 3591/1929, fiind trecută ca parohie bugetară.

Sfintele slujbe, începând cu 11 noiembrie 1928, au avut loc într-o sală a Grădiniţei din str. Ardealului, nr. 29. La 30 noiembrie 1928 preotul Cornel Mureşan a predat Micălaca Nouă preotului Romulus Furdui, rămânând numai la conducerea parohiei Grădişte.

La 22 aprilie 1929, cu ajutorul inginerului Vladimir Ieşanu, directorul Depozitului de fermentare a tutunului, Regia Monopolurilor Statului donează parohiei terenul de 3000 m² situat pe str. Petru Rareş, nr. 22, pe care astăzi se află biserica, paraclisul şi casa parohială.

Din contribuţiile credincioşilor s-a adunat suma de 206.666 lei din care s-a ridicat paraclisul sfinţit de către episcopul Grigorie Gh. Comşa în 9 noiembrie 1930. După aproape patru ani, în 1 septembrie 1934, s-a terminat casa parohială unde se mută preotul Cornel Mureşan.

Credincioşii nu se opresc însă aici. Ei simt necesitatea unui locaş de rugăciune, a unei biserici, mai ales că populaţia ortodoxă era în continuă creştere, şi încep să adune fonduri pentru zidirea bisericii.

Planurile pentru construirea bisericii au fost întocmite în 1935 de către arhitectul Iosif Kalonsek din Arad, în stil bizantin, iar piatra de temelie a fost pusă în 7 august 1935.

În 28 mai 1940 s-a primit cea mai frumoasă podoabă a bisericii – iconostasul. Lucrat cu multă gingăşie şi cu un adevărat talent artistic de către părintele Ieronim Balintoniu, stareţul Mânăstirii Hodoş-Bodrog, el este sculptat în lemn de tei şi împodobit cu îngeri ce ţin în mâini viţe de vie cu struguri şi spice de grâu. Frumuseţea iconostasului a fost întregită cu aceeaşi fineţe artistică prin icoanele pictate pe el de către profesorul Simionescu din Lugoj.

În vara anului 1941, începând cu 11 iunie şi până la jumătatea lunii decembrie, biserica a fost împodobită cu pictura în frescă de către pictorul Cornel Cenan, originar din Cluj, iar Ferdinand Gajo din Timişoara a aurit iconostasul, făcându-l astfel cel mai de preţ obiect al bisericii.

Cu ajutoare din partea conducerii Statului, în iarna 1941-1942, biserica s-a înzestrat cu întreg mobilierul necesar – strane, scaune – lucrat de elevii Liceului Aurel Vlaicu din Arad (Liceul Forestier).

La 24 mai 1942, la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, a avut loc slujba târnosirii bisericii oficiată de episcopul Andrei Magieru, asistat de un sobor de opt preoţi şi un diacon, biserica primind hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Cheltuielile de zidire s-au ridicat la suma de 2.933.897 lei, adunaţi:

de la Casa Muncii C.F.R. Bucureşti …………………….200.000 lei;
de la Casa Autonomă a Monopolului Statului ………..40.000 lei;
de la Primăria Municipiului Arad …………………….1.787.170 lei;
donaţii din partea credincioşilor …………………………596.727 lei;
donaţii de le Ministerul Cultelor şi Artelor ……………10.000 lei;
donaţii de la Conducerea de Stat ………………………..300.000 lei.

La aceste cheltuieli se mai adaugă investiţiile Sfintei Episcopii a Aradului în pictură şi iconostas în valoare de 565.000, sumă ce ridică totalul general al cheltuielilor la 3.498.897 lei.

În 3 iulie 1944, biserica este şi ea victimă a războiului. La distanţa de 12 metri a căzut o bombă a cărei explozie a spart geamurile la biserică, paraclis şi casa parohială, provocând şi o mică deplasare a zidirii la străni, observându-se acest fapt prin crăpăturile existente.

După terminarea războiului se repară stricăciunile mai mari şi serviciile îşi continuă cursul în Sfânta biserică în mod normal. În 2 februarie 1945, preia conducerea parohiei preotul Alexandru Budai care conduce alături de preotul Cornel Mureşan, acum încadrat la parohia Calea 6 Vânători. Această parohie se ataşează la Grădişte între anii 1947–1958. În 1 ianuarie 1958 se decretează parohie de sine stătătoare, dar numai până la 30 iunie 1965 când iarăşi fuzionează cu parohia Grădişte, neavând numărul statutar de familii şi neputându-se întreţine.

În 1955 s-a făcut o renovare generală exterioară: s-a vopsit zidăria, s-a reînnoit şi galvanizat acoperişul de tablă zincată, iar cupola şi turlele au fost prevăzute cu cruci noi de metal aurite.

În 25 septembrie 1958 încetează activitatea preotului Alexandru Budai, fiind condamnat politic, continuând mai departe preotul pensionar Cornel Mureşan cu administraţia până la 31 ianuarie 1959 când, prin actul Sfintei Episcopii din Arad cu nr. 467 din 31 ianuarie 1959 şi cu Decizia nr. 13/ 1959 a Departamentului Cultelor, a fost recunoscută angajarea preotului Liţiu Gheorghe. Acesta a funcţionat în calitate de preot paroh până la data de 1 august 1959, când prin actul Sfintei Episcopii din Arad cu nr. 615/ 1959 şi cu Decizia Departamentului Cultelor nr. 80/ 1959, este transferat aici preotul Aurel Lucea, ca preot paroh.

Între anii 1962 şi 1965 s-au realizat unele lucrări de amenajare exterioară: în 1962 s-a făcut aleea de beton în curtea casei parohiale şi completări la anexa casei parohiale în valoare de 12.000 lei; în 1963- 1964 s-a realizat gardul din beton armat cu rame de fier, prevăzute cu plasă de sârmă ondulată de 4 mm, pe lungimea de 110 m pe partea străzii Războieni, în valoare de 43.000 lei, iar gardul vechi din scânduri a fost trecut pe partea dinspre grădiniţă; în toamna anului 1964 s-a înconjurat biserica cu un trotuar de 150-250 cm, pentru protecţia zidurilor, în valoare de 11.000 lei; în anul 1965 s-a construit poarta din metal şi gardul din beton cu rame de fier prevăzute cu plasă pe partea dinspre şosea a cimitirului, cu plantaţii de trandafiri în valoare de 12.000 lei. În cursul anilor 1966-1968 s-au executat lucrări de renovare exterioară a bisericii – tencuire, vopsire, părţile umede ale zidurilor înlocuite cu mozaic şi beton, schimbarea jgheaburilor şi burlanelor, vopsirea acoperişului, dublarea geamurilor – conform devizului întocmit de către arhitectul eparhial în valoare de 88.000 lei. În 1968 s-a întocmit şi aprobat proiectul instalaţiilor de termoficare a bisericii şi casei parohiale şi s-a adunat fondul necesar de 100.000 lei din donaţiile credincioşilor. Proiectul s-a realizat după un an.

După înfiinţarea parohiei Grădişte, în anul 1934, tineretul de ambele sexe, care era încadrat în corul „Armonia” al Catedralei Arad, de sub conducerea profesorului de teologie Atanasie Lipovan, s-au grupat într-un cor local sub numirea de „Unirea Grădişteană” sub bagheta învăţătorului Toconiţă, dar sub atenta supraveghere a profesorului Atanasie Lipovan care, plin de satisfacţie faţă de progresul acestui cor, îl numeşte „Armonia mică”. Acest cor a avut de-a lungul timpului diferiţi dirijori: Şerb Grigorie, Iordan Livia, d-na Aconi, Bărbieru Nicolae, Văcaru Ilie şi alţii. Această organizaţie corală, pe lângă răspunsurile liturgice, a sprijinit biserica şi cu ajutoare materiale, atât personal, cât şi din diferite festivaluri, fiind înregistraţi ca donatori la clopotul mare al bisericii şi pe parcurs cu diferite obiecte de cult, covoate, acopereminte, etc.

Parohia Grădişte, cu data de 1 noiembrie 1945, printr-un act de donaţie din partea familiei Dr. Mihail Mărcuş, primeşte ca dar pentru cimitir suprafaţa de 2 jugăre de pământ arabil, cuprinsă în C.F. nr. 11387 din Arad, care prin desmembrare primeşte număr topografic nou 4152/2 – 4174/a.2 şi 4170/a.2.b. Direcţia Proprietăţilor şi Bunurilor Statului prin Hotărârea cu nr. 627.877 din 25 iulie 1947 face cunoscută aprobarea suprafeţei de 1 jugăr expropriat de la Dl. Mihail Mărcuş în scopul de a mări cimitirul ortodox. Comitetul provizoriu al comunei urbane Arad, Secţiunea Gospodăririi Locale – Secţia Edilitate şi Urbanism, prin Hotărârea nr. 28.368/1949, aprobă deschiderea cimitirului, având în vedere că cimitirele Eternitatea şi Pomenirea sunt departe de cartierul Grădişte. Cimitirul ortodox este situat la marginea oraşului, unde se află şi unul evreesc, pe partea stângă a şoselei Arad-Oradea, vis-a-vis de Combinatul de Sere.

În timpul celui de al doilea război mondial, fiind mulţi refugiaţi din Ardealul de Nord de religie greco-catolică, s-a înfiinţat pe teritoriul cartierului Grădişte şi o parohie greco-catolică. Aceasta, deoarece majoritatea credincioşilor s-au întors după război în locurile natale, a rămas cu puţini membri care s-au integrat paşnic în Biserica Ortodoxă prin actul din 21 octombrie 1948, înscriindu-se între bunii credincioşi ai bisericii noastre. În acea perioadă, preotul paroh era ajutat în toate serviciile divine de preotul pensionar Oprea Teodor.

Vitregia războiului a adus mari suferinţe locuitorilor acestui cartier. Fiind înconjurat de liniile ferate, Gară, Depoul de locomotive C.F.R., Atelierele C.F.R., obiective bombardate de aviaţia inamică, cartierul a avut străzi întregi distruse. În 3 iulie 1944, primul bombardament anglo-american a distrus o mare parte din străzile Trenului şi Rozelor, ambele paralele cu liniile ferate Arad-Curtici, Arad-Oradea şi Arad-Brad. În 5 octombrie 1944 aviaţia germană, bombardând Atelierele C.F.R. şi Depoul Triaj, au fost distruse o parte din străzile: Egalităţii, Partizanilor, Vişinului, etc. S-au înregistrat, în ambele bombardamente, 200 de case distruse şi peste 300 de morţi.

După cel de al doilea război mondial, instaurându-se în ţara noastră regimul comunist, cartierul Grădişte s-a transformat, s-au extins Atelierele C.F.R. Sectorul II, Intreprinderea de Fermentare a Tutunului, Intreprinderea 11 Iunie de Împletituri şi Depoul Triaj. Tot în această perioadă au luat fiinţă Combinatul de Sere şi Crescătoria de pui, ambele situate pe partea dreaptă a şoselei Arad-Oradea între Cartierul Grădişte şi Sânleani. Se ridică locuinţe pentru muncitori, luând fiinţă cvartalul de blocuri Războieni, transformând vechile barăci primitive într-un aspect de oraş. S-au canalizat şi pavat unele străzi, s-a introdus apă curentă, s-au construit locuinţe noi, o şcoală nouă de 8 ani şi complexuri de aprovizionare şi meşteşugăreşti.

La începutul anilor ’70, populaţia cartierului Grădişte a început a spori datorită faptului că mulţi oameni de la ţară s-au mutat la oraş pentru a scăpa de colectivizare forţată. S-au acordat de către Primărie multe terenuri pentru case, din păcate terenuri mici, în care s-au înghesuit mulţi oameni. Astfel s-a dezvoltat mult partea stângă a cartierului, spre triajul C.F.R.

Înmulţindu-se numărul credincioşilor, apare necesitatea înfiinţării de noi posturi de preoţi la parohie. Astfel, în urma pensionării protopopului Gheorghe Şerb de la biserica C-lea 6 Vânători, au fost numiţi în Parohia Grădişte preoţii Gheorghe Păiuşean şi Ioan Hornea, urmând a sluji prin rotaţie la cele două biserici.

În această perioadă încep lucrările de edificare a capelei mortuare din cimitirul Grădişte. În anul 1977 preotul Gheorghe Păiuşean se pensionează din motive de sănătate, fiind numit în locul dânsului preotul Petru Barna. În cursul anului 1979 preotul Hornea Ioan s-a transferat la Parohia Şega I, fiind numit în locul dânsului preotul Miron Iercan. Acesta stă puţină vreme în Parohia Grădişte, transferându-se la Parohia Micălaca Nouă. În acest an s-a întocmit documentaţia tehnică în vederea reparaţiei capitale a bisericii Grădişte.

La 1 decembrie 1979 este numit preotul Viorel Merluşcă. În anul 1980 au început lucrările de reparaţii la clădirea bisericii. A fost decapată toată tencuiala şi a fost refăcută în terasit. Lucrarea a fost contractată cu I.J.G.C.L. Arad şi a costat aproximativ 250.000 lei.

În anul 1981 clopotele bisericii au fost electrificate, fiind prima biserică din Arad cu astfel de clopote, şi s-a reparat exteriorul la casa parohială şi la capelă. Tot în acelaşi an a fost reparat şi exteriorul bisericii C-lea 6 Vânători. În luna noiembrie 1981 a fost angajat la parohie diaconul Viorel Roja (hirotonit preot la această parohie în anul 1989). În cursul anului 1982 s-au încheiat lucrările de reparaţii exterioare ale bisericii.

În anul 1983 preotul Aurel Lucea s-a pensionat iar, conform legilor de atunci, postul de preot s-a blocat.

În 1986 s-au efectuat lucrările de restaurare a picturii din biserică, lucrări realizate de profesorul doctor Viorel Ţigu, ajutat de Angela Voiticeanu Cărămidă şi Aculina Popa.

Între anii 1987-1988 a activat la Parohia Grădişte preotul Ioan Florea, în acea perioadă consilier administrativ bisericesc. În 1989 a fost revopsită tabla de pe acoperişul bisericii. În acelaşi an, în urma transferului preotului Ioan Florea, diaconul Viorel Roja a fost numit preot la Parohia Grădişte.

După evenimentele din decembrie 1989, Parohia C-lea 6 Vânători a cerut autonomie şi s-a dezlipit de Parohia Grădişte, preotul Petru Barna devenind conducător de oficiu la această biserică.

În anul 1992, prin legea 18 Parohia a primit 5 hectare de teren agricol şi 2,65 hectare de teren pentru extinderea cimitirului care s-a deschis în 1996. În anul 1997 s-a renunţat la încălzirea centrală a bisericii, din cauza preţurilor costisitoare, şi s-a trecut la încălzirea celor trei clădiri din incinta bisericii pe gaz metan. În 2003 casa parohială a fost reparată capital în interior şi exterior, iar după un an (în 2004) a fost reparată exterior şi capela bisericii.

Din păcate, după evenimentele din decembrie 1989 şi situaţia economică a cartierului Grădişte s-a înrăutăţit. Serele s-au închis şi s-au distrus, la fel şi Avicola. În ultimul timp, printr-un manageriat corespunzător a început a se ridica din nou Uzina de Vagoane Astra Călători. Fiind un cartier liniştit, aici s-au construit în locul unor case vechi foarte multe vile.

În toţi aceşti ani, parohia a fost vizitată aproape anual de către P.S. Timotei Seviciu. Actualmente parohia Grădişte este condusă de preoţii Viorel Merluşcă şi Viorel Roja, cântăreţi sunt domnii Ioan Tripa, Aurel Neteda şi Matei Gabor, epitropi fiind Constantin Mihulin, Gâb Aurel şi Horhat Ioan. În data de 26 februarie 2012, tânărul teolog Teuca Călin, care activa la acea dată ca şi cântăreţ, a fost hirotonit diacon onorific pe seama parohiei noastre, slujind şi implicându-se cu mult zel în toate activităţile parohiei.

Corul bisericesc cu tradiţie de la înfiinţarea parohiei este condus la ora actuală de profesor Corina Teuca, acesta preluându-l din anul 2000 de la fratele său Emanuel Matula. Sub bagheta lor, corul a efectuat şi continuă să facă schimburi cu parohii din eparhie şi din afara eparhiei, prilej de cunoaştere reciprocă între fii ai aceleiaşi biserici. Dirijorii coralei „Unirea Grădişteană” au fost, din amintirile coriştilor: învăţătorul Toconiţă Traian, întemeietorul coralei, sub atenta îndrumare a dirijorului Atanasie Lipovan, de la corul „Armonia”, Şerb Grigorie, Iordan Livia, d-nul Gender, d-na Aconi, Bărbieru Nicolae, Văcaru Ilie, Matula Emanuel, Teuca Corina.

Referitor la cantorii bisericii din Gradişte, din cât îşi mai amintesc cei vechi, aceştia au fost: Şerb Ioan, Hărdălău Ioan, Ciobanu Ioan, Condea Ioan, Duma Ioan, Tripa Ioan, Chirilă Petru, Neteda Aurel, Băbuţău Cristian, Teuca Călin şi Trif Liviu.

În anul 2000, la extremitatea de nord a parohiei a fost ridicată o troiţă sculptată în lemn de meşteri maramureşeni din Bârsana, iar în 2004, la intersecţia străzilor Trenului cu Rândunicii, a fost aşezată o troiţă în memoria enoriaşilor căzuţi în bombardamentul din iunie 1944, troiţă unde are loc pelerinajul anual în a doua zi de Rusalii.

În anul 2004 a avut loc, cu ajutorul organelor locale, pietruirea drumului de acces în cimitirul nou, iar prin solicitudinea conducerii S.C. Electrica a avut loc electrificarea acestui drum prin racordarea la iluminatul public. În anii 2005-2006 s-a înlocuit gardul bisericii, prin aceasta ridicându-se atât prestanţa bisericii, dar mai ales frumuseţea ei exterioară.

Biserica este cercetată în duminici şi sărbători de foarte mulţi credincioşi, iar în fiecare vară în parohie se organizează trei pelerinaje de câte o săptămână la aşezămintele monahale de pe cuprinsul patriei. O notă dominantă în parohie este şi aceea a unui ecumenism viu întreţinut de preoţii parohiei cu slujitorii celorlalte confesiuni creştine, aceştia fiind prezenţi la mai toate sărbătorile de seamă ale bisericii noastre.

Privitor la legăturile cu şcoala, consemnăm aici amenajarea unei capele în incinta Şcolii Generale Aron Cotruş prin osârdia profesorului de religie Marius Preoteasa, capelă sfinţită de P.S. Timotei Seviciu. Elevii şcolii sunt spovediţi şi împărtăşiţi în biserica noastră în cele două posturi mari din cursul anului.

Corala „Unirea Grădişteană”a Bisericii Ortodoxe „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Arad – Grădişte

La 8 iunie 1925 grădiştenii, împreună cu fraţii lor din cartierul Micălaca Nouă, se decretează drept parohie de sine stătătoare sub numirea de „Micălaca Nouă Moşoţi”, recunoscută de Consiliul Eparhial la data de 27 august (Nr. 2629/1925), iar de Ministerul Cultelor la 18 septembrie (Nr. 44310/1925) şi în 30 decembrie 1925 îşi primeşte îndrumător sufletesc şi organizator pe preotul Caius Turicu prin Hotărârea Sfintei Episcopii a Aradului Nr. 4064/1925. Serviciile divine se ţineau la şcoala primară din Micălaca Nouă. Începând cu sfârşitul anului 1926 pentru Moşoţi – acum cu numirea Grădişte – serviciile divine s-au făcut la Şcoala primară Nr. 7, din Piaţa Ştefan cel Mare, preotul Caius Turicu slujind alternativ cu Micălaca Nouă. Din 16 noiembrie 1927 administrarea parohiei o primeşte preotul Cornel Mureşan, şi acesta slujind alternativ cu Micălaca Nouă.

Din contribuţiile credincioşilor s-a adunat suma de 206.666 lei din care s-a ridicat paraclisul sfinţit de către episcopul Grigorie Gh. Comşa în 9 noiembrie 1930.

După înfiinţarea parohiei Grădişte, în anul 1934, tineretul de ambele sexe, care era încadrat în corul „Armonia” al Catedralei Arad, de sub conducerea profesorului de teologie Atanasie Lipovan, s-au grupat într-un cor local sub numirea de „Unirea Grădişteană” sub bagheta învăţătorului Toconiţă, dar sub atenta supraveghere a profesorului Atanasie Lipovan care, plin de satisfacţie faţă de progresul acestui cor, îl numeşte „Armonia mică”. Această organizaţie corală, pe lângă răspunsurile liturgice, a sprijinit biserica şi cu ajutoare materiale, atât personal, cât şi din diferite festivaluri, fiind înregistraţi ca donatori la clopotul mare al bisericii şi pe parcurs cu diferite obiecte de cult, covoate, acopereminte, etc.

Corul bisericesc cu tradiţie de la înfiinţarea parohiei este condus la ora actuală de profesor Corina Teuca, acesta preluându-l din anul 2000 de la fratele său Emanuel Matula. Sub bagheta lor, corul a efectuat şi continuă să facă schimburi cu parohii din eparhie şi din afara eparhiei, prilej de cunoaştere reciprocă între fii ai aceleiaşi biserici. Dirijorii coralei „Unirea Grădişteană” au fost, din amintirile coriştilor: învăţătorul Toconiţă Traian, întemeietorul coralei, sub atenta îndrumare a dirijorului Atanasie Lipovan, de la corul „Armonia”, Grigorie Şerb, Livia Iordan, d-nul Gender, d-na Aconi, Nicolae Bărbieru, prof. Ilie Văcaru, Emanuel Matula, prof. Corina Teuca. După plecarea prof. Ilie Văcaru activitatea corului este întreruptă, ea fiind reluată în 1995 sub conducerea lui Emanuel Matula, elev la Liceul de artă „Sabin Drăgoi” Arad.

În prezent corul are aproximativ 35 de membrii activi.

Steagul tricolor al corului Bisericii Ortodoxe Române Arad-Grădişte, a fost confecţionat manual de Ana Budişteanu (născută Budişan) în vara anului 1936. Pe lancea originală din lemn, care nu mai există, erau aplicate plăcuţe din alamă cu numele membrilor corului din acea perioadă. Din totalul de 42 de persoane din corul acelor vremuri, în 1995 se estima existenţa a încă 6 persoane în viaţă.

Datorită vremurilor, steagul a fost păstrat în arhiva Bisericii 58 de ani. La recuperare s-a căutat să i se dea forma iniţială prin repararea zonei albastre deteriorate, confecţionarea unei noi lănci şi a lirei muzicale din vârful lăncii, comparând cu fotografia originală a steagului din 1936. (anexa 17).

În Duminica Floriilor, 16.04.1995, steagul a fost resfinţit. La recondiţionarea acestui steag şi-au adus contribuţia: d-na Matei, croitoreasă la Episcopia Ortodoxă din Arad, d-l Puşcaş, tâmplar la Staţia CFR Arad, maistrul Rotaru Aurel, d-l Bulboacă Ioan şi d-l Cherci Iosif de la Atelierul CT CFR Arad.

Acest steag este păstrat în biserică, fiind steagul simbol al activităţii corale bisericeşti şi artistice de la construirea bisericii până în prezent, într-o ramă pentru a evita deteriorarea sa, el fiind înlocuit cu un alt tricolor confecţionat la Mănăstirea Sf. Simion Stâlpnicu din Gai, cu ocazia aniversării a 70 de ani al steagului corului, drapel donat de fam. diac. Teuca Călin şi Corina.

Scurt istoric al steagului corului “Unirea Grădişteană” – Parohia Grădişte, Arad

Steagul tricolor al corului Bisericii Ortodoxe Române Arad-Grădişte, a fost confecţionat manual de Ana Budişteanu (născută Budişan) în vara anului 1936. pe lancea originală din lemn, care nu mai există, erau aplicate plăcuţe din alamă cu numele membrilor corului din acea perioadă. Din totalul de 42 de persoane din corul acelor vremuri, în 1995 se estima existenţa a încă 6 persoane în viaţă.

Acest steag se doreşte a fi păstrat în biserică, fiind steagul simbol al activităţii corale bisericeşti şi artistice de la construirea bisericii până în prezent, dar şi pentru viitor.