În prima săptămână din Postul Mare, aflându-ne la a IX a ediție, am obișnuit să săvârșim după rânduiala Triodului, Pavecernița Mare și canonul Sf. Andrei Criteanul împărțit pe cele patru zile, având invitați în fiecare seară duhovnicească, câte un preot duhovnic pentru a ne întări în credinta cea ortodoxă și a întelege mai mult despre viața în Hristos.

Înainte cu o săptămână am fost pe la casele creștinilor din parohie fără excepție pentru a le adresa o “invitație la rugăciune” stând de vorbă cu ei și aflând că în urmă cu mulți ani pe vremea Pr. Partenie Mârza se săvârșeau aceste slujbe împreună cu ceasurile împărătești la vremea lor sub  numele de Trastii.

Cu mare bucurie în suflet în prima seară ne-am strâns la Biserica din sat la ora 17.00, începând slujba și având în mijlocul nostru pe Pr. Dacain Traian Ilica de la Parohia Troaș iar la sfârșitul slujbei părintele ne-a vorbit despre importanța Postului și despre folosul acestor slujbe ce trezesc în noi conștiința sufletului și ne duc gândul la adevarata pocăință cu cele patru etape ale sale și anume recunoașterea păcatului, mărturisirea lui către preotul duhovnic, făgăduința că nu se va mai repeta păcatul în viața noastră și împlinirea canonului dat de preotul duhovnic iar aceste etape împlinite ne fac să trăim pocăința.

În finalul cuvântului părintele ne-a pus la inimă faptul că în rai primeam mâncare din bunătatea și mila lui Dumnezeu iar după izgonirea lui Adam am primit poruncă ca prin sudorea frunții să câștigăm pâinea cea de toate zilele. Să ne mărturisim păcatele asemenea tâlharului de pe cruce pentru a auzi și noi chemarea lui Hristos: azi vei fi cu mine în rai!

În seara zilei de marți ne-am bucurat în mijlocul nostru de prezența părintelui Pompiliu Gavra slujitor la Parohia Pecica I care ne-a vorbit despre Educația copiilor și apropierea de Sfânta Biserică , ne-a explicat că toți suntem copiii lui Dumnezeu , prima familie a primit poruncă de la Dumnezeu să crească și să se înmulțească și datoria părinților de a transmite mai departe învățăturile cele bune și a face educație copiilor în mod sigur Adam si Eva au povestit celor ce au venit după ei cum a fost in Rai, omul dorește să restabilească legătura cu Dumnezeu și Dumnezeu poartă de grijă omenirii prin poporul ales și mai ales în carțile Vechiului Testament se arată relația dintre copii și părinți, copilul are datoria să cinstească părinții prin decalogul primit de Moise.

Copii erau dați la templu să învețe legea, amintim de Samuel ce a fost dat de către Ana la templu să învețe Torra pentru ca apoi să învețe și pe alții și să ducă mai departe legea precum monarhia Vechiului Testament. Fără educație nu am fi ce suntem astăzi și familia are datoria de a educa copiii iar tatăl și mama au rolul primordial în educația copiiilor. Ioachim și Ana după o viață de rugăciune au primit în dar pe Maica Domnului pe care la vârsta de trei ani au închinat-o la templu, unde a învățat să se roage, să muncească iar noi avem datoria ca părinți să îi învățăm pe copii să muncească.

Copiii sunt în Biserică încă de la Botez pentru că sunt botezați , miruiți și împărtășiți cu Sfintele Taine dar și îmbisericiți deci, ei sunt în Biserică, făcând parte din ea ca trup tainic . Important este să îi putem ține în Biserică dându-le roluri și să îi catehizăm atât în familie cât și în școală pentru a ști cum să trăiască în societate. Aici adăugăm și importanța nașilor în educația copiilor având o importanță majoră în creșterea și formarea tinerilor .

În a treia seară duhovnicească am avut în mijlocul nostru pe Părintele Profesor Dr. Vasile Vlad de la Catedrala Sfântul Nicolae din Deva si cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad care a vorbit despre Taina Spovedaniei plecând de la cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur : dacă pe cale m-aș întâlni cu un înger și cu un preot mai întâi aș da binețe , m-aș închina , preotului și apoi îngerului . Este un cuvânt de mirare pentru că noi știm că îngerii sunt modele pentru viața duhovnicească mai mult decât monahii, călugării au ales chipul îngeresc în teologia Sfinților Părinți; se spune că rostul final pentru care a zidit lumea sau la capătul istoriei va avea loc o unire între lumea văzută și cea nevăzută, prin aceasta tindem să credem că lumea îngerilor este mai înaltă, însă Sf. Ioan Gură de Aur evidențiază că este mai important preotul deoarece îngerilor nu s-a dat harul, misiunea de a dezlega păcatele oamenilor. Aflăm din Sfânta Scriptură în Evanghelia după Ioan că după Înviere Hristos se arată Sfinților Apostoli și a suflat asupra lor zicând : luați Duh Sfânt cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le veți ține, ținute vor fi. Omului i s-a încredințat puterea de a dezlega păcatele oamenilor, această importată taină este ilustrată în Sfânta Scriptură chiar înainte de Intrarea în Ierusalim a Domnului , Mântuitorul spune Apostolilor: mergeți în cetatea dinaintea voastră și acolo veți găsi un mânz legat pe care nu a șezut nimeni vreodată, dezlegați-l și aduceți-l la mine și dacă stapânul va zice de ce faceți aceasta să-i spuneți că Domnului îi trebuiește și vă vor lăsa. În talcuirea Sfinților Părinți la textul acesta se spune cam așa: mânzul reprezintă omenirea sau umanitatea, pe om sau tot omul iar faptul că este legat arată că omul  este căzut de la Dumnezeu, este legat de păcat, este legat de moarte , este legat de diavol este legat de iad. Apostolii primesc poruncă: dezlegați-l de toate acestea și aduceți-l la Mine, adică aduceți omul la mine , menirea Apostolilor fiind să aducă omenirea la Hristos și să o împărtășească de viața lui Hristos. Stăpânul mânzului, spun Părinții este diavolul care l-a stăpânit până la Învierea lui Hristos necondiționat asupra omului și diavolul neavând ce face , auzind că îi trebuie lui Dumnezeu mânzul sau omul îl va lăsa prin urmare. Aici avem Taina Spovedaniei și menirea preotului , aici înțelegem de ce Sfântul Ioan Gură de Aur s-ar închina mai întâi preotului, pentru că menirea preotului este în lume  să lucreze preoția lui Hristos și una din dimensiunile preoției lui Hristos este dezlegarea omului de păcat , de moarte , de diavol, de iad.

Este importantă pregătirea preotului și a credinciosului înainte de Taina Spovedaniei și totul trebuie făcut cu rugăciune înaintea lui Dumnezeu atât preotul ca să primească cuvânt de la Cuvântul Hristos pentru a îndruma omul iar credinciosul face rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vorbească prin gura preotului.

Despre tehnica care ne răpește timpul părintele profesor ne-a spus despre cuvântul că mai exact ar fi invazia tehnicii după cum spun specialiștii în domeniu și înseamnă atunci când vine inamicul de te cucerește și îți ia, libertatea în speță, terminalele numite telefoane mobile numite tablete , smartphone-uri, mijloace de comunicare foarte bune. Folosite în exces riscă să producă o invazie în viața noastră. De ce spun specialiștii că se numește invazie pentru că au constat cei care se ocupă cu cercetarea consecinței tehnicii digitale în viața noastră că în lume pe secundă se dau 200.000 de mesaje o cifră uriașă , adoleșcenții dau pe lună 2.500 de mesaje și cel care este dependent de telefon cel mult o dată la 5 minute verifică dacă nu a primit un mesaj , este vorba efectiv de o invazie , fiind o iluzie a libertății . Folosirea în exces a terminalelor digitale înseamnă înrobire, înseamnă depersonalizare , înseamnă suspendare a relațiilor inter-umane. Am ajuns în situația în care stăm unul lângă altul și folosim telefoanele, cu greu mai schimbăm o vorbă iar acest lucru suspendă dialogul viu dintre oameni. O altă consecință este că diminuează capacitățile intelectuale,  sunt studii făcute asupra copiilor, copii care mai mult de o jumătate de oră se uită la calculator sau televizor răman cu un coeficient de inteligență sub nivelul obișnuit. Se pare că medicii trag un semnal de alarmă foarte grav faptul că apare o nouă deăpendență de tehnica inteligentă iar acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze pentru că va afecta creierul nostru iremediabil iar o altă consecință este faptul că sărăcește viața duhovnicească.

În a patra seară duhovnicească am avut bucuria să îl primim pe părintele Liviu Pamfiloiu de la Parohia Caporal Alexa , care ne-a vorbit despre Judecata lui Dumnezeu cu lumea și cu fiecare persoană în parte însă mereu în decursul istoriei Dumnezeu are ultimul cuvânt și Ia deciziile importante pentru viața omului și a lumii la momentul potrivit și doar de El știute. Pe finalul cuvântului părintele ne-a pus la suflet o întâmplare reală. Fiecare dintre noi avem o luptă și nu suntem înțeleși de ceilalți ci poate suntem judecați fără să cunoaștem viața celor de lângă noi care fiecare duce o cruce.

 Pe mormântul lui George Coșbuc scrie : o luptă-i viața .

Un american, pe nume Charles Morphy,  venind în excursie în secolul al XIX lea să vadă lumea a dorit să ajungă în Paris și a vizitat Muzeul Luvru unde se gasesc obiecte de mare valoare , în zona tablourilor ajungând a văzut tablouri de mari artiști precum Leonardo da Vinci, Rafael, Van Gogh  dar a fost atras de un tablou ce se chema Șah-Mat pictat de un pictor german Moritz Retzsch în care regăsim trei personaje: omul, diavolul și îngerul bun . Partida se desfășoară între om și diavol. Îngerul bun asistă, privind cu compătimire spre om. Diavolul joacă având piesele negre, omul, cu piesele albe. Pe marginea tablei de șah, în apropiere de satan sunt o mulțime de piese câștigate de cel rău, care este plin de satisfacție. Omul e descumpănit. Gânditor, cu mâna la frunte, caută o scăpare, dar se pare că încercuirea meșteșugită de satan e destul de solidă. Charles Morphy a privit cu atenție tabloul, l-a analizat, s-a uitat mult timp la el și grupul a plecat lăsându-l în urmă. Însă ghidul, vigilent, a văzut că americanul rămăsese vrăjit de tabloul cu pricina, așa că s-a întors ca să-l reintroducă în grup. Atunci americanul i-a zis: Ar trebui fie să interveniți asupra tabloului și să pictați cum trebuie piesele de șah, fie să schimbați titlul pânzei. „De ce?”, a spus mirat ghidul. „Pentru că regele jucătorului care are piesele albe nu e în poziția mat. Ci mai are de făcut o mutare, o singură mutare. Și această mutare îi poate aduce victoria.” Francezii s-au conformat și au numit pânza „Jucători de șah”. Și, poate nu întâmplător, tabloul a mai fost numit „Jocul vieții”. El exprimă o luptă din sfera spiritului, nu doar un simplu joc de șah. Retzsch a subliniat în culori situația omenirii în momentele ei de criză, de colaps, atunci când doar Regele, doar Iisus Hristos, Cel Care este în fond principalul vizat de satan și slujitorii lui, are puterea de a face, atunci când totul pare pierdut, o mutare. Mutarea salvatoare. Trăim și astăzi astfel de momente. Și noi ca țară, și lumea întreagă, care de multe ori are nevoie de intervenția lui Dumnezeu toate sunt semnale că e nevoie de intervenția Regelui. Mutarea Lui nu va întârzia să apară. Mila Lui și rugăciunile noastre către El vor determina această mutare și în viața noastră și în istoria lumii.

În seara zilei de vineri am așteptat prezența părintelui Radu Kosztner de la Pecica I  care a avut de abordat tema despre Rolul preotului în pastorația vârstnicilor și a cântăreților de strană aflându-ne în an omagial cu această temă. Părintele a spus că trebuie să cinstim în toată vremea nu doar acum dar mai ales în acest an .

Rolul preotului ar trebui să fie întodeauna aplecat spre sfatul bătrânilor și să privim la Sfînta Scriptură care ne dă modele vii și grăitoare despre cinstirea vârstnicilor, ne oprim la Iesire capitolul 20 versetul 12 acolo aflăm poruncile lui Dumnezeu iar la porunca a cincea învățăm să cinstim pe tată și pe mamă ca să trăim ani mulți și fericiți ani pe pământ . O primă cinstire a celor vârstnici pe care Dumnezeu îi ocrotește și le poartă de grijă ne aducem aminte de Avraam și de Sara care Dumnezeu le dăruiește fiu la bătrânețile lor, vedem la părinții Ioachim și Ana cum Dumnezeu i-a binecuvântat la bătrânețe dăruindu-le și dăruindu-ne nouă tuturor pe Maica Domnului , Fecioara Maria ca ajutor al întregii lumi. Dumnezeu din totdeauna a ocrotit și a purtat de grijă vârstnicilor.

În Noul Testament în Evanghelia după Marcu în capitolul 7 versetul 10 acolo se face trimitere la Moise care ne spune să cinstim părinții și cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa cu moarte să sfârșească. Bătrânețea este vârsta înțelepciunii și este important să îi ascultăm și să le cerem sfat , la cartea Iov la capitolul 12 versetul 12 spune: oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată? Observăm și la Eclesiast capitolul 8 versetul 9: nu disprețuiți vorba celor bătrâni, căci ei au învățat de la părinți lor că de la ei vei învăța înțelepciunea și indemânarea de a da răspuns bun la nevoie. Prin aceasta observăm cât de importantă este Biserica deoarece adună împreună tinerii cu cei în vârstă iar cei tineri învață de la cei bătrâni, cum să se roage, cum să se comporte în Biserică , bătrânii în calitate de sfătuitori cum putem citi la Eclesiast capitolul 25 versetul 7. Avem datoria morală de a privi și de a învăța din experiența bătrânilor la cum se pregăteau pentru post , pentru a veni la Biserică sau cum se iertau unii pe alții și nădejdea pe care o aveau pentru viața veșnică.

Preotul are un rol important în pastorația cântăreților fiind el un model, având dragoste de sfintele slujbe și un bun cunoscător al cântărilor de la strană, atrăgând pe cei dornici la strana Bisericii a cânta și a-L lăuda pe Domnul în toată vremea. Cea mai frumoasă cântare este cea din tot sufletul să fim conștienți că Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții sunt de față , ne stau înainte în Biserică iar pentru a transmite mesajul sfintelor cântări avem nevoie de multă dragoste față de slujbele Bisericii. Comunitatea trebuie să contribuie și financiar acolo unde nu există post de cântăreț bisericesc pentru a încuraja pe cel care ține strana bisericii.

Sâmbătă seară ne-am strâns cu mic, cu mare în Biserica strămoșească pentru a întâmpina pe ierarhul nostru Înaltpreasfințitul Timotei al Aradului în glas de clopote și de toacă am trăit momente de înălțare sufletească la Vecernia cu Litie unde alături de părintele Cătălin Craveț de la Parohia Roșia Nouă am avut onorea de a fi alături de noi prin cântare la strană pe Părintele Inspector Eparhial Tiberiu Ardelean slujitor la Catedrala Veche din Arad.

La finalul slujbei Înaltpreasfințitul a ținut un bogat cuvânt de învățătură în care a amintit despre citirea Canonului celui Mare a Sfânului Andrei Criteanul în cele patru părți dar și integral în săptămâna a cincea , miercurea și vinerea săvârșindu-se Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos și Paraclisul Maicii Domnului după posibilitățile parohiei, Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite dar si spovedanie ca slujbă personală de pocăință nu de rătăcire de la credință.  Împletind slujbele cu obligațiile familiale găsind de cuviință ca măcar unul din casă să ajungă la sfintele slujbe.

Să luam aminte la primăvara care înnoiește întreaga natură iar Postul Mare se suprapune cu anotimpul primăverii , în care natura însăși reînvie după amorțirea iernii, pământul însuși se dezmorțește, se dezgheață de răceala noastră față de credință care începe să se încălzească împreună cu toate virtuțile. Nădejdea în iertarea lui Dumnezeu și binecuvânarea noastră , dragostea pe care să o aratăm între noi pentru care să o dovedim că este pentru Dumnezeu care ne-a creat pe toți să trăim în pace și bună înțelegere și în apropiere frățească.

Canonul cel Mare are 250 de strofe, canon ce înseamnă îndreptar,  ca o poezie ca un gen literar am putea spune, o alcătuire bisericească poetică. Toate cântările bisericii sunt poezii, ele au fost traduse din limbile vechi numite si sfinte. Traducătorii nu au avut atâta putere încât să le traducă în versuri apar mai mult ca în proză cântările noastre , ele trebuie să rimeze dar să-și mențină fondul credinței noastre ortodoxe și asta înseamnă ortodoxie : să nu lași nimic scăpat din ceea ce înseamnă adevărata credință a Bisericii.

Mai ales Biserica poartă de grijă prin învățătura pe care o formulează în Sinoadele Ecumenice care astăzi sunt greșit înțelese prin amestecarea cu ceilalți , însă ecumenic înseamnă a toată lumea numai daca am lua aminte doar la Crezul pe care îl rostim în Biserică la sfintele slujbe câtă învățătură, cât de mult s-au străduit Sfinții Părinți să formuleze aceste articole de credință. Câtă profunzime dogmatică, a fost nevoie de zeci de ani în alcătuirea Crezului de credință.

Am mulțumit Înaltpreasfințitului pestru osteneala de a veni în parohia noastră iar prin prezența dumnealui și a credincioșilor ce au umplut Biserica noastră ca în ziua de Paști am simțit apreciată strădania depusă pentru acest eveniment cultural și duhovnicesc ce s-a desfașurat pentru a noua oară în parohia noastră.

Această experiență și practică a fost foarte benefică și cu succes, privindu-o ca pe o necesitate în viața creștinilor care au răspuns la acest apel cu o prezență îmbucurător de mare, sfârșiind cu gândul la stihul litiei : Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalmul 33, v. 10) .

Aducem doxologie lui Dumnezeu Celui Slăvit în Treime pentru toate.

Pr. Ștefan Dimitriu

Parohia Petriș