I. Începuturile Arhiepiscopiei Aradului

Prima atestare documentară a Episcopiei Aradului apare la începutul secolului al XVIII-lea, mai exact în anul 1706, când vrednicul de pomenire Episcopul Isaia Diacovici (1706-1708), primul vlădică al Aradului, se mută de la vechea reşedinţă eparhială a Ienopolei în urbea arădeană, după ce cumpără o casă care va sevi drept sediu episcopal. Prin diploma acordată de imperialii austro-ungari la 15 aprilie 1706, ierarhului Isaia Diacovici, practic ia fiinţă această episcopie, având o continuitate neîntreruptă de mai bine de trei sute de ani.
Înfiinţarea Episcopiei Aradului a avut loc datorită contextului politic din acea vreme, şi nu în ultimul rând comunităţii ortodocşilor care erau relativ numeroşi, însă, trebuie spus, că în momentul venirii Episcopului Isaia Diacovici aici existau două comunităţi de ortodocşi cu două biserici, una a credincioşilor de neam român şi alta a credincioşilor de neam sârb, care erau majoritari pe aceste ţinuturi. Aradul fiind într-o zonă condusă administrativ bisericesc de patriarhia sârbă de Carloviţ, era firesc, ca şi ierarhul locului -în persoana Episcopului Isaia Diacovici- să fie tot de neam sârb, astfel că şirul ierarhilor de acest neam continuă până în 1829 când, după moartea din 1815 a vlădicului Pavel Avacumovici, este ales la Arad primul ierarh de neam român -Nestor Ioanovici(1829-1830), originar din părţile Făgăraşului.

Vechea Catedrală Ortodoxă – LITOGRAFIE

Încă de la înfiinţarea Episcopiei Aradului ierarhia bisericească a fost de neam sârb iar în decursul istoriei bisericeşti arădene s-au perindat pe tronul vlădicesc zece ierarhi de acest neam, începând cu Isaia Diacovici (1706-1708), urmat de Episcopul Ioanichie Martinovici (1710-1721), Sofronie Ravanicianin (1722-1726), Vichentie Ioanovici(1726-1731), Isaia Antonovici(1731-1748), Pavel Nenadovici(1748-1749). O importanţă majoră pentru biruinţa definitivă a ortodoxiei în     Bihor şi Hălmagiu a avut-o vrednicul de pomenire Episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) care a desfăşurat o bogată activitate pastoral-misionară, făcând şi numeroase vizite canonice, printre cele mai importante din punct de vedere canonic fiind cele efectuate în perioada 1754-1755 şi 1759, având drept scop disciplina clerului. L-au urmat în tronul arhieresc de la Arad Episcopul Pahomie Cnezevici(1770-1783), Petreu Petrovici(1783-1786) Pavel Avacumovici(1786-1815), cu acesta din urmă încheindu-se şirul episcopilor de neam sârb la Arad; urmează o perioadă de paisprezece ani de sedis-vacanţă a tronului arhieresc, până la venirea în 1829 a Episcopului Nestor Ioanovici, care era de neam român, originar din  Făgăraş.
Cu episcopul Nestor Ioanovici începe o nouă etapă în viaţa comunităţii ortodoxe arădene, în special pentru românii de aici. El a fost unul din acei episcopi providenţiali cărora le-a revenit datoria de a armoniza relaţiile interetnice dintre ortodocşii români şi cei sârbi, aderent al spiritului de unitate bisericească în Ardeal promovat de Mitropolitul Andrei Şaguna.
Şicrul cronologic al ierarhilor români este urmâtorul: Nestor Ioanovici(1829-1830), Gherasim Raţ(1835-1850)fiind unul din cei mai devotaţi ierarhi care au luptat alături de Mitropolitul Andrei Şaguna, pentru emaniciparea naţionaţă, fiind un promotor al revoluţiei paşoptiste din 1848-1849, urmat de Procopie Ivaşcovici(1853-1873),dw acest nume se leagă clădirea Catedralei Vechi Sfântul Ioan Botezătorul, Miron Romanul (1873-1874), Ioan Meţianu(1874-1898), Iosif Ioan Goldiş (1899-1902), Ioan Ignatie Papp(1903-1925), numit şi episcopul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, urmat de eruditul vlădică dr. Grigorie Comşa(1925-1935) fiind om de cultură a publicat în diferite periodice cum ar fi:Telegraful Român, Biserica şi Şcoala, Misionarul, Biserica Ortodoxă Română, Episcopul dr. Andrei Mageru (1936-1960), Episcopul dr. Nicolae Corneanu (1960-1962), actualul Mitropolit al Banatului, Episcopul Teoctist Arăpaşul(1962-1973), ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în 1986, Episcopul dr. Visarion Aştileanu(1973-1984). În 1984, după trecerea la cele veşnice a episciopului Visarion Aştileanu al Aradului, membrii Colegiul Electoral Bisericesc, împreună cu membrii Adunării eparhiale a Episcopiei Aradului, convocaţi pentru ziua de 30 septembrie 1984, au ales în unanimitate pe Prea Sfinţitul dr. Timotei Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului ca episcop al Aradului. Instalarea a avut loc în 2 decembrie 1984, în biserica episcopală din Arad, în prezenţa mitropolitului Antonie Plămădeală al Ardealului, I. P. S. Sa dr. Nicolae al Banatului, episcopului Vasile al Oradiei, episcopului Emilian de Alba Iulia şi arhiereului-vicar Gherasim Hunedoreanul al Aradului.
Episcopia Aradului a avut doi arhierei-vicari: Gherasim Hunedoreanu(1975-1985) acesta trasferându-se la Episcopia Buzăului şi ulterior în 1992 la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor cu titlul Putneanul şi Emilian Arădeanul(1990-1994) care la 12 iulie 1994 părăseşte Aradul pentru scaunul vlădicesc din nou înfiinţata Episcopie a Caransebeşului, păstorind până la 5 aprilie 1996, când trece la cele veşnice.

II Jurisdicţia canonică

Parohiile şi Protopopiatele din judeţul Hunedoara(de la Hălmagiu înspre valea Mureşului) ţineau de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului până în 1949. De-a lungul istoriei medievale şi moderne, Zarandul spre un caz, a suferit sistematic permutări jurisdicţionale, în funcţie de situaţia politică statală şi alţi factori etnici străini.
După crearea Mitropoliei Banatului la 3 iulie 1947, pentru a nu rămâne Mitropolia cu o singură eparhie sufragană, de la 1 aprilie 1949 la ea se va afilia şi Episcopia Aradului, încorporând şi judeţul Hunedoara în jurisdicţia sa canonică . Titulatura oficială din acest moment va fi Episcopia Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, iar din 2007 Episcopia Aradului şi Hunedoarei.
Actualmente Mitropolia Banatului funcţionează cu 5 eparhii sufragane. Două dintre acestea sunt actualmente afiliate eparhiei Aradului – Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria(la Gyula, din 1999, Episcop P. S. Siluan Mănuilă) şi Episcopia Ortodoxă Română „Dacia Felix” a Vârşeţului(Serbia şi Muntenegru, din 2001, Episcop P.S. Dr. Daniil Stoenescu).

III Învăţământul teologic

Despre învăţământul teologic în Transilvania şi Banat putem vorbi deabea din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, unde prin aceste şcoli teologice serau formaţi clericii de mir, iar la 3/15 noiembrie 1822 s-a deschis la Arad cursurile preparandiei sau a şcolii pedagogice unde erau pregătiţi învăţătorii ortodocşi pentru şcolile din Banat şi Arad şi la 1 decembrie Episcopul locţiitor, printr-o circulară anunţă clericii că se va deschide şcoala clericală. Printre primii dascăli ai acestei preparandii s-au numărat preotul Dimitrie Ţichindeal, Constantin Diaconivici Loga, dr Iosif Iorgovici şi Ioan Mihuţ.
În 1869 Institutul pedagogic din Arad trece sub conducerea Consistoriului eparhial din Arad iar în 1876 preparandia se va uni cu şcoala teologică apărând astfel Institutul teologic-pedagogic diecezan primul director fiind preotul Ioan Rusu(1816-1891). În 1927 Înstitutul teologic va fi ridicat la rang de academie teologică, cu patru ani de studii, care se va desfinţa pentru totdeauna la la 4 august 1948 când prin Legea pentru regimul general al cultelor

au fost prevăzute în Biserica Ortodoxă Română doar trei Institute teologice de grad universitar. Între anii 1948-1952 a funcţionat în clădirea Academiei Teologice un Centru de îndrumare a clerului din eparhiile Timişarei şi a Aradului.

Institutul Pedagogic – Vedere din secolul al XIX-lea

După căderea comunismului, în 1991 se înfinţează Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, cu patru ani de studiu, pregătind tineri pentru clerul de mir şi monahal cât şi profesori de religie.
În cadrul învăţământului teologic din eparhia Aradului se numără şi cele două seminarii teologice. La iniţiativa P. S. Sale, cu aprobarea Sf. Sinod al Bisericii Orotodxe Române, începând cu anul şcolar 1991-1992, la Prislop s-au deschis cursurile unui Seminar Teologie Liceal-Monahal „Sfânta Ecaterina” pentru fete, cu o durată de şcolarizare de cinci ani, şi Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Arad, cu aceeaşi durată de studiu.

 

IV Actualitatea eparhială

Episcopia Aradului se preocupă constant de activitatea pastoral-misionară şi de propovăduire, alături de viaţa spirituală şi culturală a credincioşilor ei. Această grijă se conturează prin manifestările cultural religioase, promivare mass media, presă bisericească dar şi activităţi editoriale şi de difuzare a cărţii religioase.
Atât Întâistătătorul eparhiei cât şi părinţii consilieri, protopopii, preoţii de parohii dar şi profesorii de Teologie şi studenţii arădeni susţin, iniţiază şi participă în colaborare la diverse activităţi de acestă natură.
Printre acţiunile de mai mare anvergură ale Episcopiei Aradului se numără:
– Simpozioane şi Sesiuni de Comunicări ştiinţifice ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad (în jud. Arad dar şi Hunedoara) cu o excelentă participare naţională, internaţională; acţiuni studenţeşti;
-diverse festivale religioase – Festivalul coral interjudeţean de muzică religioasă „Cu noi este Dumnezeu” de la Orăştie, ajuns la a XVI –a ediţie;
– Programe religios-culturale ale elevilor Seminarului Teologic –Liceal Ortodox Arad, elevelor Seminarului Monahal Prislop şi ale elevelor Şcolii Postliceale Teologico-Sanitare Arad;
– concursuri şi programe organizate în unităţi de învăţământ;
– lansări de carte religioasă;
– publicaţii: calendar eparhial de perete, calendar broşură, Pastorale de Sfintele Paşti, Naşterea Domnului, Colinde religioase, etc.
– Biblioteca eparhială care anual sporeşte cu câteva sute de titluri;