În perioada 30 iulie – 1 august, câțiva tineri din ASCOR Arad am trăit o experiență care n-a fost doar o simplă călătorie, ci un adevărat pelerinaj al sufletului. Am pornit cu toții cu inima deschisă, dornici să căutăm nu doar frumusețea locurilor, ci mai ales prezența lui Dumnezeu în mijlocul acestei regiuni istorice.

Maramureșul nu este doar o zonă geografică pentru noi – este un spațiu încărcat de har, unde cerul pare mai aproape, iar lemnul vechilor biserici și mănăstiri păstrează bătăile de inimă ale celor care s-au rugat aici de-a lungul veacurilor.

Drumul nostru a început cu un zâmbet, la Cimitirul Vesel din Săpânța. Acolo, am învățat împreună că moartea nu este un sfârșit tragic, ci o trecere – spusă cu sinceritate și uneori cu umor. Înconjurați de cruci colorate și versuri care vorbesc despre viață, am simțit că frica de moarte poate fi învinsă prin credință.

De lângă acest loc, Mănăstirea Săpânța Peri ne-a întâmpinat cu turla ei înaltă, parcă ținând cerul pe umeri. Apoi am ajuns la Mănăstirea Bârsana, locul care ne-a cucerit sufletele prin frumusețea sa adâncă și liniștea care ne-a cuprins pe toți. Acolo am înțeles că frumosul nu este un lux, ci o formă de rugăciune vie – o tămăduire a inimii, o respirație curată a sufletului.

Urcând mai departe, la Mănăstirea ,,Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Strâmtura, ne-am lăsat pătrunși de tăcerea profundă și de simplitatea vieții de obște, care exprimă o forță duhovnicească tainică. Totul aici vorbește prin tăcere: rugăciunea zilnică, lemnul cioplit cu grijă, pregătirea icoanelor – toate sunt mărturisiri ale unei vieți trăite întru Hristos.

Am vizitat și Biserica Parohiei Ortodoxe Sarasău din prezent, dar și biserica istorică ridicată la începutul secolului al XVII-lea. În liniștea acestor biserici încărcate de secole de rugăciune ne-am gândit câtă răbdare, câtă credință și câtă dăruire se ascund în fiecare rugăciune rostită de cei de dinaintea noastră.

Pelerinajul nostru s-a încheiat cu popasul duhovnicesc de la Mănăstirea Petrova și cu slujba Vecerniei la Catedrala „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sighetu Marmației. A fost o pecetluire a drumului parcurs și un îndemn tainic să păstrăm cu sfințenie tot ceea ce am primit.

Pentru noi toți, acest pelerinaj nu a fost doar un traseu pe hartă, ci o călătorie interioară — un fir nevăzut care ne-a unit inimile mai aproape de Dumnezeu și ne-a întărit prietenia noastră întru credință.

Și străbătând Maramureșul, nu am putut să nu ne gândim la vremurile în care generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow a fost trimis să distrugă aceste vetre de credință. A ars mănăstiri, a risipit obști, a încercat să stingă lumina. Dar ceea ce n-a putut nimeni — nici sabia, nici focul, nici poruncile imperiale — a fost să smulgă duhul credinței din sufletul acestui neam și parte de țară.

Azi, la secole distanță, noi, tinerii din ASCOR Arad, ne-am rugat în locurile pe care alții le-ar fi vrut uitate. Și tocmai acolo am simțit că suntem mai puternici, mai uniți, mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat: copii ai Bisericii și copii ai României rugătoare, acea Românie care nu moare.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumiri speciale din tot sufletul celor care au făcut posibil acest pelerinaj prin eforturile lor!

Andri-Voicu Popa

Președinte ASCOR Arad