Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis marți un mesaj de condoleanțe care a fost citit la slujba de înmormântare a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului, oficiată la Mănăstirea Neamț.
„Viața omului credincios nu se măsoară doar prin numărul anilor petrecuți pe pământ, ci mai ales prin lumina harului dumnezeiesc pe care o primește, o cultivă și o împărtășește semenilor săi”, subliniază Patriarhul României.
„În toate ascultările primite, ca monah, preot slujitor al Sfântului Altar, cadru didactic, ori arhiereu, Preasfinția Sa a arătat că adevărata demnitate a slujirii nu constă în funcția ocupată, ci în fidelitatea față de Hristos și față de Biserica Sa, prin împlinirea cu smerită ascultare, competență și responsabilitate a îndatoririlor încredințate.”
Text integral:
Un ierarh erudit, evlavios și harnic: Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul (1972-2026)
Cu multă întristare în suflet am primit vestea trecerii din această viață a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, slujitor vrednic al Bisericii lui Hristos și ierarh devotat misiunii pastorale, culturale și academice, pe care l-am cunoscut încă din timpul slujirii noastre la Iași, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei (1990-2007).
În fața tainei morții, Biserica lui Hristos nu rămâne fără consolare, deoarece credința în Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și înviat alină durerea despărțirii vremelnice prin nădejdea vieții veșnice. În acest sens, Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25), chiar dacă omul moare cu trupul, va fi viu cu sufletul. De aceea, pentru creștini moartea nu este un sfârșit al existenței omului, ci mutarea sa în lumina lui Hristos, Biruitorul morții, și intrarea sa în Împărăția iubirii Preasfintei Treimi.
Viața omului credincios nu se măsoară doar prin numărul anilor petrecuți pe pământ, ci mai ales prin lumina harului dumnezeiesc pe care o primește, o cultivă și o împărtășește semenilor săi. În acest sens, Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumina aceasta nu este slava trecătoare a lumii, ci lumina „credinței lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), a rugăciunii statornice, a smereniei, a ascultării și a slujirii jertfelnice.
Lumina sfântă a vieţii pământeşti este rodirea harului Duhului Sfânt în viața omului și rămâne, după mutarea lui la Domnul, ca binecuvântare pentru semenii pe care i-a slujit și ca moștenire spirituală pentru Biserică.
Preasfințitul Părinte Emilian Crişanul s-a născut la data de 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, judeţul Vaslui, primind la botez numele Vlad.
Închinoviat de tânăr, la doar 17 ani (1 septembrie 1989), în obștea Mănăstiri Neamț, în această veche și binecuvântată lavră monahală, păstrătoare a unui patrimoniu inestimabil al spiritualităţii, culturii şi artei bisericeşti ortodoxe din ţara noastră, tânărul monah Emilian a deprins aici frumusețea vieții liturgice, rânduiala ascultării monahale și dragostea pentru istoria și patrimoniul spiritual al Ortodoxiei românești.
Între anii 1990-1995 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț.
În perioada 1990–1998 a lucrat ca tipograf în cadrul Tipografiei mitropolitane TRINITAS de la Mănăstirea Neamţ, iar în perioada 1998 – 2001 a fost eclesiarh al Mănăstirii Neamţ.
În anul 1998 a fost hirotesit protosinghel, iar în anul 2004 arhimandrit. A urmat cursuri de limbă engleză în Republica Cehă, la Academia Ortodoxă din Vilémov (Olomouç), în anul 2001; în Regatul Unit al Marii Britanii, la Colegiul Teologic „Resurrection”, Mirfield, al Universității din Leeds, în anul 2005, precum și cursurile de doctorat, în perioada 2003-2008, la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, la specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, sub îndrumarea regretatului Profesor Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române, convins fiind că experiența dobândită va rodi spre folosul Bisericii.
În slujirea sa la Iași, atât ca referent la Centru eparhial Iași, duhovnic al studenților teologi de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, consilier cultural şi exarh al mănăstirilor din județul Iași, a dovedit mereu competență, discernământ și multă responsabilitate în împlinirea misiunii încredințate.
Fiind ales de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a fost hirotonit arhiereu în 14 noiembrie 2009. Mai târziu, începând cu data de 16 iulie 2017, această lucrare a fost continuată cu multă dăruire în Arhiepiscopia Aradului, unde și-a împlinit slujirea încredințată până la chemarea sa la Domnul, în 26 iunie 2026.
În toate ascultările primite, ca monah, preot slujitor al Sfântului Altar, cadru didactic, ori arhiereu, Preasfinția Sa a arătat că adevărata demnitate a slujirii nu constă în funcția ocupată, ci în fidelitatea față de Hristos și față de Biserica Sa, prin împlinirea cu smerită ascultare, competență și responsabilitate a îndatoririlor încredințate.
Preasfinția Sa a iubit cercetarea istoriei Bisericii, a prețuit studiul și cultura teologică și a înțeles că slujirea liturgică și a învățământului teologic se luminează și se îmbogățesc reciproc, atunci când izvorăsc din aceeași credință vie și din aceeași iubire față de Hristos și față de oameni.
Mutarea sa la Domnul, la o vârstă la care putea încă să aducă multe roade în viața Bisericii, ne cheamă să cugetăm la adevărul că „nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).
Lumina adevărată a credinței, a evlaviei și a faptelor bune pe care o răspândește omul în jurul său în timpul vieţii pe pământ şi în existenţa sufletului de dincolo de mormânt, este, de fapt, lumina harului dumnezeiesc pe care îl poate face roditor omul credincios şi harnic, înțelept şi darnic.
Această lumină este lumina virtuților sau a roadelor Duhului Sfânt în om (cf. Galateni 5, 22-23), roade pe care Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crișanul le-a împărtășit semenilor prin cuvintele sale înțelepte şi ziditoare, îndreptătoare şi vindecătoare, mărturisitoare ale adevărului şi apărătoare ale demnității umane create după chipul lui Dumnezeu.
El rămâne prezent între pământeni prin faptele sale de iubire milostivă şi smerită, de ajutorare a semenilor în nevoi şi în necazuri, dar şi de susținere a celor care au dorit să facă roditor talantul lor în folosul familiei, Bisericii şi societăţii.
De aceea, când un creştin trece din viaţa pământească la cele veşnice, Biserica şi toți cei care l-au cunoscut se roagă pentru iertarea păcatelor lui, adică a umbrelor vieţii sale, dar și pentru odihna sufletului său împreună cu sfinții în Împărăția cerurilor.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic și Păstorul cel Bun, să odihnească sufletul robului Său, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crișanul, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, împreună cu sfinții ierarhi slujitori și păstori ai Bisericii, care au bineplăcut lui Dumnezeu.
Adresăm părinteşti condoleanţe Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, clerului, monahilor și credincioșilor Arhiepiscopiei Aradului, foștilor colaboratori ai Preasfinţitului Părinte Emilian, studenților și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit, rugându-ne lui Dumnezeu să le dăruiască mângâiere, pace și nădejde în Învierea cea de obște, pe care o mărturisim în Crezul ortodox.
Adresăm, de asemenea, un cuvânt părintesc de prețuire și mângâiere sufletească Preacuviosului Părinte Arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, și întregii obști monahale, în mijlocul căreia Preasfințitul Părinte Emilian și-a început viețuirea călugărească și în care se întoarce acum, în așteptarea Învierii celei de obște. Suntem încredințați că rugăciunea neîncetată a acestei istorice vetre monahale va însoți sufletul său pe calea odihnei în Hristos, Domnul Învierii şi al vieţii veşnice.
În mod deosebit, adresăm părinteşti condoleanţe familiei îndurerate, mai ales celor patru surori ale Preasfinţitului Părinte Emilian, şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au preţuit.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților