Vineri se împlinesc 65 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea, care a mărturisit credința ortodoxă atât prin activitatea sa pastorală și didactică, cât și prin anii de detenție în temnițele comuniste.
S-a născut în data de 21 martie 1903, în Valea Bradului, județul Hunedoara, într-o familie de preot. După studiile primare și liceale urmate la Brad și Arad, a absolvit Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu în 1926.
A fost hirotonit preot în ziua de 29 iulie 1927, în Arhiepiscopia Sibiului, iar în același an a început să slujească în Valea Bradului. Din 1930, a devenit preot paroh la Arad-Șega.
În paralel cu slujirea preoțească, a urmat între 1927 și 1929 cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, iar în 1932 a finalizat studiile de licență în Teologie la București. În 30 octombrie 1939 și-a susținut lucrarea de doctorat, cu teza „Pocăința, studiu de documentare teologică și psihologică”.
Activitatea sa publicistică a început încă din timpul studenției, în 1924, când a debutat în „Revista Teologică” din Sibiu.
Profesor și propovăduitor al Evangheliei
Începând din 1937, a intrat în învățământul teologic, mai întâi ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj. Din 1938, a fost profesor la Academia Teologică din Arad, unde a predat Teologie dogmatică, Teologie morală, Ascetică și mistică și Omiletică practică.
În aceeași perioadă, a slujit la Arad-Centru și a ocupat pentru un timp funcția de rector al Academiei Teologice. Activitatea sa pastorală și cea academică s-au completat printr-o intensă lucrare de predicare și catehizare.
Predicile și conferințele sale abordau teme teologice și probleme ale vieții contemporane, urmărind să ofere o fundamentare clară a credinței și să-i apropie pe oameni de Biserică, atrăgând deopotrivă credincioși și intelectuali.
Preocuparea pentru formarea teologică s-a concretizat într-o operă amplă. Între scrierile sale se numără „Duhul Adevărului”, lucrare premiată de Academia Română, „Religia Iubirii”, „Sfintele Taine”, „Mântuirea”, „Catehism creștin ortodox”, precum și cunoscuta lucrare „Spre Tabor”.
Prigoana comunistă și anii de detenție
După instaurarea regimului comunist, activitatea sa bisericească a intrat sub presiunea autorităților. În martie 1945, a fost arestat împreună cu mai mulți oameni de cultură și clerici și internat în lagărul de la Caracal, de unde a fost eliberat în vara aceluiași an.
În 1949 a fost din nou arestat, după ce participase la slujba de Bobotează. A fost anchetat, apoi transferat la Penitenciarul din Timișoara și, ulterior, la Aiud. În ziua de 28 octombrie a aceluiași an, a fost condamnat la un an de închisoare.
În anul 1952 a fost reintegrat în slujirea de la Catedrala din Arad, însă libertatea sa avea să fie de scurtă durată. În data de 25 septembrie 1958, a fost arestat din nou și supus unei anchete la București, după care a fost judecat în secret la Cluj.
În martie 1959, Tribunalul Militar Cluj l-a condamnat la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică, precum și la 20 de ani de temniță grea, fiind acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” și de „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”.
Mărturisitor până la sfârșitul vieții
Ultimii ani ai Sfântului Ilarion Felea s-au desfășurat în penitenciarele Gherla și Aiud. A trecut la Domnul în ziua de 18 septembrie 1961, în Penitenciarul Aiud, după anii de suferință îndurați în detenție.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2024, alături de alți 15 duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul al 20-lea.
Proclamarea generală a canonizării a avut loc la 4 februarie 2025, în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Patriarhiei Române, iar cea locală s-a desfășurat în ziua de 5 octombrie la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Treime” din Arad.
Acatistul în format digital al Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea poate fi accesat aici.
https://basilica.ro/65-ani-trecerea-la-domnul-sf-ilarion-felea/