Duminica a 18-a după Rusalii, a “Pescuirii minunate”,  ne regăsește în mirificele plaiuri  ale Arăneagului, din Protopopiatul Ineu, Parohie ce azi  a avut prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Rău Mădălin – Parohia Chier, Pr. Pingică Laurențiu – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel. Soborului slujitor s-a alăturat și invitați de suflet, Pr. Botici Florin – Parohia Mânerău, Arhid. Cociuba Daniel – Catedrala Sfânta Treime Arad,Pr. Ivănuț Iulian – Parohia Bârsa, Pr. pensionar Păiușan Teodor, Pr. pensionar Feier Teodor, Pr. pensionar Ivănuț Voicu.

Un profund cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Achim Giani, amintindu-ne că pescuirea minunată este icoana ascultării care deschide omului calea spre har. Sfântul Apostol Petru, deși „toată noaptea s-a ostenit și nimic n-a prins” (Luca 5, 5), ascultă cuvântul Domnului și aruncă mrejele „după cuvântul Tău”. Tot așa, ascultare devine temelia Tainei Sfântului Maslu, în care bolnavul și cei ce se roagă pentru el se supun cu credință chemării Bisericii: „Doamne, Cel ce ai dat poruncă să fim ascultători poruncilor Tale, trimite harul Tău” (Rugăciunea a IV‑a, Maslu). Ascultarea lui Petru și ascultarea celui ce primește Maslul sunt aceeași mișcare a inimii: încredințarea vieții în mâinile lui Hristos.

Răsplata ascultării este minunea, iar minunea nu este doar un fapt exterior, ci o lucrare lăuntrică. Mrejele pline până la margini sunt chipul harului care covârșește măsura omenească, asemenea untdelemnului Maslului care „tămăduiește toată boala și toată neputința” (Icosul 1). Minunea pescuirii nu este doar un dar, ci și o chemare la trezvie: Petru vede în lumina minunii propria neputință, așa cum cel bolnav, atins de harul Maslului, simte lucrarea lui Dumnezeu în adâncul sufletului. Minunea nu flatează, ci smerește; nu îmbată, ci trezește.

În fața minunii, Petru cade la picioarele lui Hristos și mărturisește: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos” (Luca 5, 8). Rugăciunea a VII‑a a Maslului, preluând Psalmul 113,9: „Nu pe noi, Doamne, nu pe noi, ci pe numele Tău cel sfânt miluiește‑ne.”  precum și Rugăciunea a IV‑a: „Tu ești Cel ce ridici pe cel căzut și tămăduiești pe cel bolnav; milostiv fii, Stăpâne, și asupra robului Tău acestuia.” exprimă deplina smerenie și deplina nădejde în mila lui Dumnezeu în Taina Sfântului Maslul. Conștientizarea stării păcătoase nu duce la deznădejde, ci la chemare: „De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5,10). Așa cum Maslul nu este doar vindecare, ci și întărire spre lucrarea cea bună, tot astfel pescuirea minunată nu este doar un miracol, ci începutul apostolatului. Harul care vindecă este același har care trimite. Minunea naște smerenie, iar smerenia deschide drumul chemării lui Dumnezeu.

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de frații Curac și toți cei care au înfrumusețat duhovnicește momentul de la strană.

În încheiere preotul paroh Pingică Laurențiu  a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Rolul femeii în transmiterea credinței. Chipuri de femei credincioase în Vechiul Testament”

Rolul femeii în transmiterea credinței se vede încă din primele pagini ale Scripturii, unde Dumnezeu îi cheamă pe „bărbat și femeie” să fie împreună lucrători ai binecuvântării Sale (Facere 1, 27–28). În tradiția ortodoxă, femeia este privită ca „inima casei”, cea care aprinde în sufletul copiilor primele rugăciuni, primele semne ale crucii și primele povești biblice. „Mama credincioasă este adesea icoana vie a Bisericii în mijlocul casei, pentru că prin ea se păstrează rânduiala rugăciunii, a postului și a mersului la biserică” – subliniază pr. prof. Ioan Ică jr. Astfel, transmiterea credinței nu este doar o responsabilitate familială, ci o lucrare duhovnicească prin care femeia devine chip al Bisericii în spațiul domestic.

Vechiul Testament oferă numeroase exemple de femei care au păstrat și au transmis credința în contexte dificile. Sara, deși trece prin îndoială, devine mamă a lui Isaac, fiul făgăduinței (Facere 18, 12–15), arătând că Dumnezeu lucrează prin slăbiciunile omenești. Ana, mama prorocului Samuel, se roagă „cu sufletul amărât” (I Regi 1, 10) și își dăruiește fiul Domnului, devenind model de mamă care vede copilul ca dar și responsabilitate spirituală. Rut, moabiteanca, mărturisește credința cu cuvintele: „Poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (Rut 1, 16), arătând că femeia poate transmite credința chiar trecând dintr-un neam străin în poporul lui Dumnezeu. Aceste chipuri arată că femeia credincioasă este, în Scriptură, purtătoare de făgăduință și de nădejde.

Există însă și femei care nu doar păstrează credința în familie, ci o mărturisesc profetic în fața poporului. Debora, judecătoare și prorociță, întărește pe Barac și pe Israel în lupta împotriva vrăjmașilor (Judecători 4–5), arătând că femeia poate fi sprijin și curaj pentru comunitate. Miriam, sora lui Moise, conduce cântarea de biruință după trecerea Mării Roșii (Ieșirea 15, 20–21), iar prorocița Hulda tâlcuiește cartea Legii regelui Iosia și cheamă la pocăință (IV Regi 22, 14–20). În lumina acestor exemple, femeia creștină de astăzi este chemată să fie mamă, soție, bunică, dar și mărturisitoare a credinței, care prin viața ei, prin rugăciune și prin cuvântul rostit la vreme, aprinde și reaprinde credința în sufletele celor din jur.

Referințe bibliografice

Ioan Ică jr., Canonul Ortodoxiei. Tradiție, spiritualitate, morală, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 412.

Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2003.

Pr. Prof. Ioan Mihoc, Familia creștină – Biserică mică, Ed. Trinitas, Iași, 2010.

Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMO, București, 2017.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius