Parohia: Ortodoxă Română Arad-Gai

Hramul: Nașterea Maicii Domnului

Protopopiatul: Arad

Preot paroh: Cuțaru Caius

Data și locul nașterii:

Domiciliul: Arad, strada Dunării, nr. 99

Studii: superioare

Adresa de contact: Telefon fix:  0257. 271720; Telefon mobil: 0722.756995

Număr de credincioși: 1.023 familii

 

ISTORICUL BISERICII  

Parohia  Arad-Gai este situată în partea de nord-vest a municipiului Arad, în cartierul Gai. Prima atestare documentară datează din anul 1801, din matricola răposaților păstrată în arhiva Sfatului Popular al orașului Arad din anul 1950. Marea majoritate a credincioșilor din această parohie au fost la început țărani agricultori, iar mai apoi, o dată cu dezvoltarea industriei în orașul Arad, o parte dintre ei au fost muncitori calificați și necalificați la diverse întreprinderi din oraș. Primul loc de închinare a credincioșilor ort. rom. din Gai a fost Biserica-capelă de la mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul din Gai. Această biserică a fost zidită în vremea păstoririi episcopului Sinesie Jivanovici în anul 1786, fiind folosită în comun de credincioșii ort. români și sârbi. În anul 1872 ort. sârbi și-au zidit biserică proprie, iar românii au rămas la vechea biserică. În anul 1914 ort. români au pus pentru prima dată problema construirii unei biserici proprii.  S-au colectat și sume în acest sens, dar declanșarea primului război mondial a zădărnicit toate planurile lor. Abia în anul 1922, în vremea păstoririi preotului Nicolae Ionescu s-a luat inițiativa de a se construi biserică și s-a organizat o colectă în acest scop. Deoarece parohia nu avea un teritoriu propriu necesar acestei construcții, familia credincioșilor Nicolae și Milca Ferician au donat în anul 1922 un teren intravilan cu suprafața de 448 st. p. pentru edificarea bisericii. În  anul 1931, la 13 septembrie s-a făcut sfințirea pietrei fundamentale pentru viitoarea bisercă, de către consilierul Mihai Păcățean mandat de episcopul Grigorie Comșa al Aradului, fiind însoțit de protopopul Aradului Traian Vățan. La actul sfințirii au participat mulți credincioși români, maghiari și sârbi din Gai, precum și reprezentați oficiali ai Primăriei și diverselor instituții. Construirea bisericii a fost încredințată antreprenorului Francisc Eberlein din Arad pentru suma de 550. 000 lei. Din cauza lipsei de fonduri lucrările s-au întrrupt până în 1934, când au fost reluate cu ajutorul financiar din partea Primăriei Arad cu suma de 230.000 lei și a donațiilor credincioșilor din Gai cu suma de 112.000 lei. Lucrările au continuat la acoperișul bisericii, lucrare încredințată arhitectului Leonard Krai din Arad. În data de 4 noiembrie 1934 s-au sfințit cele trei clopote de către Episcopul Grigorie Comșa, donație a credincioșilor Dimitrie Ferician și fiii săi: Ioan, Arsa, Simion, Dimitrie și Lazăr, Gheorghe Ferician și Gheorghe Ferician. Lucrările de tencuire interioară și exterioară, precum și înzestrarea cu mobilierul necesar  s-au făcut în anul 1935 cu ajutorul suvenției primite din partea Primăriei Arad în suma de 300.000 lei și a Prefecurii Județului Arad în suma de 15.000 lei. În anul 1936 s-au terminat lucrările datorită Primăriei Arad, care a acordat o nouă suvenție de 120.000 lei. Uzina Electrică a executat gratuit instalația electrică, iar Fabrica de Vagoane     ,, Astra’’ a executat gratuit gardul din fier forjat, care împrejmuiește biserica. Sfințirea bisericii s-a săvârșit de către Episcopul Andrei Magieru, la 13 septembrie 1936, înconjurat de un sobor de 11 preoți și 2 diaconi, în prezența autorităților publice. Biserica are hramul  sărbătoarea ,,Nașterea Maicii Domnului”, 8 septembrie. Biserica este construită din cărămidă cu fundație din  piatră, fiind acoperită cu acoperiș din tablă. Este zidită în stilul neo-bizantin. Pictura iconostasului a fost executată de pictorul Ubrich, iar pictura murală de către protopopul Mitroi Andrei ajutat de către preotul Cornel Vădăsan, parohul de atunci a bisericii, în anul 1961. Pictura s-a făcut în tehnica tempera, în stil bizantin. Obiectele cele mai importante de valoare istorico-documentară sunt:

• Cărțile vechi, de cult:
• Evanghelia tipărită la București, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, în anul 1723;
• Octoihul tipărit la București, în vremea domnitorului Grigorie Ghica, în anul 1750;
• Penticostarul tipărit la București, în vremea domnitorului Alexandru Scarlat Ghica, în anul 1768;
• Cazania tipărită la Râmnic, în timpul lui Grigorie Ghica;
• Molitvelnicul tipărit la Râmnic, în vremea lui Nicolae Constantin Caragea, în anul 1782;
• Icoane pe lemn, din anul 1828.

În anul 1976, în vremea păstoririi preotului Sasu Viorel s-au făcut reparații exterioare și s-a zugrăvit biserica. În toamna anului 1978 s-au făcut primele donații pentru construirea unei noi case parohiale, deoarece vechea casă parohială zidită la începutul secolului se afla într-o stare deplorabilă și nu mai putea fi locuită. Donația cea mai importantă a fost făcută de familia lui Mihai Palincaș în sumă de 20.000 lei. Lucrările la noua casă parohială au început în 1979. Casa are parter și două etaje. Lucrările s-au finalizat în 1981, fiind locuibile doar o cameră și bucătăria. Lucrările au continuat la interior și în anul 1982, când a fost numit ca preot paroh Teaha Viorel. Atunci s-au tencuit camerele, s-a finalizat casa scărilor și s-a introdus încălzirea centrală pe combustibil solid. În anul 1983 s-au făcut  reparații curente și s-a rezugrăvit exteriorul bisericii. Din toamna anului 1984 s-au continuat lucrările de finisare la etajul doi al casei parohiale, cu purtarea de grijă a actualului preot paroh Cuțaru Nicandru. În vara anului 1990 s-a decapat biserica în exterior, până la cărămidă și s-a rezugrăvit exteriorul în tehnica terasit. Tot în acel an s-a făcut și reparația acoperișului de tablă și vopsirea lui în suma de 110.000 lei. În anul 1997 s-au schimbat jgheaburile la biserică și la casa parohială. În anul 1998 s-a introdus gazul la casa parohială; lucrare ce a costat 14.000 lei. Iar în 1999 a fost introdus gazul și la biserică, lucrare ce a costat 47.000 lei. Din anul 2000, clopotele au fost conectate la sistem electronic. În vara anului 2002 a fost înlocuit integral vechiul acoperiș la biserică, cu acoperiș nou din tablă de aluminiu. Între anii 2004-2006 s-a pictat biserica în tehnica fresco de către echipa pictorului Corneliu Pașcanu, din București; sponsor principal a fost familia lui Mihailovici Nicola. Tot în această perioadă a fost înlocuit întregul mobilier din biserică cu unul nou, sculptat în lemn din paltin. De asemenea, iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, sculptat în lemn din paltin, donație exclusivă a familiei Mihailovici Nicola. Iconostasul și întregul mobilier au fost executate de firma ,,Vlaș” din Arad, în suma de aproximativ 3.500.000. 000 lei. Sfințirea lucrărilor s-a făcut de către P.S. Dr. Timotei al Aradului  înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în ziua de 8 septembrie 2006, ziua de hram a bisericii. În perioada anilor 2009-2012 s-au realizat la casa parohială următoarele lucrări: izolarea casei cu sistem termoizolator, s-a aplicat la exterior vopsea structurată, s-a înlocuit acoperișul integral cu unul de tablă, s-au făcut gardurile împrejmuitoare de jur-împrejurul casei și s-au montat pavele. În anul 2014 a fost înlocuit trotuarul de ciment, deteriorat  și s–au montat pavele. Din anul 2010, prin încredințarea P.S. Dr. Timotei al Aradului, preotului paroh i s-a alăturat la slujire și diaconul Dr. Caius Cuțaru. Între anii 2010-2013, părintele diacon a slujit benevol, iar mai apoi, începând cu ianuarie 2013 este remunerat de parohie cu o jumătate de normă din fonduri proprii.  

Data construirii: anul 1936

Materialele din care este construită:  piatră și cărămidă Evenimente mai deosebite din viața parohiei:

• Târnosirea ei: anul 1936;
• Sfințirea de lucrări: în anul 2006.

Slujiri arhierești: la hramuri și alte ocazii.

Moaște de sfinți: biserica nu deține moaște.

Obiecte și cărți de cult cu valoare patrimonială:  cărțile de cult cu valoare patrimonială se află în păstrare la Muzeul de obiecte și cărți de valoare de la Mănăstirea Arad-Gai.