Arhiepiscopia Aradului
Protopopiat Arad
Parohia Zarand
Hramul Sf.Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir
Preot paroh : Pasca Nicolae Mircea
Data si locul nasterii: 15.12.1956,Campeni,jud.Alba-Iulia
Domiciliu : Zarand,nr.306,jud.Arad
Studii : Facultatea de Teologie Sibiu
Adresa de contact: Tel. 0257359130, e-mail: parohia.zarand@yahoo.com
Numar de credinciosi : 940
Istoricul bisericii: Comunitatea bisericeasca ortodoxa romana(parohia) Zarand s-a format din populatia care s-a stabilit pe teritoriul localitatii geografice cunoscute din cele mai vechi timpuri sub denumirea de Zarand. Ca unitate administrativa comuna Zarand face parte din judetul Arad si este situata de la Km 6 pana la 9 pe soseaua judeteana Seleus-Nadab,la circa 10 km departare de regiunea dealurilor din podgoria Aradului si la 1 km sud de paraul Cigher. Ca asezare geografica comuna Zarand impreuna cu satul apartinator Cintei se intinde in zona de campie din vestul tarii,invecinandu-se la est cu localitatea Seleus,la vest cu localitatea suburbana Nadab,la sud cu localitatea Caporal-Alexa si la nord cu localitatea Tipari si Cherelus.In partea de sud comuna Zarand este intretaiata de soseaua judeteana modernizata Seleus-Nadab,iar in partea de nord peste hotarul comunei la circa 1 km curge apa raului Cigher si la circa 3 km cea a Crisului Alb.
Dupa documente scrise comuna Zarand isi trage denumirea de la fosta cetate a Zarandului,una dintre cele mai vechi cetati ale tarii (1210),care se afla pe malul drept al raului Cigher la 50m departare de rau si la 2km departare de confluenta Cigherului cu Crisul Alb. Vechea cetate a Zarandului era construita din piatra de deal carata de catre locuitorii din primprejur sub presiunea ocupantilor. Langa cetate era o bisericuta din caramida construita pentru soldatii care pazeau cetatea sau pentru locuitorii care doreau sa se inchine intr-un locas de cult. Locul unde era cetatuia si bisericuta poarta si astazi denumirea “La bisericuta” iar urmele cladirilor si a santurilor de imprejurare se vad si astazi.
Comuna era asezata la inceput pe malul stang al Cigherului pe locul zis si astazi “Pruniste”,dar inundatiile dese ale Cigherului si ale Crisului Alb au facut ca vechea vatra sa fie parasita,formandu-se o noua vatra a comunei la distanta de 2km de aceasta inspre regiunea dealurilor pe un teritoriu mai ridicat,asezare care dateaza inca din anul 1830.Vechea comuna Zarand a fost atestata documentar inca de la 1318 si facea parte din Comitetul Zarandului,comitet desre care se spune ca la anul 1439 exista ca unitate administrativa distincta. Inainte de anul 1746 “Opidul” (orasul) Zarand care,ca sedinta de comitat avea o importanta administrativa deosebita,importanta pe care in urma unor reimpartiri succesive si a unor imprejurari politico-economice si-a pierdut-o treptat.
Populatia comunei s-a prezentat si in trecut in mod compact cu stabilitatea in timp,fiind alcatuita ca si in prezent numai din romani.Viata grea pe care au trait-o i-a facut de multe ori sa se revolte,asa dupa cum arata acad.M.Pipindi intr-un compendiu de istorie despre revolutia taraneasca din Zarand (1918) in care taranii au devastat castelul baronului Ditford Londor si apoi i-au dat foc. Dupa formarea statului national roaman,populatia s-a ocupat cu agricultura si cu cresterea animalelor,iar majoritatea populatiei care nu aveau pamant sau nu aveau cu ce-l lucra au trudit pe pamantul celor mai instariti pana in anul 1948 cand au inceput sa formeze intovarasiri agricole,iar din anul 1960-1962,cooperativa agricola de productie.
Intr-o statistica din veacul al 18-lea se arata ca populatia localnica era formata din romani care au trait o viata specifica romaneasca si sub povata preotilor iobagi.Dupa istoricul maghiar in localitatea Zarand din anul 1725 pana la anul 1753 se afla o parohie romano-catolica(Franciscana apoi Miorita)astazi fara urme. In alta statistica din 1746 dupa cum arata un istoric roman exista o comunitate religioasa ortodoxa romana bine organizata si condusa de Popa Petro.Intr-un alt tratat istoric se poate constata ca in comuna Zarand exista in anul 1789 o comunitate ortodoxa care in frunte cu septuagenarul preot Ioan Popovici Serban paroh al Zarandului adera la 17 august 1814 la memoriul trimis de romanii ortodocsi imparatului Austriei in care se cerea a se numi ca episcop al Aradului un candidat din neamul nostru,adica un episcop roman.Acest renumit paroh Ioan Serban este numit intre cei trei delegati care sa plece cu acest memoriu la Viena.Despre acest vrednic paroh al Zarandului se face pomenire si in scrisoarea preotilor si protopopilor din eparhia Aradului catre Moisa Nicoara la 4/14 aprilie 1816 in care la punctul 4 se arata : ” Tot clerul si poporul sta totdeauna bun si gata de a raspunde pentru preotul Ioan Popovici Serban paroh al Zarandului fiindca el cu mergerea sa la Viena inaintea tronului in randul episcopiei care cu stirea si slobozenia cuvioaselor jurisdictiei,pofta si voia neamului sau a o implini sau a pleca,pentru care mare jertfire a sa,rasplatire si multumire de la tot neamul au meritat ”.La 21 octombrie 1815 insa preotul Serban este pedepsit de Consistoriu din Arad in frunte cu Contele Brancovici pentru faptul ca a parasit parohia fara stirea Consistoriului,de a nu ma savarsi slujbele bisericesti si parohiale.In acel timp poporul si-a intretinut cu greu slujitorii de cult suportand un stolar dificil pentru impacarea trebuintelor sufletesti pana la 16 mai 1845 cand prin hotararea Comitatensa in Opidul Zarand,se reglementeaza plata stolelor pentru preoti si plata organizata pentru trebuintele cultului ortodox-roman.
Din insemnarile scrise pe un evangheliar ce dateaza din anul 1859 aflam ca aceasta comunitate ortodoxa romana a fost condusa de preotii Iacov Varga,Cornel Popp ajutati de capelanul Mircia Anghel,carora le-au urmat preotii Constantin Ungureanu,Aurel Luca,Pavel Usca si din 21 octombrie 1948 pana la 20 mai 1992 preotul Voia Virgil,iar din 01 septembrie 1992 si pana in prezent biserica ortodoxa Zarand este condusa de preotul sachelar Pasca Nicolae.
Din actele aflate in arhiva parohiei se poate constata,ca dupa anul 1900,pana la raionarea administrative din anul 1950,parohia apartinea de protopopiatul Ineu,iar din anul 1950 pana la reimpartirea administrativa din anul 1968,parohia apartinea la protopopiatul Chisineu-Cris,iar din anul 1968 pana in prezent apartine la protopopiatul Arad.
Despre alte biserici nu sunt documente,iar batranii nu-si amintesc decat de actuala biserica ortodoxa romana cu hramul “Sf.Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir”,construita din contributia benevola a credinciosilor intre anii 1850-1855,cand a fost tarnosita la 30 octombrie 1855 de catre episcopul Procopie Ivascovici.Biserica a fost pictata in tempera in anul 1907 dupa cum spun batranii de catre pictorul I.Bujor din Lugoj,iar in anul 1926 a fost renovata atat in interior cat si in exterior.Invechindu-se pictura interioara intre anii 1980-1982,biserica s-a pictat din nou in fresca de catre pictorul Mihail Balasescu din Craiova si tot in acel an s-a reparat si exterioul.
Biserica poseda un document sigilat privind data sfintirii bisericii din anul 1855.A avut ca proprietate o cladire in care a functionat scoala confesionala,iar mai pe urma a servit de casa parohiala,cladire existenta si astazi langa biserica la nr.327,dar care este cedata consiliului popular la data de 1 octombrie 1949.Consiliul Popular cedeaza insa casa parohiala bisericii ortodoxe din Zarand in anul 1991 si serveste in continuare ca si casa parohiala pentru preot.
Data construirii: anul 1855
Materialele din care este construita: caramida si acoperita cu tigla,iar la turn si altar cu tabla.
Evenimente mai deosebite din viata parohiei: –
Tarnosirea ei : 30 octombrie 1855
Slujiri arhieresti : 21 mai 1994, 2012, 2013.
