Parohia Țărmure

Hramul  Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Protopopiatul Sebiș

Preot  paroh  Roman Cosmin-Florin

Data și locul nașterii: 06.07.1981, Loc. Bra, Jud. Hunedoara

Domiciliul: Localitatea Tisa, Com. Hălmagiu, nr. 73, Jud. Arad

Studii: Facultate și Master la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion V. Felea” din Arad

Adresa de contact: tel. 0742 307 144

Număr  credincioși: 130

Filia Ionești

Hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Număr credincioși: 100

Istoricul comunităţii parohiale:

Satul Ţărmure, aparţine de comuna Hălmagiu din judeţul Arad. Denumirea de Ţărmure provine de la aşezarea satului, pe ambele ţărmuri ale Crişului Alb şi este una din cele mai vechi numiri româneşti din ţinutul Zărandului. Cuvântul derivă de la latinescul ,,terminus’’― hotar, țărm, margine.

Ca sat apare înainte de anul 1400 şi este aşezat între un deal la răsărit şi un munte, numit ,, Tăul Bădului ” la apus; îl taie în două apa Crişului Alb, care curge dinspre miazăzi având în paralel linia ferată Arad–Brad şi şoseaua naţională. Satul are la răsărit cătunul Dumbrava şi la miazănoapte cătunul Tufari.

Populaţia este de origine românească, de religie ortodoxă; acest lucru este atestat de numirile apelor, pârâilor, dealurilor şi munţilor. Ocupaţia oamenilor de pe aceste meleaguri este agricultura şi creşterea animalelor.

Aici poposește Mihai Viteazul cu suita lui, în drum spre Viena, la 6 decembrie 1600, de unde trimite o scrisoare către căpitanul Oradiei, Nyary, anunţându–l că va trece pe acolo.

Astăzi prin părăsirea satului de către tineret, el devine  un sat îmbătrânit, totuşi  păstrând obiceiurile şi tradiţiile locale. Azi populaţia are un venit economic modest, trăind din pensii mici şi munca câmpului; așezarea are un număr de 111 de locuitori.

Toponomia:

Unele locuri au păstrat denumirile vechi, cum ar fi: Ulm, Prundari, Cireş, Plopi, Poduri, Groapa Morii, Rogină, Baltă, Zănoaga, Trecătoare, Laz, La Tău, La Dâmb etc.

Istoricul bisericii parohiale Ţărmure

Biserica este aşezată pe colina de miazăzi, afară de sat, numită ,,Pleşa’’. A fost construită în anul 1779 cu cheltuiala populaţiei, din lemn de stejar gros, de mare rezistenţă, în stil baroc. Dimensiunile bisericii sunt 14 m lungime și 6 m lățime.

Pictura pe pânză a fost realizată în anul 1870 de pictorul Ioan Demetrovici din Timişoara, ce se păstrează până în zilele noastre.

Cărți vechi: Liturghier (București, 1728), Molitfelnic (Râmnic, 1730), Triod (Râmnic, 1731), Octoih (Blaj, 1792) și altele.

Cu privire la preoţii parohi avem date pentru o parte din ei: Mihuţ Mihai(1857- 1880), Şerban Sinesie(1880- 1931), Giurgiu Victor(1931- 1968), Bejan Petru(1968- 1971), David Gheorghe(1971- 2009) plecat la cele veşnice pretimpuriu. Timp de nouă luni a suplinit Pr .pensionar Costea Vasile, din satul Buceava, Gurahonţ. În anul 2010, cu data de 1 septembrie, este numit ca preot Lazăr Nicolae- Mirel, din Arad, până în prezent.

Cântăreţi de strană: Sbîrcea Nicolae, Bodici Petru, Veselie Sabin, Dragoş Petru şi Mariş Marin, iar epitropi Petrişor Octavian, Gruia Ioan, Gruia Gheorghe, Gruia Mihai, Sbîrcea Traian şi Sirca Traian.

Cimitirul se află situat în jurul bisericii.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut: nu se stie.

Profilul actual al parohiei:  De la venirea actualului preot în parohie, an de an se pregătesc colinde cu copiii de Praznicul Naşterii Domnului şi anumite activităţile preşcolare de interes cu Grădinţa din satul Ţărmure.

Bibliografie:

 VESA, Pavel, Episcopia Aradului (1706-1918), Cluj Napoca, 2006, pp 622 și 675-676; BEJAN, Petru, Istoricul Bisericii ortodoxe din satul Țărmure (ms.).

Filia Ionești

Satul Ioneşti, din comuna Hălmagiu, este situat pe malul drept al Crişului Alb, la km 144 de la km O Arad, pe coama dealului. Satul Ioneşti are atestare documentară de la anul 1415, sub numele de Ianoshaza (Casa lui Ioan), acest nume provine chiar de la întemeietorul lui, care s–a numit Ioan sau Ion, fiind fugit din părţile Devei, din cauza năvălirilor tătarilor în acele locuri şi stabilindu–se pe actualele locuri, ale satului Ioneşti, acestea petrecându–se pe la anul 1241. Prin tradiţia locală s–a transmis că satul Ioneşti era bine închegat având o biserică în mijlocul lui şi era compus din trei crânguri: Gura Văii, Peştera şi Ioneşti care apoi s–au unificat formând o singură vatră Ioneşti. Populaţia este în scădere, fiind în număr 89 locuitori, un sat îmbătrânit; majoritatea tineretului s-a mutat la oraş.

Toponomia:

De la strămoşi au rămas numele unor locuri situate în afara vetrei satului, de exemplu: Trouaş, Drumul cel Vechi, Lunca, Dealul Frumos, Barc, Tiori, Prundari, Sub Piatră, etc. Recent au fost găsite şi alte toponime, precum: Vârful Curăturii(păşune), Oceasca (teren arabil), Ţucla(stean), Gruieţ, Creminoasa, Dealul Popii, Zănoaga.

Istoricul bisericii filiei Ioneşti:

Potrivit unor monografii se demonstrează că prima biserică construită de ioneşteni ar fi fost pe la mijlocul sec. al XV-lea (1460), în satul Ioneşti, pe locul gospodăriei lui Şandru Gheorghe (zis Gioca). În anul 1730 biserica este mutată pe dealul ce se numeşte ,,Dâmbul bisericii”, care se află deasupra şoselei naţionale. Biserica este construită o parte din lemne de stejar gros, cioplite în patru feţe, numai din secure, pentru cosolidare, iar cealaltă parte din lemne ce provin din biserica veche. Ea este pe fundaţie de piatră şi are forma unei corăbii, cu altarul poligonal terminându–se în semicerc. Dimensiunile bisericii sunt: 12 m lungime și 6,5 m lățime. Hramul este: ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

În anul 1845 biserica este pictată de pictorul Ioan Demetrovici din Timişoara, pictură care a rezistat până la anul 1954, când pereţii şi bolta  au fost acoperiţi cu tencuială, exceptând interiorul altarului, iconostasul şi cafasul. În anul 2012, se desprinde o parte din tencuiala de pe bolta bisericii, astfel luându–se toate măsurile de siguranţă pentru a se interveni la restaurarea ei, prin întocmirea documentaţiei şi obţinerea aprobărilor. Actualmente biserica din Ioneşti se află în curs de restaurare.

Cărți vechi: Catavasier (1708), Catavasier (Râmnic, 1769), Cazanie (București, 1765) și altele.

Preoţii slujitori ai bisericii  satului Ioneşti, nu se cunosc, decât cei din jumătatea sec. XIX, primul fiind amintit în Pisania bisericii din satul Ţărmure, ştiindu-se că satele Ţărmure şi Ioneşti au avut aceiaşi preoţi.

Cântăreţi bisericeşti: Dărău Ioan, Rus Ioan, învăţătorul Șerban Tiberiu, Vlăduţ  Ioan, Sbîrcea Ioan, Sbîrcea Ilie, cei doi teologi Sbîrcea Daniel şi Rus Ovidiu. Epitropi de seamă: Sbîrcea Alexandru, Sbîrcea Ioniţă, Vlăduţ Octavian şi Şandru Liviu.

Cimitirul satului Ioneşti se află în jurul bisericii.

Profilul actual al parohiei:  Din anul 2010 preotul paroh  s-a implicat în învățarea copiilor a unei serii de colinde, în pregătirea cadourilor de Crăciun, împreună cu Comitetul parohial, la care se adaugă tansformarea şcolii în centrul social-cultural ”Sfântul Ierarh Nectarie”, unde se desfăşoară diferite activităţi şi concursuri cu copiii din parohie şi ore de cateheză cu credincioşii. 

Bibliografie:

BUTA, Vasile, Monografia satului Ionești (ms.); Arhiva parohială.

Slujirea arhierească a avut loc în anul 1995 spre sfârșitul lunii februarie cu ocazia parastasului de 40 de zile a mamei părintelui Nestor Iovan când s-a oficiat și Liturghia Arhierească oficiată la acea vreme de Preasfințitul Episcop Timotei Seviciu.