Ca în fiecare an, luminatul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească, pentru că această zi reprezintă împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemn de călăuză pe drumul ce duce spre mântuire.

Ascultând istorisirile minunate din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peşteră, în ieslea cea săracă, Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfinţească pe om, să-l facă sălaş dumnezeiesc. Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască.

An de an bucuria sărbătoririi Naşterii Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă. Este, de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfântă şi fără de sfârşit a vieţii dumnezeieşti, pe care o zugrăveşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan când afirmă: „Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi vă mărturisim şi vă vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă” (I Ioan 1, 2-3). Această mărturie exprimă o lucrare vie, căci prin Întruparea şi Naşterea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o şi ne-a împărtăşit-o ca viaţă dumnezeiască, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca „pâinea vieţii” (Ioan 6, 48) şi lămurind că această pâine este Trupul Său pe care îl va da pentru „viaţa lumii” (Ioan 6, 51), Mântuitorul Iisus Hristos a ridicat viaţa omenească la plinătatea vieţii dumnezeieşti şi a arătat, peste veacuri, că viaţa este bunul şi darul suprem de care trebuie să se bucure nu numai omul, ci şi întreaga făptură. Sărbătoarea Naşterii Domnului este, astfel, sărbătoarea vieţii. Prin Întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a

descoperit valoarea şi frumuseţile vieţii. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenţei omeneşti.

Având în suflet aceste cuvinte, Şcoala Generală „Sfânta Ana” Sântana a organizat, în parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primăria oraşului Sântana prima ediţie a concursului naţional „O, ce veste minunată!”. Concursul s-a adresat preşcolarilor şi elevilor din ciclul primar din întreaga ţară. Secţiuni: pictură, felicitări, ornamente de Crăciun şi icoane. Prin această acţiune am urmărit implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în exprimarea valorilor morale ce transcend timpul şi spaţiul cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Au participat un număr de aproximativ 800 cadre didactice cu un număr de 2000 de lucrări.

La vernisajul expoziţiei concursului au participat Preacucernicul părinte consilier al Arhiepiscopiei Aradului, pr. prof. Vasile Pop, primarul oraşului Sântana, prof. Viorel Enache, viceprimarul oraşului Sântana, prof. Mihai Scărlătescu, conducerea Şcolii Generală „Sfânta Ana” Sântana, director, prof. dr. Ana Honiges, director adjunct, înv. Dănuţ Maxa, preoţii din oraşul Sântana: Eftimie Dobrean, Nicolae Porcolean, Ioan Crainic şi Nicolae Rădulescu, cadre didactice, copii şi părinţi.

Mulţumim Întâistătătorului Arhiepiscopiei Aradului, dr. Timotei Seviciu, pentru sprijinul moral acordat pentru desfăşurarea acestei activităţi, Preacucernicului părinte consilier pentru că ne-a onorat cu prezenţa şi pentru cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, precum şi tuturor cadrelor didactice şi copiilor din întreaga ţară pentru munca depusă în realizarea lucrărilor.

Organizatori concurs: Cornelia Pamfiloiu, Lucia Pelinari, Nicoleta Dehelean