Praznicul Rusaliilor la Mănăstirea Feredeu

Mari ne sunt, astăzi și mâine, sărbătorile, nouă, creștinilor! Căci aflându-ne ”toţi împreună” în Liturghiile care astăzi unesc cerul cu pământul și pământul cu cerul, nu putem decât să ne uimim și să ne minunăm de Darul și darurile ce ne-au fost și ne sunt date.

În Dumincia a 8-a după Sfintele Paști, chemați am fost, suntem și vom fi a preaslăvi pogorârea Sfântului Duh ”Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de-viață-făcător al înfierii și de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăție, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, si te sălășluiește întru noi!”.

Fie că îi spunem Cincizecime (după numărul zilelor parcurse de la Înviere până astăzi), fie că vorbim despre Rusalii (după sărbătoarea romanilor numită „Rosalia”, care înseamnă trandafir, zi în care cetăţenii romani mergeau cu trandafiri la mormintele celor decedaţi), astăzi bucuria poartă un singur nume: ÎNTEMEIEREA BISERICII CREȘTINE prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli. 

Și judecând sărbătorile ce ne sunt așezate înaintea sufletului, astăzi și mâine, prin cuvintele Sf. Ciprian al Cartaginei ”Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Părinte dacă nu are Biserica drept mamă”, am putea lesne vedea timpul celor două zile ca împletind frumoasă sărbătoare a Părinților. Una în care, cu sufletele pline de bucuria de a-I avea, firesc ar fi a ne întâlni cu Ei în Liturghii… redând astfel ”minivacanței de Rusalii” adevăratul rost, pentru că a nu merge să îți serbezi Părinții ar putea echivala cu alegerea de bunăvoie a stării de îndepărtare și însingurare prin care trece orice orfan. Ori, în Biserica Lui Hristos ”cea una, sfântă, sobornicească și apostolească” nu poți trăi decât în comuniune cu celălalt, starea de însingurare fiind practic imposibilă.

În rostul Praznicului Împărătesc de astăzi fiind, credincioșii care au ales să ia calea Mănăstirii Feredeu s-au putut bucura de Sfânta Liturghie Arhierească oficiată de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Vremea prietenoasă, împreuna-rugăciune, frumusețea unui timp petrecut cu folos, frunze de tei care să amintească de ”puterea cea de viaţă făcătoare a Duhului Sfânt”, unirea Sfintei Liturghii cu slujba Vecerniei și Cuvântul de învățătură în care Preasfinția Sa a vorbit despre ”Sfântul Duh – Dătătorul de viață într-o lume adeseori îndreptată spre moarte”, precum și bucuria de a cânta ”La mulți ani!” Părintelui Stareț Ilarion, care ieri și-a serbat ocrotitorul spiritual, au făcut ca această zi să fie una numai bună de purtat cu folos spre cea de mâine și, de ce nu, pe calea spre Acasă. 

Cuvântul Ierarhului

Sfântul Duh – Dătătorul de viață într-o lume adeseori îndreptată spre moarte

”Sfânta Evanghelie (Ioan 7,37-53; 8,12) și Apostolul (Fapte 2,1-11) ce se citesc la  Praznicul Rusaliilor ni-L prezintă pe Duhul Sfânt ca apa cea vie și în chipul unor limbi de foc.

Astăzi, la 50 de zile după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, se încununează calendarul sărbătorilor din Biserica Ortodoxă. La 50 de zile după ieșirea poporului ales din robia egipteană a primit legea pe muntele Sinai, iar la 50 de zile după Învierea Domnului Se coboară harul Sfântului Duh peste Apostoli. Atunci lege, acum har. 

Duhul Sfânt, a treia Persoană din Sfânta Treime, nu are chip, nu Se arată în formă de om, ci El Se arată fie ca foc luminător, curățitor și încălzitor, fie ca apă vie care dă viață, deoarece Duhul Sfânt nu-L concurează pe Fiul lui Dumnezeu, ci Îl confirmă și-L comunică oamenilor, ca Fiul să devină viața vieții lor prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii.

Duhul Sfânt îi sfințește pe fiecare dintre ucenicii Domnului Hristos adunați laolaltă, pentru că El sfințește pe fiecare om în parte, dar și persoane adunate în comunitate, pentru a trăi în comuniune de credință și iubire. 

Duhul Sfânt este Dătător de viață, este Duhul libertății, după cum ne spune Sf. Ap. Pavel „acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (I Corinteni 3,17), este Duhul unității sau al comuniunii, Care adună laolaltă oameni diferiți, înstrăinați și singuri, pentru ca prin sfințire și rodire să ajungă Sfinții Bisericii.

Astăzi ni se descoperă în profunzime o taină foarte însemnată și înfricoșătoare, aceea că Dumnezeu este cel mai ascultător, săvârșitor, lucrător și smerit. Este Dumnezeul smereniei. Încât învățăm în Biserică, faptul că primele semne clare ale prezenței și lucrării Duhului Sfânt în omul credincios sunt smerenia și pocăința.

În Sfânta Treime vedem ascultarea desăvârșită. Dumnezeu Fiul ascultă de Dumnezeu Tatăl și  Se întrupează; Dumnezeu Duhul Sfânt ascultă de Fiul și Se coboară peste Apostoli și peste oameni, în baza legii iubirii prin jertfă a Fiului lui Dumnezeu. Toate sunt organizate într-o iubire smerită.

Dacă Duhul Sfânt venea de la Sine, când voia El, nu era Duh Sfânt. Era orice alt duh; doar celelalte duhuri vin haotic, năvălesc, asaltează și ucid. Toate celelalte duhuri vin agresiv să anuleze pe om, să-l nimicească, să-l înșele. 

Duhul Sfânt este Duhul ascultăriiDuhul smereniei și nu vine decât la capătul unei ascultări împlinite. Fiul și-a împlinit întocmai ascultarea Lui. Nu există limită în ascultare și în pogorâre la Dumnezeu. Pogorârea lui Dumnezeu spre noi oamenii se face succesiv și în ascultare: întâi Tatăl, apoi Fiul și Duhul Sfânt. Astfel, astăzi este împlinirea teologică a înțelegerii tainelor dumnezeiești.

La Cincizecime, când Duhul Sfânt Se coboară peste Sfinții Apostoli, El constituie Biserica lui Hristos, care se extinde apoi prin Botezul oamenilor din neamuri diferite.

Roadele lucrării Duhului Sfânt în viața oamenilor sunt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5,22-23). Cultivăm aceste virtuți în viața noastră?

Cunoaștem că Duhul Sfânt înnoiește și sfințește viața omului; de aceea mergem la Biserică, de aceea casa, locul unde lucrăm, instituțiile, pământul, lucrurile sunt sfințite pentru ca viața noastră să fie o existență nu numai biologică trecătoare, ci și o viață spirituală în bucuria și slava lui Dumnezeu.

În Sfânta Liturghie, precum și în toată slujirea Sfintei Biserici Îl simțim prezent pe Duhul Sfânt, Care sfințește jertfa de pe Sfântul Altar în care se întâlnesc iubirea, ascultarea și puterea lui Dumnezeu.

Este necesar ca și noi, care trăim în meandrele lumii, dar am primit pe Duhul Sfânt, să fim capabili de iubire sfântă, ascultare de Domnul Iisus Hristos și să avem putere prin harul lui Dumnezeu pentru săvârșirea binelui comun.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul obștei și credincioșilor care astăzi au mers la Mănăstirea Feredeu și tuturor celor care vor a se părtăși de cuvânt citind într-un moment de tihnă Glasul Cetății.  

”Cultivăm aceste virtuți (dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția) în viața noastră?”, se și ne întreba Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. Și putem răspunde, fiecare în parte și toți împreună. 

Putem răspunde la fel cum astăzi prin mâinile ridicate ale ierarhilor și preoților de pretutindeni ne-am putut ruga, fiecare din locul în care ne-am aflat, zicând ”Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolior Tăi, pe Acela Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie…”

Să ne întâlnim cu bine în Liturghia de mâine! 

Sursa:https://www.glasulcetatii.ro/articol/1474/ps-emilian-crisanul-la-manastirea-feredeu-sfantul-duh-este-datatorul-de-viata-intr-o-lume-adeseori-indreptata-spre-moarte

Foto credit: Viorel Chifan